Peste 3 milioane de euro au fost risipiți, iar romii de la Pata Rât trăiesc în același focar de infecție

Un proiect din fonduri norvegiene, în valoare totală de peste 3 milioane de euro, desfășurat în ultimii doi ani și jumătate, ar fi trebuit să ajute la integrarea romilor din Pata Rât în societate prin mijloace complexe, plecând de la educație și culminând cu cireașa de pe tortul acestui proiect, cumpărarea de locuințe sociale și mutarea romilor de la Pata Rât în aceste locuințe, contra unor sume modice. Pe hârtie, lucrurile par foarte generoase, raportările arată minunat, însă realitatea din teren este neschimbată. Romii de la Pata Rât sunt la fel de săraci, barăcile în care stau sunt la fel de insalubre, nu au apă curentă, toalete, iar la finalizarea proiectului din bani norvegieni, nici nivelul lor cultural nu pare a se fi schimbat.

Ziar de Cluj i-a întrebat pe romii de la Pata Rât care sunt condițiile lor actuale de trai, ce probleme au și dacă proiectul de peste 3 milioane de euro, Pata Cluj, a adus o schimbare în bine în viața lor. Vă redăm mai jos răspunsurile acestora:

„În Pata Rât n-avem baie, n-avem gaz, n-avem condiții, ne mănâncă șobolanii, noaptea urcă în pat pe copii, aici murim de foame! Cum ne-a ajutat proiectul din fonduri norvegiene? A dat la alții case și pe noi ne-a lăsat aici! Vai și-amar de noi, aici murim, în mizerie, că nu ne mută de aici! Nu ne ajută nici Primăria cu nimic! Locuiesc aici de 15 ani!”

„Foarte rău trăim! Am doi copii, unul de 3 ani și unul de un an și 4 luni. Nu ne ajută absolut nimeni! Unii au primit locuințe (prin proiectul Pata Cluj – n.r.), dar alții nu! Ne-au dat materiale, ne-au dat sobe, asta cu ce putea să ne aline pe noi? Noi avem barăci din lemne, ne mănâncă șobolanii, e vai de capul nostru! Toalete sunt și aici, dar sunt foarte multe gunoaie.

Locuiesc aici de 15 ani. Eu am ajuns după ce m-am eliberat de la pușcărie. După ce m-am eliberat, eu am avut casă pe Calea Turzii și proprietarul ne-a dat afară și a adus-o pe mama aici și, când m-am eliberat, eu am venit direct aici. Vin din toate colțurile țării aici. Eu, dacă sunt de aici, de la Cluj, să mă duc în altă parte, să îmi fie mai bine, unde să îmi fie mai bine? Nicăieri! Tot aici, că-s la mine acasă! 

Dacă dumneavoastră i-ați văzut, și eu i-am văzut (banii din proiectul Pata Cluj – n.r.)! Poate au făcut între ei (proiectele – n.r.) mafia! Știți cum e, mafia, interlopii! Orice, e o sumă foarte mare, cine face acolo? Numai mafia! Ce zice? Avem aici, câte fonduri avem? Atât! Cât trebuie să dăm acolo? Dăm atât! Bun, restul, ce rămâne, băgăm și noi în buzunar, că acela nu degeaba stă la masă și scrie! Degeaba primește el nu știu câte sute de mii și bagă sute de mii de euro în buzunar! Știi cum e? Fraierul fără șmecher nu poate să trăiască! Și nici șmecherul fără fraier! Că așa e în lumea asta!”


„În mizerie trăim în Pata Rât! Se îmbolnăvesc copiii de toate bolile ce-s aici, mizerii, șobolani, tot felul! Acum e vindecat un copil și după două zile iar mergem în spital cu alt copil! Și de la apă copiii fac diaree, se îmbolnăvesc din cauza microbilor! Aici fac anumite alergii copiii, fac diaree, vome! Primele boli ce îs, sunt aici prima dată, la noi! Rujeolă, foarte multe! Majoritatea copiilor sunt plini de rujeolă! Îi vaccinăm, au doctor de familie, dar alergia aici e foarte mare! Primește unul de la altul, se îmbolnăvește copil de la copil, așa că suntem într-o situație extraordinar de grea. Anul trecut au fost bolnavi copiii aici, peste 100 de copii cu rujeolă! 

Pe noi nu ne-a ajutat (proiectul Pata Cluj)! Câteva familii de aici, da, într-adevăr, le-au cumpărat apartamente, dar vreo 5 familii, atâta tot! Noi nu am primit niciun fel de ajutor! Sunt toalete aici, merg câte 10 familii la o toaletă, dar tot nu ajunge, că-s foarte puține toalete aici!”


„Trăim în mizerie, cu șobolanii! Noi stăm aici mai rău ca animalele! Bem apă, plin de viermi, plin de mizerie! Sunt care au câte 5-6 copii, fetița fetei mele a făcut hepatită! Foarte rău trăim aici pentru că n-avem condiții! O ajutat (proiectul Pata Rât) pe alții cu tablă, cu asta… dar aici e de stat? Să vedeți ce mizerie e în spate! Copiii se joacă în mizerie, în praf, în toate bolile! Ba fac săracii bube, ba cine știe ce boală au aici pentru că nu sunt condiții!

Eu foarte frumos l-aș ruga pe primarul Emil Boc să se gândească și la copiii aceștia, pentru că aceștia, săracii, trebuie să meargă înainte! Nu e destul că ne-am îmbolnăvit? Nu e destul că, vai și amar, trăim aici, în gunoaiele astea?! Nu mai putem! Nu mai rezistăm aici, în ce condiții trăim! Zi de zi ne îmbolnăvim pentru că nu mai suportăm! Apa aia, plină de mizerie, să o bei?! Să o dai la copil? Eu foarte frumos l-aș ruga pe primar, să își dea interesul și pentru noi, că nu suntem animale, suntem oameni! Cum știm să mergem la vot, să votăm, așa vrem și noi să căpătăm un viitor pentru copilașii aceștia!”

Locuitorii de pe strada Cantonului reclamă, la unison, aceleași probleme: șobolanii care mișună prin barăci, apa murdară, toaletele insuficiente, gunoaiele care împânzesc locul, bolile cauzate de mediul insalubru. Toți romii dispuși să vorbească ne-au spus că proiectul de peste 3 milioane de euro, Pata Cluj, nu le-a îmbunătățit cu nimic viața. Romii mai afirmă că nici Primăria nu i-a ajutat cu nimic, cu toate că l-au votat pe primarul Emil Boc, pe care, cu lacrimi în ochi, spun acum că nu-l vor mai vota.

Adauga comentariu