Perele

Importanta perelor in alimentatie este considerabila, deoarece – alaturi de mere – ele pot fi pastrate si consumate si pe parcursul intregii ierni si la inceputul primaverii, cand ii asigura organismului vitaminele necesare si alte substante necesare.


Dupa epoca de coacere, se disting trei grupe de pere:
-    de vara (aromata de Bistrita, Napoca, Favorita lui Clapp, Williams);
-    de toamna (untoasa Bosc, Untoasa Hardy);
-    de iarna (Cure, passe Crassane, Olivier de Serres, Republica).


Perele contin: apa (79-87 %), zaharuri (8-15 %), acizi organici, substante tanoide si pectice, proteine brute, provitamina A, vitamine (A, B1, B2, PP, P6, P, C, acid pantotenic), saruri minerale, fibre etc. Sunt de doua ori mai bogate in saruri minerale decat merele, dar mai sarace in vitamine. Zaharurile din pere sunt reprezentate prin fructoza, glucoza si zaharoza. Perele au o valoare energetica de 51-83 kg la 100 g. Se consuma proaspete, uscate (deshidratate) sau prelucrate (suc, compot, marmelada, cidru sau perry).


Dietoterapie. In scopuri terapeutice, de la parul cultivat se folosesc fructele si frunzele.


Avand efect energetic, diuretic, depurativ, sedativ, antiputrid si urolitic, perele sunt indicate in dieta alimentara a celor suferinzi de astenie, surmenaj, reumatism, guta, artritism, tuberculoza, litiaza urica (perele previn depunerea uratilor si favorizeaza eliminarea lor), colica biliara, dischinezie biliara etc. Efectul diuretic accentuat al perelor se datoreaza suculentei lor pronuntate si continutului in vitamina B6, care este un diuretic natural.


Actiunea depurativa (detoxifianta) a perelor se datoreste flavonoidelor (vitaminei P) si enzimelor. Datorita levulozei pe care o contin, aceste fructe sunt admise diabeticilor. De regula, perele nu sunt mai bogate in zaharuri decat merele, dar au gustul mai dulce, datorita aciditatii scazute.
Peretii lojilor seminale la pere sunt cartilaginosi, fragezi, incat se pot consuma impreuna cu pulpa din jurul lor.


Decoctul de pere uscate, 40-50 g la litru de apa, fierte timp de o ora, este o bautura racoaritoare, diuretica, energetica.
Infuzia din frunze de par (100 g frunze proaspat recoltate sau 25 g frunze uscate la 1 litru de apa in clocot) are proprietati diuretice, dezinfectante, antiinflamatoare, usor sedative; favorizeaza dizolvarea calculilor renali. Aceasta infuzie se foiloseste ca adjuvant in cistite, in litiaza renala (urinara) urica si, in general, in afectiunile renale, vezicale si ale prostatei. Prin cresterea diurezei, urina devine clara, iar mictiunile (urinarile), frecvente in prostatite, se diminueaza.


Pe langa tanin, frunzele de par contin arbutozid, ca si frunzele de merisor si de afin, care contribuie la dezinfectarea cailor biliare.


Adauga comentariu