Să faci teoria mâncării sănătoase într-o țară în care 255.000 de copii se duc, zilnic, flămânzi la culcare și cam 4.000.000 de români sunt la limita subzistenței… de neprețuit, nu? “Ciacra” să se simtă bine, de restul vindem frică.
Cea mai bine vândută marfă rămâne, totuși, frica. De la o anumită vârstă, veșnicia nu mai are consistența și durata cu care o percep copiii. Uităm că totul de la cap ni se trage. Că dacă există stres, există și boală.
Așa s-au pripășit pe lângă modul de viață al omului modern tot felul de paraziți (nu medici diabetologi, endocrinologi șamd, ăia și-au tocit degeaba coatele pe băncile școlii, habar n-au avut că poți da 100 de euro și-ți printează cineva o diplomă de “nutriționist”) care știu să exploateze frica acestuia față de ceea ce mănâncă. Care știu să exploateze perfect sentimentul vinovăției din relația omului cu “mens sana in corpore sano” – relație pe care: șezutul pe scaun, stress-ul, mâncatul pe fugă, “lipsa de timp” șamd, nu prea o ajută. Așa că se compensează lipsa de mișcare și de deconectare cu prescripții despre alfa și omega acizilor grași și veșnicul război dintre trigliceride și transaminază. Toate acestea, repet, într-o țară care-și găsește resursa financiară să achiziționeze un bolovan cioplit cu vreo 10 milioane de euro și să trimită zilnic, flămânzi, la culcare 255.000 de copii.
Statul la coadă la “adidași” de porc și gheare de pui pe vremea lui Nea Ceașcă umplea bine timpii de gândire cu privire la cât de sănătos este ceea ce se băga sub nas. Carnea împuțită spălată cu apă caldă și oțet nu conținea aditivii nesănătoși ai odiosului capitalism corporatist de azi – în primul rând că nu se știa că e carne împuțită spălată în lighean în hala din spatele magazinului. Ceea ce nu știi nu te omoară, cum s-ar zice.
Azi știi prea multe și mori aflând de la televizor cât de stresat ești și cum nu reușești să-ți contracarezi grăsimile omega cu găsimi alfa – sau cam așa ceva. Nu mai e ca pe vremea tinereții când trigliceridele erau ținute sub control de transaminaze, adică de-o băută sănătoasă din zori și până-n zori. Așa că oamenii sunt învățați la televizor să-și caute un stil de viaţă care să pună le pună corpul în acord cu natura, cu fiinţa lor primară, ale cărei aptitudini și conexiuni s-au pierdut în cursul evoluţiei de la homo erectus la cel sapiens. În loc să-i trimitem noi la origini, ne trimit ei, să învățăm cât de sănătos mâncau strămoșii.
Așa am aflat că acum câteva mii de ani alergam în natură după mâncare. Și eu care credeam că mâncarea alerga după noi. Și numai dacă se împiedica, cădea într-o prăpastie, ceva, apucam să mâncăm și noi. Altfel, nu.
Ideea care ar descrie cel mai bine o paleo-dietă inspirată din ce apucau să mănânce strămoșii noștri, ar fi ca noi să începem să răzuim cadavrele de animale găsite storcite pe şosea şi să roadem rădăcini crude dezgropate din pădure.