Asupra situației riscante în care se găsește sistemul de pensii românesc, iar prin aceasta și întregul sistem bugetar de stat, s-au făcut analize și atenționări periodice încă din anul 2010. Contributivitatea scăzută, rata descendentă a natalității, precum și contingentul limitat al celor antrenați propriu-zis în câmpul muncii, toate aceste aspecte au reprezentat prefigurări ale colapsului în care se află sistemul de pensii românesc. Regimul pensiilor speciale, ale demnitarilor publici, militarilor, precum și ale altor categorii care se identifică printr-un regim propriu de indexare, se adaugă absenței măsurilor echitabile și urgente care ar fi trebuit luate pentru soluționarea crizei constante care vizează acest sector.
Din luna mai 2017, Mihai Șeitan, fost ministru al Muncii, de care se leagă elaborarea principalelor acte normative ale reformei sistemului public de pensii, dar și elaborarea legislației privind pensiile private, începând cu primele ei variante, atenționa asupra unui pericol iminent ce viza sistemul de pensii românesc. Conform celor susținute de fostul ministru, 12 categorii sociale, adică mai bine de o jumătate de milion de angajați, nu contribuie cu nimic la sistemul de pensii.
Una dintre puținele soluții pentru supraviețuirea și eficientizarea sistemului de pensii se bazează pe bine cunoscutul principiu al contributivității, dar și pe reducerea la maximum a pensiilor speciale, iar creșterea anuală a punctului de pensie din salariul mediu brut ar trebui să nu depășească 50%.
Sistemul actual de pensii are o structură de deficit cronic şi are foarte multe breşe. Șeitan a explicat cum arată acest sistem de pensii, reformat permanent într-un mod superficial și preferential:
„Este un sistem piramidal, care pleacă de la premisa că populatia activă e mai numeroasă decât pensionarii. Numai că, în timp, asta s-a schimbat și piramida a devenit un cilindru, dacă nu chiar s-a inversat. Deja am ajuns în Romania că numarul persoanelor de peste 65 de ani este cu peste 200 de mii mai mare decât al copiilor până la 14 ani. Deci dispare baza. În plus, mulți tineri muncesc în străinătate și contribuie acolo”, a mai spus fostul ministru.
Prin urmare, deficitul bugetar caracteristic sistemului de pensii este generat de următoarele criterii:
numărul redus al angajaților (care muncesc în mod legal), contribuabililor care participă la susținerea sistemului public de pensii; migrația forței de muncă tânără din România; subminarea principiului contributivității echitabile, prin intermediul prevederilor excepționale, care permit funcționarea regimului special de pensii.
Câte persoane care sunt active în câmpul muncii lucrează în condiții desoebite sau speciale? Conform Legii 263/2010 a pensiilor publice, în România figurează 147 de unități care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale (de la Societatea Națională a Petrolului, la Regiile Autonome de Transport și diverse alte Societăți Comerciale de interes national). Lista care cuprinde profesiile din activitatea artistică ale căror locuri de muncă se încadrează în condiții speciale sunt 10, de la balerin la cascador. Mai putem nota aici regimul deosebit al pensiilor din sistemul militar, iar în plus, regimul ultra-special care vizează funcțiile demnitarilor publici. Dacă mai luăm în calcul spusele lui Șeitan cu privire la absența contribuțiilor a cel puțin 12 categorii sociale la sistemul public de pensii, atunci imaginea care se conturează este de-a dreptul îngrijorătoare.
Art 53 (1), din Legea 263/2010 actualizată, privind sistemul unitar de pensii publice, prevede că „vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creșterea vârstelor standard de pensionare″. Ei bine, această prevedere „standard″ se aplică tuturor celor care nu mai pot fi înregimentați în categoria angajaților care muncesc în condiții speciale. Se referă, în continuare, la cetățenii simpli ai României care muncesc zi de zi, care contribuie constant la susținerea unui sistem care se află într-un colaps evident.
În timp ce în Polonia se lucrează la un program de pensii furnizate de angajator, care va creşte sumele economisite anual cu 20 de miliarde de zloţi (şase miliarde de dolari), Cabinetul de la Varşovia având în vedere revizuirea actualului sistem de fonduri de pensii, care gestionează active în valoare de 54 de miliarde de dolari, Guvernul României este preocupat, în continuare, de regimul pensiilor speciale.
Conform Hotnews.ro, o lege adresată acum tuturor magistraților cu vechime, cuprinsă intre 20 si 25 de ani, oferă posibilitatea magistraților din sistemul judiciar să obțină în final o pensie mai bună chiar decât salariul incasat acum, fără să mai aștepte împlinirea vârstei de 60 de ani, cum prevede legea în vigoare azi. O asemenea lege s-ar adăuga blocărilor de intrare în sistem pentru următorii patru ani, care va paraliza atât sistemul judiciar, cât și sistemul bugetar. Statutul judecătorilor și procurorilor (Legea 303/2004) în varianta aflată azi în vigoare, permite procurorilor și judecătorilor cu o vechime situată între 20 și 25 de ani doar în aceste funcții, să beneficieze de pensia de serviciu, la implinirea vârstei de 60 de ani. Pensia de serviciu se acordă în prezent în cuantum de 80% din media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni înainte de data pensionării în cazul magistraților cu vechime de 25 de ani, fiind micșorat cu 1% pentru fiecare an care lipsește din vechimea integrală. Astfel, un magistrat cu 20 de ani vechime iese azi, pe legea în vigoare, cu pensie de serviciu de 75%, unul cu 21 de ani cu 76% din veniturile brute realizate în ultimele 12 luni, însă în toate cazurile condiția este ca magistrații să fi implinit 60 de ani la data pensionării.
Toate acestea au loc în condițiile în care, în ultimii 4 ani, deficitul Pilonului I a fost de cca 14 miliarde de euro. Pensiile speciale și promisiunile electorale au permis ca numai în anul 2017 deficitul Pilonului I să fie de 6 miliarde de euro. În disperare de cauză, Guvernul și-a orientat efortuirle de subminare a fondurilor disponibile în cadrul Pilonului II și a acționat prin măriri de taxe și impozite.