Sanatate

Pediculoza (paduchii)

Pediculoza este o boala constand in prezenta masiva a unor ectoparaziti specifici, stationari, strict umani, numiti paduchi.
Clasificarea acestora se face dupa criterii legate de localizare, unele caractere morfologice si anumite elemente de biologie si de patogenie in: a) paduchi (Pediculus umanus) si b) paduchi lati.

Paduchii umani, in functie de locul parazitat, prezinta doua varietati: paduchii de cap, stationar pe firele de par de pe pielea capului si paduchii de corp, migrator, care traieste pe lenjeria omului (in dreptul cusaturilor, pe firele scamosate, unde aeratia e mai puternica), de unde migreaza de 2-3 ori pe zi pe suprafata corpului (indeosebi pe gat, pe marginea posterioara si superioara a toracelui, pe umeri si pe peretii posteriori ai axilelor), pentru a se hrani.

Prin intepare si sugere, spoliaza organismul de o cantitate considerabila  de sange si lasa “la locul faptei” mici fragmente de saliva, cu rol toxic, iritativ si congestiv. Ca urmare a pruritului intens si a gratajului energetic, se formeaza leziuni dormice, porti de intrare pentru microbii piogeni. In consecinta, apar eruptii polimorfe papuloase si pustuloase, se formeaza vezicule care se sparg, iar lichidul scurs se solidifica, formand cruste sub care se formeaza depozite de puroi.

Caracterul patogen al paduchilor se manifesta si indirect, prin transmiterea de boli infectioase grave precum: borelioza sau febra recurenta de paduche, tifosul exantematic european si febra de transee etc.

Depunerea oualor, cunoscute in popor sub denumirea de lindeni, se face pe suportul pe care traieste paduchele. Eclozarea dureaza 1-3 saptamani, in functie de temperatura mediului, iar dezvoltarea ulterioara pana la adult, alte 18 zile.
La distante mari, paduchii sunt transportati de muste, dar adevarata transmitere se face de la om la om, prin lenjerie, diverse obiecte de uz personal, prin contact direct sau o proximitate de maximum 20 cm.

Paduchii lati, morpioni sau paduchi crab (Phtirius inghinalis/Ph.pubius) – are caracter stationar, pe perii inghinali si pubieni ai omului. In mod exceptional, la suprapopulatie, pot migra si pe celelalte regiuni paroase ale corpului: torace, axile, fata, dand ceea ce dermatologii numesc ftiriaza pubiana. Sunt mai lacomi lacomi decat ceilalti paduchi, ramanand cu trompa prinsa de suport chiar si in momentele cand nu sug, determinand congestii severe, manifestate prin prurigo-uri nocturne foarte intense, cu formare de papule de culoare roza sau rosie, din care vor lua nastere pete vinete caracteristice, cu diametrul de 1-2 cm.

Contaminarea se face mai ales prin contact sexual, dar nu sunt excluse infestarile rezultate in urma folosirii grupurilor sanitare, a camerelor de hotel sau chiar prin simpla atingere a persoanelor infestate, in locurile foarte aglomerate.

Pentru paduchii localizati pe par, tunderea este primul pas in eliminarea parazitului, urmata de tratament specific. Se impun masuri de igiena suplimentare, care include sterilizarea lenjeriei la temperature de 80° C, la care parazitul este sensibil.


 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *