Paul Mădaș e un tânăr clujean pasionat de bucătărie ce concurează în prezent alături de mama sa la ”Hell’s Kitchen – Iadul bucătarilor”, show-ul culinar difuzat de Antena 1 (în fiecare luni și marți, la ora 20.30). De la Rebeca Mădaș fiul a moștenit dragostea pentru bucătărie, copilărind în preajma mamei sale, de profesie bucătăreasă, de la care a furat zi de zi meseria și pasiunea pentru arta culinară.
Paul e născut în zodia Berbec, trăsăturile acestei zodii considerând că îl caracterizează pe deplin: are multă încredere în sine, simțul umorului, e charismatic, ambițios, încăpățânat și ,,puțin romantic”. Își manifestă ,,puținul romantism” și prin gesturi culinare, gătind pentru prietena sa mâncăruri exotice, cu care nu orice prietenă e răsfățată: ,,file de somon cu fasole verde sote și sos olandez, și desert de măr cu scorțișoară în foietaj cu crema chantilly și sos de fructe de pădure”.
Era de mic cel mai pretențios critic al mamei sale
Paul a învățat să pregătească toate mâncărurile cu care își încântă prietena de la mama sa, ce a lucrat ca bucătăreasă începând de la vârsta de 17 ani, mai întâi la Casino, apoi bucătar-șef la Melody. Dar Rebeca Mădaș era chef și în bucătăria de acasă, unde îl avea alături pe fiul său, cel mai pretențios critic:
,,De mic am început să gătesc; am început să gătesc lângă mama, stăteam cu dânsa în bucătărie de sărbători. Tot timpul când gătea prăjituri, și mâncare în general, îmi plăcea să stau cu mama în bucătărie. Eram un critic de mic al lui mama, eram pretențios la mâncare, mereu îi spuneam când nu era bună mâncarea și parcă mai lipsea ceva, și, când lipsea, tot timpul era și mama de acord cu mine, în sensul că parcă nu a avut ingredientul respectiv, sau a pus mai puțin. Eram și un pofticios de mic, mai ales la grădiniță tot timpul așteptam să primesc porție dublă, cel puțin la papanașii fierți.”
Rebeca Mădaș pleca pe timpul verii ca bucătar în Italia, iar Paul mergea cu ea, ,,ajutor de bucătar”, și, în jur de două ore pe zi, făcea un fel de practică, învățând să gătească de la mama sa.
Nici tatăl nu era străin de bucătărie, chiar dacă nu avea profesia de bucătar: mergea cu Paul la cumpărături, își învăța fiul cum să aleagă ingredientele de cea mai bună calitate și prepara cea mai bună dulceață de căpșuni.
La 14 ani Paul a făcut prima sa mâncare ,,mai serioasă”, orez cu legume la cuptor, de atunci începând să gătească permanent, după rețetarele mamei sau după sfaturile pe care aceasta i le oferea.
În liceu a început să fie pasionat și de activismul social și politic
A învățat la Liceul Energetic, ce i s-a părut la început un liceu oarecare, dar prima impresie i-a fost contrazisă rapid de către profesorii ce erau foarte apropiați de elevi și care i-au ajutat să se formeze în primul rând la nivel uman, la final Paul ajungând să aprecieze liceul drept unul aparte, cu un rol decisiv în formarea sa.
În liceu, de altfel, a început și activismul social și politic, devenind în clasa a X-a președinte al Consiliului Consultativ al Elevilor pe școală, reprezentând liceul și în Biroul Județean al Elevilor, organizație care se implica în diverse proiecte, gen ,,Histrioniada Liceenilor”, campionate de fotbal, sau care lupta pentru drepturile elevilor:
,,Făceam petiții, noi am inițiat petiția în urma căreia am vrut să se reintroducă sportul la bac, de la Cluj a pornit, și în urma petiției noastre s-a reintrodus.”
La 14 ani s-a înscris și în politică, în PNL, unde a format Gruparea Colegială Liberală (organizația de elevi), în prezent fiind la al doilea mandat ca președinte al Clubului Studențesc Liberal.
Politehnist, absolvent de Drept și în cele din urmă bucătar
După liceu, Paul a dat admitere la Politehnică, însă, în al doilea an, a încercat și la Școala de Agenți de Poliție și s-a înscris și la Facultatea de Drept. Nu a intrat la Poliție, dar a reușit la Drept, a renunțat la Politehnică și într-un final a terminat Dreptul.
În tot acest timp, pe perioada verii, era plecat în Italia, unde lucra, la început ca majordom și ospătar, iar mai apoi la spălat de vase, în bucătărie:
,,În ianuarie 2009 mama a suferit o operație, atunci m-am decis să merg în Italia cu ea la lucru, ca să fiu lângă dânsa, după ce în anul 2008 nu am mers, pentru că am dat atunci la Poliție și la Drept. M-am dus la spălat de vase, a fost foarte greu, dar îmi plăcea, pentru că făceam de toate, ajutam la bufet, la tot ce era nevoie.”
Patronul, Fulvio Severi, de la Hotel Casali din Pinarella di Cervia, îi spunea mereu mamei că se vede cât de mult îi place fiului bucătăria, lăudându-l pentru că știa să fure meserie. Rebeca Mădaș nu ar fi vrut însă ca Paul să îmbrățișeze meseria aceasta, foarte grea, sperând să îl vadă mai degrabă jurist, avocat sau procuror. Dar, până la urmă, și-a susținut fiul să meargă în continuare pe linia aceasta a pasiunii de bucătar:
,,Patronul Severi mă încuraja să continui în bucătărie, iar în anul următor am avansat la secondo piato, mâncare caldă – anul acela a fost cel mai greu, aveam o responsabilitate foarte mare, trebuia eu să îmi comand marfa pentru a doua zi, și ajutam la tot ce era nevoie; pot spune că atunci am intrat cu adevărat în pâine – mama mă învăța, mă critica, au fost câteva săptămâni nebune, plângeam în bucătărie sau în pauzele de odihnă, pentru că chef mama nu concepea să greșesc, îmi spunea că poți face 10 lucruri bune, dar dacă ai greșit numai unul, e ca și cum le-ai șterge pe restul; de aceea am format cea mai bună echipă, mergând în continuare în Italia 5 stagiuni de vară la rând.”
TactilMed – firma lui Paul de masaj cervical la birou
În 2012, în timp ce era student, Paul și-a deschis și o firmă, TactilMed (tactilmed.ro), ce se ocupă cu masaj cervical la birou, un stil de masaj practicat de terapeuți pe un scaun special, efectuat prin haine, fără a necesita uleiuri sau alte creme. Firma e unitate protejată autorizată, pentru că angajații sunt persoane nevăzătoare, nevăzătorii fiind ,,cei mai buni terapeuți în masaj cervical”:
,,Terapeuții noștri sunt persoane cu probleme de vedere. Pe lângă scopul antreprenorial, firma noastră are și un scop social, persoanele cu probleme de vedere fiind cei mai buni terapeuți în masajul cervical. Avem încheiate contracte cu mai multe firme din Cluj, din zona IT.”
Paul nu a avut astfel o viață ușoară sau lipsită de ocupație, fiind mereu împărțit între firma sa, jobul de zi, facultate, activismul politic și lucrul în Italia:
,,În 2013 eram la lucru ca ospătar la Opera Plaza, umblam pentru firmă ca să închei contracte, eram implicat și în campania de la europarlamentare, fiind președinte la studenți, plus îmi făceam licența. Am reușit să termin licența, să o dau mai departe la profesor, după care am plecat în Italia la lucru ca să nu îmi pierd slujba și m-am întors în țară doar pentru 5 zile, ca să îmi susțin lucrarea și examenul. A fost o reușită extraordinară!”
În prezent ar vrea să își deschidă un restaurant alături de mama sa, dar, până va avea bugetul necesar, continuă să își investească timpul în propria firmă, participând cu mama sa și la evenimente, ca bucătar, atunci când sunt invitați.
Hell’s Kitchen – un vis împlinit
Tot împreună cu mama participă acum și la Hell’s Kitchen, show-ul de pe Antena 1, ce reprezintă pentru Paul un vis împlinit:
,,Îmi doream foarte mult să particip cu mama la un concurs culinar, ne-am decis amândoi să participăm la Hell’s Kitchen, știind că este o competiție culinară în care fiecare putea să își demonstreze abilitățile și cunoștințele din bucătărie, ca să vedem care este cel mai bun. Hell’s Kitchen este o competiție acerbă, strânsă și cu pretenții, avându-i ca jurați pe Sorin Bontea, pe Florin Dumitrescu și pe Cătălin Scărlătescu, unii dintre cei mai buni chefi bucătari din România, cu o experiență bogată în arta culinară. Pentru mine a fost unul dintre cele mai frumoase vise împlinite, iar rezultatul o să îl aflați urmărind Hell’s Kitchen!”
,,Mâncarea lasă amintiri, orice preparat îți trezește o amintire afectivă”
Paul speră să-și deschidă propriul restaurant pentru a continua pe linia meseriei învățate de la mama sa, meserie moștenită din generație în generație, pentru că și bunica era o bucătăreasă foarte bună, ce reușea să dea un gust unic și o savoare aparte oricărei mâncări.
Din familie a moștenit probabil și gustul bucătăriei tradiționale românești, pe care vrea să o aducă ,,la un nivel la care să fie reinterpretată”, printr-o serie de preparate gătite după rețete culese din întreaga țară, regândite cu rafinament și adaptate la gustul zilelor noastre, combinând bucătăria românească și cu alte condimente:
,,Planul meu de viitor e să deschid un restaurant unde lumea să mănânce ca la bunica, să se simtă ca acasă – gusturile noastre pe care le-am avut și pe care toată lumea le caută, și cât mai natural, mai bio. Dar asta nu înseamnă că nu îmi place inovația pentru preparate.”
Paul Mădaș mai intenționează să urmeze și cursul de formator, pentru ca ulterior să poată pregăti cursanți pentru calificarea de bucătar, sperând, ,,poate, spre bătrânețe”, să predea și la școală în domeniul alimentației publice.
,,Puținul romantism” care spunea la început că îl caracterizează, se manifestă și în modul în care Paul concepe mâncarea, un mod sentimental, afectiv:
,,Mâncarea lasă amintiri, orice preparat îți trezește o amintire afectivă, pentru că noi tot timpul ne aducem aminte de preparatele bunicii, de ce am mâncat la grădiniță, de mâncarea făcută de mama sau de prima mâncare pe care ai gătit-o pentru prietena ta. Îmi aduc aminte cu drag de ciorba de fasole și de pancovele pregătite de cele două bunici ale mele, de papanașii fierți de la grădiniță, de profiterolul și rulada de caș pregătită de mama, sau de salata mixtă cu somon fume și dressing de suc de portocale, gătită pentru prietena mea. Mâncarea are suflet, nu e vorba niciodată de simple preparate.”
Foto: Antena 1