Salut, sunt Victor Lungu şi azi vorbim despre faptul că în România toată lumea ţipă şi nimeni nu mai stă să asculte, că toți ne pricepem la de toate. România se zbate de 30 de ani într-o permanentă reformă instituţională. Totul într-o isterie instituționalizată, care este cultivată şi udată, zilnic, cu saliva vorbelor împroșcate mass mediatic. Ne lovim de incapacitatea tuturor, de la clasă politică, societate civilă şi opinie publică, de a purta o dezbatere civilizată pe orice temă. Dar, periodic, primim câte o tragedie să ne înfruptăm din ea. Trăim de pe o tragedie pe alta şi asta ne ocupă tot bunul simţ…
Mama Luizei Melencu, fata dispărută din luna aprilie, cea pe care Gheorghe Dincă a recunoscut că a siluit-o, zilnic, timp de trei luni şi apoi a ucis-o, susține că, în disperare de cauză, a trimis petiții cu privire la cazul dispariţiei fiicei sale şi a lipsei de reacţie a autorităţilor locale, atât ex-ministrului Carmen Dan, cât și președintelui Klaus Iohannis. Nefiind vorba despre nici un beneficiu de imagine, nici unul dintre cei apelaţi nu a luat-o în seamă. Carmen Dan fiind individa aceea care a aflat din presă că i-a murit soţul şi i s-a împuţit în casă, Klaus Iohannis fiind individul care, timp de patru ani şi jumătate, a fost cel mai activ globe-trotter al României, individul în timpul mandatului căruia Instituţia Preşedintelui a fost golită de conţinut, acesta fiind mai preocupat de decoraţiuni la Cotroceni şi Vila Lac, de indemnizaţia personală, Festivalul Florilor de Cireş, de plajele şi pârtiile ţării, de sincronizarea ieşirilor din concedii cu intrarea în vacanţe – chestii… Aceasta este adevărata faţă a indolenţei de partid şi de stat. Trist este faptul că Monica Melencu declară că anchetatorii nu au i-au spus nici măcar acum că suspectul din Caracal şi-a recunoscut crimele, aflând şi acest lucru tot prin intermediul mass media. Dar Klaunul prezidenţial are tupeul să iasă să „comunice” pe caz, să se spele pe mâini ca şi cum el nu ar avea nici o vină, nu ar fi exponentul acestei clase politice defecte, încârdăşită mafiot cu afacerişti de carton şi securişti de cumetrie. De parcă el nu face parte dintre cei care, în vara anului 2012, au dat cele mai distrugătoare lovituri la temelia statului de drept. Noi nu am uitat că Klaunul prezidenţial a fost speranţa de premier a Grupului GRIVCO. Că s-a bucurat de „noaptea democraţiei” în spatele lui Geoană şi a Mihaelei dragostea sa pe care o cam bulănea Dragnea.
Revenind la lipsa de comunicare cu familia celei de-a doua victime, de duminică, de când procurorul Giorgiana Hosu, adjunctul DIICOT, a anunțat public că suspectul a recunoscut că le-a ucis pe Alexandra Măceșanu și Luiza Melencu, anchetatorii nu i-au comunicat mamei nimic oficial. Sunând la Parchet, i s-a transmis, plin de empatie şi compasiune, că nu i se pot furniza date din anchetă. De parcă mama Luizei era vreun băgăcios de jurnalist… Mai mult, miliţienii de la postul de Poliţie din Coşoveni s-au răstit telefonic la familia îndurerată că de ce îi acuză că nu au făcut dreptate. „Păi ce dreptate au făcut ei? Că au lăsat două fete să moară în chinuri?”, a spus sora Luizei Melencu. Exact!
Asistăm la aceeaşi etalare de tupeu al „autorităţii” publice din România, de la miliţienii de post, până la Preşedinţie! Nu-şi fac datoria, dar sar să-ţi ceară să faci „ciocul mic”! Normal „măi” cetăţene, doar „După lege suntem noi, cam siktiriţi de tine. / Legea suntem chiar noi şi ne doare-n cot de tine. / Tu doar scoate portofelu’, dă jos chiloțelu’, / că avem nevoi. Şi la noi e pulănelu’, Codrul Penal şi ciocănelul”… Cum v-am mai zis „stăpânul” politicianului şi funcţionarului public este „binefăcătorul” care l-a pus în sinecură, nu poporul cu banul şi votul! Clonele lui Ceauşescu, foştii activişti UASCR, securiştii, UTC-iştii, sindicaliştii, „ştefangheorghiii” şamd, au plodit în 30 de ani şi s-au înşurubat bine în toate structurile deciziţionale ale României. Moştenirea comunistoid-securistă este mai vie azi ca niciodată. Nu s-a dorit Punctul 8 de la Timişoara că se strica „gheşeftul” „Loviluţiei” date la 89 de către cei mai harnici în a profita şi cei mai voinici la jaf public dintre traci: securidacii. Care azi ies la declaraţii cu aplaudacii lor să ne spună public că ascultarea telefoanelor care se făcea pe vremea „Colduţei” era minunată şi benefică. Ascultaţi fiind pe „protocol” de îndată miliţianul ar fi găsit fetele în viaţă, întocmai şi la timp. „Ascultarea” nu era ok pe vremea lui Nea Ceașcă. Iar dacă ne asculta PNA-ul lui Năstase cu ajutorul lui “doi Și-un sfert”, ni se încălcau drepturile civile, muriserăm degeaba în Decembrie ’89!
Din nou doar procurorul este Zâna cea bună care ne bate cu toporul în uşă, doar că e niţel „supi”. Cocoţaţi şi pe cadavrele celor două fete din Caracal, Partidul Uniţi Fluturăm din Cătuşe ne spune că „magistratul” nu are nevoie de control pe munca şi decizia sa, că se intimidează şi se simte… controlat. Ordinul de Zi pe Unitate este Felatio in integrum. Numai aşa supravieţuieşte clica.
Şi, gata!