Official Point Of View sau când ți se spune CUM stă treaba

“DAR EU VĂD CĂ N-ARE HAINE DELOC”. Cunoașteți replica din povestea lui Hans Christian Andersen, Hainele cele noi ale Împăratului. Tâlcul acesteia se referă la îngâmfarea împăratului, care participă la paradă fără haine, dar este aclamat de mulțime pentru ținuta-i solemnă, deosebită. Critica punctului oficial de vedere vine din partea unui copilaș, care îl dă de gol și spune lucrurilor pe nume: împăratul este gol

”Împăratul fu grozav de jignit, căci i se păru că aveau dreptate. Aşa era… Totuşi, socoti în gând şi luă următoarea hotărâre: „Orice-ar fi, trebuie s-o duc de-acum până la bun sfârşit!” Aşa că îşi ridică cu şi mai multă mândrie capul, iar curtenii ţinură ca şi mai înainte, cu respect, trena care nu era…”, se spune în finalul acestui basm.

AUTORITĂȚILE ÎȘI EXPRIMĂ ZILNIC POZIȚIA OFICIALĂ în diverse teme de actualitate. 

Miniștri, parlamentari sau primari ajung să-și dea cu părerea în chestiuni de interes public, cu privire la subiecte ce le depășesc competențele. Fie că este vorba despre postul public de televiziune, fie prin intermediul altor canale media, punctul de vedere al oficialităților ajunge la urechile cetățenilor vrând nevrând.

”Încă un drum județean a fost asfaltat în totalitate”, precizează un nou comunicat al administrației. Aflat la volan, pe traseul proaspăt deschis, constați că lucrările nu au fost încheiate. 

Ești prins în traficul cotidian: dimineața te deplasezi cu dificultate la muncă, ajungi cu întârziere. Fără chef, după o zi de muncă, bați drumul înapoi spre casă, prins fără voie în aglomerația de seară. 

Știrile te anunță, în schimb, cu privire la existența unei realități paralele: Clujul în care trăiești este pe placul turiștilor, primarul pe care (nu) l-ai ales lansează cu regularitate aplicații pentru identificarea locurilor libere în puținele parcări amenajate din oraș, orașul devine smart, dar toate aceste inovații nu te privesc nicicum, pentru că ziua ești prins la muncă, iar seara stai în stație și câte o jumătate de ceas, așteptând autobuzul murdar, fără căldură, care te va duce către casă.

 Ai așteptări concrete, dar administrația îți oferă doar soluții virtuale. Iar anul 2018 a fost unul în totalitate virtual.

Noul an a început tot cu promisiuni, cu studii de pre-fezabilitate și proiecte în derulare, care se tot derulează:

Cartierele Borhanci, Valea Gârbăului și Tineretului au rămas doar proiecții. Proiecții virtuale. 

Proiecții au rămas și autobuzele electrice, autobuzele încălzite, autobuzele curate. De ce? În parte, acestea circulă pe străzile orașului, dar cu ce preț? Păi municipalitatea a decis menținerea gratuității la transportul public în comun pentru pensionari, studenți, elevi. Dar a majorat de la 1 octombrie 2018 costul abonamentelor și al biletelor pentru toți ceilalți. Chiar și biletul electronic, prin sms, a fost majorat la 60 de eurocenti. Aceasta în timp ce plata virtuală a diverselor taxe ar fi trebuit să fie în avantajul clujenilor.

Să nu uităm de protestul angajaților de la Copmpania de Transport Public din 22 noiembrie 2018.

Dar, după ce directorul CTP Cluj, Liviu Neag, i-a băgat pe protestatari în biroul personal, pentru a le băga mințile-n cap, nemulțumirile au încetat. Și? Problemele continuă, acestea există și se perpetuează, dar pănâ una alta, prrimarul a incasat un premiu ”de excelență” pentru mobilitate urbană.

Și temele pot continua: locuințele sociale de pe strada Cantonului, deszăpezire execrabilă, transformarea malurilor Someșului este doar în faza de proiectare, maraton de lectură trecut neobservat de echipa Guinness Book etc. 

Dar avem tururi virtuale ale orașului prin Virtual Reality pentru turiști și aproximativ 20 de zone acoperite cu sistem wi-fi gratuit. Pot fi înțelese acestea drept ”realizări”? Răspunsul este unul individual. 

E și acesta un fel de a face lucrurile: promisiunile din 2018 au fost transferate în noul an, iar realizările, în cea mai mare parte, sunt virtuale și țin de mediul online. 

Prin urmare, sunt și realizări, nu putem contesta acest aspect, doar că sunt virtuale. 

“În ce sens?”

În ce sens s-a schimbat viața ta, locuitor al orașului Cluj-Napoca, în anul ce a trecut? În ce fel ai beneficiat tu – cetățean care locuiești, muncești și plătești taxe și impozite, de ”mai bine”? Cum te-au ajutat pe tine aplicațiile dezvoltate de te miri cine, dar promovate cu disperare de administrație? 

Ai ajuns mai repede acasă folosind transportul public în comun? Ai găsit un loc de parcare în parkingul Primăriei plin de băltoace? Te-ai deplasat cu rapiditate și ușurință deoarece deszăpezirea s-a făcut ca la carte? Dacă stai în Sopor, s-a asfaltat cumva 1 cm de stradă? Ai primit locuință socială? Te-ai plimbat cu bicicleta pe pistele impecabile ce acoperă cea mai mare parte din oraș?

Întrebările sunt legitime și ar trebui ca fiecare cetățean să se întrebe cât de mulțumit este de orașul în care locuiește?

Ce ai făcut tu pentru orașul tău? Dacă n-ai aruncat un chiștoc pe stradă și ai mers 400 de metri până ai găsit cu greu un coș de gunoi deteriorat, jos pălăria. Dacă ai cedat trecerea, jos pălăria. Dacă ai îndurat frigul din autobuzele hodorogite și ai mers călcând prin noroaie, jos pălăria. 

De ce? 

De ce trăim cum trăim, într-un oraș tot mai scump, cu standarde tot mai înalte, dar cu servicii execrabile? Chiar așa: ce a făcut administrația din banii tăi, ai mei și ai noștri? Cum ți s-a schimbat viața în bine?

L-ai văzut pe Arnold Schwarzenegger în carne și oase la Sala Polivalentă din Cluj, ai obținut un autograf sau nu ai mai ajuns la eveniment? Sau poate marele actor nu a mai ajuns? 


Ce presupune o perspectivă critică?  

Sunt datele oficiale, furnizate de autorități, veridice?

Pot fi acestea verificate în practică, în realitatea curentă?

Reprezintă aceste comunicate, ”noutăți” sau ”știri”? 

Este informația oferită cu adevărat o ”informație?

Sau reprezintă doar punctul oficial de vedere? 

Oamenii politici lipsesc cu nerușinare din viața concretă a orașelor pe care le administrează, dar sunt prezenți pe rețelele sociale, la canalele de televiziune. Bilanțurile, socotelile și datele statistice sunt oferite cu nonșalanță drept realizări care transformă realitatea de zi cu zi a cetățenilor. 

Așa să fie? 

Prin definiție, punctul oficial de vedere exprimă o poziție ce urmărește o anumită sarcină, o anumită linie de partid ori o anumită direcție politică.

Prin diverse tertipuri, în ultima vreme – pur virtuale, veți fi convins că lucrurile funcționează, că Dumneavoastră trăiți mai bine, chiar dacă nu realizați acest aspect în mod concret. 

Trebuie doar să credeți. 

Este bine ca jurnaliștii să rostogolească mai departe comunicatele oficiale pentru ca cititorul să se bucure pe nemestecate? Sau trebuie să dispunem și de o perspectivă critică asupra evenimentelor care ne privesc în mod direct? 

De ce antecesorii noștri nu s-au mulțumit doar cu realitatea furnizată de partidul unic, de conducătorul (ne) iubit? 

De ce este important să ne raportăm critic la așa-zisele realizări care vin spre noi cu nemiluita, dar nu ne ating în nici un fel, care nu ne privesc?

Este o întrebare la care puteți medita. 
Răspunsul vă aparține. 

 

sursa foto: coolturamall.ro

 

Adauga comentariu