Obezitatea este un fenomen actual care creste intr-un ritm ingrijorator in intreaga lume asa-zis civiliuzata, Occidentul European si SUA. Desigur, sa ai cateva kilograme in plus nu este o drama, dar obezitatea este altceva decat supraponserabilitatea; nu este doar o problema estetica, ci o adevarata boala, care produce tulburari cardiovasculare, hipertensiune, infarct, artroza si maladii respiratorii.
Statisticile dovedesc ca greutatea se mareste odata cu varsta. Femeile incep sa se ingrase dupa implinirea varstei de 29 de ani si ajung sa adaug sa adauge inca jumatate din greutatea initiala in jurul varstei de 40 de ani. La barbati insa, tendinta catre suprapondere este mai tardiva (catre 60 de ani). La aceste date trebuie sa mai adaugam, din nefericire, un aspect ingrijorator cu privire la copii: 3 % dintre ei sunt obezi intre varsta de 3-5 ani, iar intre 11 si 13 ani procentul se ridica la 14 %.
Obezitatea, cunoscuta in termini medicali si sub denumirea de adipozitate patologica, reprezinta o acumulare de grasime in tesutul adipos, care determina un adaos semnificativ de greutate in raport cu parametrii considerati ideali. Termenul de obezitate provine din cuvantul latin “obedo”, adica a manca excesiv. Este definit drept obez cel care-si depaseste cu 20 % propria greutate ideala, in timp ce, pentru depasiri mai mici, se vorbeste in general despre supraponderabilitate.
In acest sens, se cuvine sa facem o precizare. Tabelele care dau indicatii cu privire la greutatea corporala sunt pur orientative, intrucat nu tin seama de caracteristicile individuale. Pentru a da un exemplu, atletii par adesea a fi supraponderali, deoarece musculatura lor este mai dezvoltata si oasele cantaresc mai mult, desi nu au grasime in exces. Greutatea corpului se poate mari, de asemenea, datorita retentiei de apa caracteristica anumitor boli.
Dar ceea ce reflecta negativ asupra sanatatii este grasimea nu greutatea. La un adult sanatos, grasimea corporala ar trebui sa se mentina intre limetele procentajului intre 18 si 23 % pentru barbati si 25-30 % pentru femei.
Numai ca acesti parametri in sine nu sunt suficienti pentru cuantificarea obezitatii si a eventualelor sale riscuri pentru starea de sanatate. Trebuie studiate punctele catre care tinde sa se adune grasimea si in functie de care se pot determina doua categorii de obezi:
1. stenici – conformatia in forma de mar;
2. astenici – conformatia in forma de para.
Cum se cuantifica obezitatea? Exista un sistem simplu si eficient pentru clasificarea supraponderii si a obezitatii, bazat pe calculul indicelui de masa corporala (IMC sau BMI – Body Mass Index). Acest indice ne permite sa apreciem grasimea din corp si riscul pe care il reprezinta pentru sanatate. IMC-ul se obtine impartind greutatea exprimata in kilograme prin valoarea la patrat a inaltimii, exprimata in metri:
Greutatea corpului (in kg)
IMC = –––––––––––
inaltimea ² (in m)
Daca rezultatul impartirii este sub 23 pentru femei si sub 25 pentru barbate, greutatea este normala.
Daca dimpotriva, este peste 30 pentru barbati si peste 28,7 pentru femei, este vorba de obezitate.
Exemple:
– daca o femeie are 1,69 m inaltime si cantareste 58 kg, IMC-ul va fi egal cu 58 impartit la 2,85 ( adica 1,69 X 1,69). Rezultatul este 20,3, ceea ce corespunde unei greutati normale;
– pe de alta parte, o femeie de 1,60 m, cantarind 74 kg, va avea IMC-ul de 74 impartit la 2,56 (adica 1,60 X 1,60), ceea ce echivaleaza cu 28,9, valoare care o situeaza la limita dintre suprapondere si obezitate. Este indiciul unei situatii limita, care trebuie tinuta sub control.
IMC-ul se poate calcula intr-un mod simplu, folosind grafice.
O alta metoda de masurare se bazeaza pe verificarea circumferintei taliei. Daca trece de 102 cm la barbati si de 88 cm la femei, este bine sa indreptam situatia, schimband regimul alimentar si stilul de viata. Iar daca IMC-ul depaseste cifra 30, cel mai bine este sa ne adresam unui dietetician.