Oana Hosz, ziua „copil cuminte”, seara baterista trupei Kaidun, o tânără formație de Progressive/ Alternative Metal

Oana Hosz e baterista trupei Kaidun, o formație de Progressive/ Alternative Metal, cu un sound ce cu siguranță îi va impune în viitor pe tinerii muzicieni drept nume de referință în inimile clujenilor și pe marile scene. Pe Oana o recomandă pasiunea și perseverența. A avut dintotdeauna ritmul în sânge, a urmat cursuri de dans și a simțit tobele drept un instrument puternic, ce îi dă ocazia de a se descărca fizic și psihic, de a se exprima într-un mod mai profund decât cuvintele i-ar permite.

Oana Hosz a terminat Litere, așa că se pricepe și la cuvinte, însă simte că muzica tobelor sale îi dă puterea de a rezona în mod direct cu ceilalți, cu publicul pe care, prin ritmul ieșit din mâinile sale, poate să îl conducă spre propriile stări interioare:

„Asta m-a atras cel mai mult și mi-a consolidat pasiunea pentru tobe: după ce am avut primul concert, schimbul acela de energie cu publicul, faptul că din mâna mea poate ieși un ritm pe care îl văd apoi în fața mea, cum rezonează în ceilalți, faptul că pot să duc niște oameni acolo unde eu simt… Cum să nu îmi placă chestia asta?!

Tobele sunt un mod de a comunica. Chiar dacă am fost la Litere, chiar dacă citesc, cu toate că întotdeauna m-au pasionat limbile, nu știu dacă aș putea spune în cuvinte vreodată ce spun prin muzică. Din acest motiv vreau să cânt și la chitară și la voce, pentru partea de linii melodice și finețuri, pentru că simt diverse lucruri, o gamă variată de stări, pe care nu le pot transmite cu un singur instrument.”

Dacă în viața ei pasională e baterista trupei Kaidun, viața profesională și-o desfășoară la Emerson sau, după cum spune Oana:

„Lucrez la Emerson, toți membrii trupei suntem copii cuminți, cu serviciu, și ne spargem banii pe scule și pe ce mai avem nevoie pentru muzică.”

La 11 ani a avut prima revelație a tobelor

Fratele Oanei Hosz e la rândul său pasionat de muzică și el a fost primul din familie ce a început să cânte, pe când Oana avea în jur de 11 ani. El cânta la chitară, și-a făcut o primă trupă, a chemat-o pe sora sa mai mică la repetiții și a întrebat-o dacă vrea să încerce un instrument. Așa Oana a ajuns la tobe, printr-o atracție firească și imediată:

„M-am așezat pur și simplu la tobe și mi-a arătat cum să bat un ritm simplu, am reușit să-l țin, s-a bucurat foarte tare, m-a încurajat și de atunci am fost foarte inspirată, atunci mi-am dat seama că pot să fac chestia asta, care e «pretty cool», acesta a fost momentul de revelație.”

De la „Genocid” la viața de studentă

Mai târziu, la 17 ani, Oana a găsit un profesor în Bistrița, care cânta în fanfara militară și de la care a început să ia ore de tobe, la Casa Armatei. A făcut doar câteva luni, pentru inițiere, pentru că profesorul ei era orientat pe jazz și rock, iar Oana voia „pedale duble și nebunii mai metaliste”. Atunci artista s-a decis să o ia pe cont propriu, a continuat să exerseze, să învețe, și-a cumpărat primul set de tobe și a început să își caute o formație. I s-a propus să facă parte dintr-o trupă numită Genocid, alături de care a început să repete la un cerc de tineret din Bistrița.

Trupa era formată din doi chitariști, basistul și un solist, plus Oana Hosz, cu tobele proaspăt cumpărate. Au început să cânte și s-au închegat foarte repede ca formație, au compus piese și astfel Oana, pe clasa a XII-a, a avut și primul concert în Bistrița, în 2008, „într-o bombă unde se țineau multe concerte underground”. Cu prima formație a avut frecvent concerte în Bistrița, dar și în Cluj, unde s-a decis ulterior să vină la facultate. A ales inițial Comunicare și Relații Publice, în paralel cu Facultatea de Studii Europene, dar nu s-a simțit atrasă de nici una dintre cele două specializări, așa că după un an a renunțat și a trecut la Litere, secția LMA, engleză-franceză.

Oana a venit în Cluj, dar ceilalți membri ai formației, care erau încă la liceu, au rămas în Bistrița, și astfel activitatea trupei a încetat. După ce a mai repetat cu fratele său, și el student la Cluj, unde avea o trupă, pentru că nu se potriveau ca stil, Oana a renunțat temporar la muzică și s-a concentrat doar pe facultate și pe viața de studentă.

La Cluj nu își găsea locul printre muzicieni, din cauza diferențelor de stil

Pentru că nu își găsea la Cluj locul printre muzicieni, Oana Hosz a avut tentative de a pleca în străinătate, unde își dorea să cânte și să urmeze în paralel și studiile universitare:

„Dacă aici am considerat că nu am opțiuni, nu era destul pentru mine să rămân în Cluj, numai pentru facultate. La un moment dat vorbeam cu o trupă din Berlin și eram destul de pornită să mă duc să-i vizitez, să vedem dacă aș putea să cânt cu ei.”

Pentru că nu a găsit în Berlin și o facultate cu program în limba engleză, Oana a renunțat la ideea plecării și, în 2009, a intrat la Cluj într-o trupă, ”Stuck in a rut”. Cu această formație, baterista a cântat timp de un an, a avut concerte în Bistrița, Cluj, Timișoara, București, Craiova și a ajuns chiar și în Berlin, unde a avut un concert în 2010. La un moment dat, însă, Oana a început să nu mai rezoneze cu stilul formației – pentru ea conta stilul, iar pentru ceilalți membri, prioritar era doar mesajul transmis:

„Ni s-a rărit activitatea, nu mai eram la fel de motivată cu ei, pentru că în muzica noastră nu conta așa de mut partea de compoziție muzicală, de artă, de a îmbrăca un mesaj în ceva frumos, conta mai mult mesajul. Pentru mine era mai important cum era îmbrăcat mesajul respectiv, nu doar să îl transmit în orice formă și atunci voiam mai mult de la o trupă.”

După ce a renunțat la a mai face parte din această formație, Oana nu a mai cântat deloc o perioadă și, după un an de zile de pauză, a realizat că timpul în care nu a cântat, a fost timp pierdut. S-a panicat, și-a luat tobe electronice și a început să repete zilnic în casă, pentru a fi pregătită pentru momentul în care avea să apară oportunitatea unei trupe.

Kaidun, o formație de bistrițeni reuniți la Cluj

O perioadă Oana Hosz a mai cântat sporadic, cu unii prieteni muzicieni, dar fără a se concretiza activitatea sub forma unei noi formații. Treptat, băieții din prima trupă au venit la rândul lor la facultate la Cluj și chitaristul Vlad Rus, împreună cu Cristi Melian, au contactat-o pentru a iniția împreună o formație. Au început să cânte împreună, după care Oana a renunțat, pentru că i s-a ivit oportunitatea de a pleca în Germania pentru a cânta:

„Era un nene pianist, stabilit în Germania, care cânta în localuri pe bani. Și s-a gândit să își ia și un percuționist și ar fi fost chiar mișto! Dar, până a urmă, nu a mai putut nenea să ne ia în primire și nu am mai plecat.”

Între timp, băieții și-au găsit un alt toboșar, tot bistrițean, la bază basist, el devenind în locul Oanei toboșarul trupei Kaidun. 

Oana nu a mai reușit să plece în Germania și nu a mai avut nici trupă, a mai încercat să cânte împreună cu fratele ei, în formația acestuia, Satellites, dar nu se potrivea din nou, ca stil:

„Mă entuziasma la început, dar îmi dădeam seama că la tobe nu mai aveam răbdare, voiam mai mult, voiam să dau în ele mai cu nerv, și el mă tot tempera, pentru că voia să sune mai finuț. Și astfel m-am oprit din colaborare.”

Începutul unei povești țesută din pasiune

Între timp, băieții din Kaidun s-au pus pe treabă, au compus piese și, când a participat la primul lor concert în Shelter, Oana a fost impresionată:

„Nu știam exact unde o să ajungă proiectul și cât de bine o să sune și atunci când i-am văzut live mi-au plăcut foarte mult! Și iar m-am ambiționat și mi-a părut rău că nu am apucat și eu să fiu în trupă cu ei! Noi oricum am ținut legătura de-a lungul anilor, un an au cântat fără mine, după care m-a chemat Vlad, chitaristul, să repetăm, să încercăm un jam, să mai povestim. Și m-am dus, am cântat, a fost foarte fain și după ce ne-am oprit, într-o pauză, mi-a zis: «Voiam să văd dacă mai ai antrenament, motivație să cânți. Te-am chemat aici pentru că vreau să vii în trupa mea!»

Asta a fost în februarie, anul acesta. Alex, basistul, a trecut la instrumentul lui de suflet și eu am început să cânt cu ei, la tobe. M-am entuziasmat foarte tare, deja aveam concerte planificate, și de atunci ne tot mișcăm. Am participat și la «Global Battle of the Bands» și am lansat o piesă în septembrie, Awake, care a fost foarte bine primită și de cunoscuți și de trupele din țară și din străinătate, cu care am mai avut legături. Urmează să lansăm și alte piese, care or să fie incluse într-un EP. Acum avem 6 piese proprii și lucrăm la a șaptea.”

Povestea Kaidun e una ce de abia începe, însă, fiind una ce crește din talentul, pasiunea, dăruirea unor tineri pe care muzica îi face să se simtă împliniți, cu siguranță va deveni în timp o poveste din ce în ce mai cunoscută și mai inspirată.

Foto: Marmo, Facebook Oana Hosz; video: YouTube

Adauga comentariu