„O țară, două sisteme” a fost sloganul chinezilor după cedarea Hong Kong-ului de către britanici Chinei în 1997. Aceasta înseamna că în Hong Kong nu se vor aplica aceleași reguli și politici ca în China.
„Politica noastră constă în aplicarea principiului „un stat, două sisteme”. Pentru a vorbi mai precis, acest lucru înseamnă că, în Republica Populară Chineză, 1 miliard de chinezi de pe continent trăiesc într-un regim socialist, în timp ce Hong Kong… este reglementat de un sistem capitalist”, spunea Deng Xiaoping, liderul de facto al Republicii Populare Chineze.
Preşedinta Taiwanului, Tsai Ing-wen, declara cu câteva luni în urmă că modelul „o ţară, două sisteme impus în Hong Kong s-a dovedit un eşec pentru că Beijingul şi-a trădat promisiunile de a păstra un grad înalt de autonomie pentru acest teritoriu”.
Dar dacă chinezilor nu le-a ieșit, la noi merge de minune. „O țară, două sisteme” sau România, sistemul privat și sistemul de stat. Cei care muncesc la privat, de parcă nu ar fi și ei oameni ca bugetarii, cu nevoile și necazurile lor, sunt sistematic beliți de conducătorii patriei, care, în paralel lucrează la fericirea și bunăstarea bugetarilor.
De exemplu, în luna în care am stat închiși în case, toți bugetarii și-au luat leafa întreagă, pe când cei din privat nu.
Voucherele de vacanță sunt un alt exemplu. Bugetarii le primesc începând din 2017, pe când cei din privat să zică merci dacă le iau din 2020. Atenție, la bugetari e obligatorie acordarea voucherului, pe când la privat nu.
E criză, nu sunt bani. Privații strâng cureaua, dau afară oameni, intră în faliment. De cealaltă parte, Camera Deputaţilor tocmai a adoptat miercuri un proiect de lege care prevede o majorare a salariilor funcţionarilor publici şi personalului contractual din Administraţia Prezidenţială, din Secretariatul General al Guvernului şi din serviciile Parlamentului. Proiectul a trecut și de Senat. Mai rămâne să fie promulgat de președintele Johannis, și… să trăiască nașul mare! Nu că ar avea funcționarii în cauză salarii mici, nici vorbă. Doar că nu-i mai satură Dumnezeu. Și lucrând cot la cot cu „Nașul” au dat-o la pace. Că veni vorba, nu l-am auzit pe Orban protestând la cheltuială. Și nici pe Cîțu că nu sunt bani. Se pare totuși că sunt bani, dar nu pentru fraieri.
Că așa-i la noi: trag fraierii să trăiască „jmecherii” bine.