O stradă din Mănăștur se sufocă sub propriile gunoaie

Locuitorii de pe Aleea Gârbău din Mănăștur s-au obișnuit să se debaraseze de obiectele vechi de mobilier unde îi taie capul.  În apropierea punctelor de colectare a deșeurilor, clujenii îngrămădesc canapele uzate, paturi, scaune și saltele fără a ține cont de faptul că riscă o amendă. Cum explică sociologii clujeni acest fenomen urban?

O stradă din cel mai mare cartier al Clujului a ajuns o Pata Rât în miniatură. Locuitorii se împiedică la tot pasul, când duc gunoiul la ghenă, de resturi de mobilier care își dau obsteșcul sfârșit nu în vreo rampă de gunoi, ci în plină stradă. Aproape fiecare punct de colectare a deșeurilor menajere de pe Aleea Gârbău este „accesorizat” cu o canapea sau un pat. Problema e că trec zile sau chiar săptămâni până să fie ridicate aceste reziduuri de dimensiuni mari de către firma de salubrizare care deservește zona respectivă. Unii locuitori de pe Aleea Gârbău s-au săturat să aibă la scara blocului focare de infecție care amintesc de o mahala, și nu de un oraș cu pretenții de cinci stele.

„De când stau aici, cred că nu a fost lună în care să nu văd cel puțin o piesă de mobilă aruncată aiurea pe trotuar, în parcări, lângă ghena de gunoi. M-am scârbit și mi-e greu să mai duc gunoiul, când știu că trebuie să îmi fac loc printre saltele vechi sau alte lucruri care ar trebui să ajungă în altă parte, nu la container. Nu înțeleg ce e în capul vecinilor mei, de ce nu scapă de mobilă în alt mod, să o ducă la țară la rude sau undeva”, a declarat o femeie care locuiește pe Aleea Gârbău de mai bine de patru ani.

Deșeurile de dimensiuni mari, precum materiale de construcții sau mobilier, se ridică după un anumit program. În prealabil, cetățenii trebuie să sune la firma de salubritate și să își lase adresa. Din păcate, mulți clujeni nu țin cont de această recomandare.

Sociologii clujeni au o explicație simplă pentru acest obicei la care recurg tot mai mulți cetățeni, în ciuda faptului că este sancționat cu amendă.  Norbert Petrovici spune că nu este o problemă de mentalitate sau educație, ci una practică.  Oamenii nu mai au unde să își ducă mobila când o înlocuiesc. Cartierele sunt sufocate de gunoaie pentru că autoritățile nu pun la dispoziția cetățenilor o rampă de reciclare pentru aceste tipuri de materiale.

„Ca sociolog sunt rareori tentat să pun problema în termeni de mentalitate și civilizație. Pentru că cea mai mare parte din obiceiurile de acest fel au în spate o economie foarte precisă, în primul rând, reglementările legate de gunoi și reciclare la nivelul orașului. Aici se interzice punerea la gunoi a  tuturor materialelor de construcție.

Asta înseamnă că ești obligat de fiecare dată când ai un astfel de deșeu să chemi pe cineva să te ajute, Clujul nu are o rampă și nu reciclează aceste tipuri de materiale. Aceste tipuri de servicii sunt extrem de scumpe și depozitările ajung să fie ilegale. Nu avem o piață ca atare unde aceste lucruri să fie debarasate, destul de ieftin. Dacă ai o mobilă, cum scapi de ea, unde o dai? Clujul nu are un sistem de transport, depozitare sau reciclare a lor”, a explicat Petrovici.

În Cluj-Napoca, proiectele de construire a unei gropi de gunoi sau rampe au eșuat lamentabil până acum.  Pe masa procurorilor DNA Cluj există un dosar privind un prejudiciu de 18 milioane de lei, valoarea unor lucrări făcute de mântuială de firmele angajate de Consiliului Județean să facă un centru de management integrat al Deșeurilor.

Noua groapă de gunoi a județului a fost finanțată cu bani europeni, dar lucrările nu au fost conform proiectului și UE nu decontează banii. Prin urmare, clujenii nu s-au ales cu o groapă de gunoi, ci cu o gaură la bugetul local de 40 milioane de lei. 20 de milioane înseamnă plata pentru lucrările neconforme, iar alte 20 sunt pentru alunecările de teren din zona unde ar fi trebuit să existe centrul pentru deșeuri.

Adauga comentariu