Nu-i prost cine fură un bou, prost îi cine fură un ou

Un bărbat din Roman, în vârstă de 62 de ani, a fost condamnat la 9 luni de închisoare cu executare pentru furtul unui pachet de cafea, de 500 de grame, în valoare de 16 lei și 99 de bani. Inițial fusese condamnat la o amendă penală de 2.700 de lei, dar cum nu a avut bani să o achite, amenda penală s-a transformat în pușcărie cu executare.

În „înțelepciunea” lor, magistrații care l-au trimis la închisoare pe bărbatul din Roman au considerat că fapta acestuia este gravă și că reprezintă un pericol social și că nu poate fi reeducat decât în penitenciar. Despre prejudiciu nu se pune problema pentru că, fiind prins la momentul comiterii furtului, nu a avut ocazia să guste din cafeaua furată.

S-a întâmplat tot în Moldova. Un fost primar al municipiului Focșani, Decebal Gabriel Bancinschi, susținut de fosta şefă a Serviciului Investiţii, Administrarea Fondului Locativ, Maria Cristina Costin, a atribuit direct un contract unei firme care a supraevaluat prețul lucrării. Primarul a plătit fără să clipească, știind că prețul a fost umflat. În urma acestei manevre, anchetatorii au stabilit că bugetul local a fost prejudiciat cu suma de 394.855 de lei, concomitent cu obţinerea unui folos necuvenit în cuantum de 267.482 de lei de către societatea comercială respectivă.

Cu câteva luni în urmă, în decembrie, în „înțelepciunea” lor, magistrații au considerat că fapta celor doi a fost un fleac, că nici nu poate fi vorba despre vreun pericol social și, în consecință, i-a lăsat să zburde liberi pe străzile Focșaniului. Nu că nu i-a pedepsit. I-a pedepsit, dar cu blândețe. Decebal Gabriel Bancinschi a fost condamnat la 3 ani de închisoare cu suspendare pentru infracţiunea de abuz în serviciu, iar Maria Cristina Costin a fost condamnată la 2 ani şi 9 luni închisoare cu suspendare şi la efectuarea de 60 de zile de muncă în folosul comunităţii.

Sunt doar două exemple despre cum magistrații, în  „înțelepciunea” lor, aplică legea. Care lege, cică, e egală pentru toți. Neîndurători cu găinarii, înțelegători cu corupții. Asprii cu cei care fură un ou, blânzi cu cei care fură un bou. Și-atunci, nu-i așa că prost e cel ce fură un ou, nu cel ce fură un bou? Eu, cel puțin, asta înțeleg din cele două exemple din nețărmurita „înțelepciune” a iluștrilor magistrați cu pensii speciale. Înțelege cineva altceva?

Adauga comentariu