Cică de la 1 iulie am putea avea facturi mai mari la electricitate şi la gaze. Acesta ar fi avertismentul experţilor din piaţă, care fezandează din timp consumatorul, estimând creşteri de până la 20% pentru gaze şi de 10% pentru energia electrică.
Scumpiri la aceste servicii există de cel puţin din anul 2012, anul în care la facturile de electricitate au fost adăugate certificatele verzi și contribuţiile pentru cogenerare. Cică cu scopul ca aceste „sume colectate” “să fie destinate protejării mediului, statul luândui-şi angajamentul, prin lege, ca să direcţioneze banii “spre investiţiile în unităţile de producţie a energiei electrice şi termice care consumă mai puţine materii prime şi poluează mai puţin“. Cert este că sumele colectate au ajuns, în unele situații, să reprezinte 20% din prețul total plătit de consumatorii finali.
Aproape 10 ani mai târziu, suntem în situaţia că s-au scos din buzunarele românilor aproape 2 miliarde de euro pentru susținerea cogenerării.
Banii ar fi trebuit să fie investiți exclusiv în construcția de capacități de producție de energie noi sau de modernizare a celor vechi dar banii au mers în subvenții și ajutoare de stat pentru cele aproximativ 30 de companii de stat beneficiare ale taxei, dintre care unele sunt deja falimentare.
Investiţii nu s-au făcut nici măcar de ochii lumii. Aceleaşi instalații vechi beneficiază de subvenții și de ajutoare de la stat.
În ce-i priveşte pe consumatorii finali, ei au parte de aceleaşi întreruperi de alimentare cu energie electrică (se cheamă pene şi sunt pentru fraierii jumuliţi la buzunare), se bucură de apă rece şi calorifere reci.
Taxa de cogenerare a fost de la început o ticăloșenie marca “băieții deștepți”.
Conceptul de „cogenerare” defineşte producerea concomitentă, cu aceeaşi instalaţie (grup motor termic-generator de curent, turbină șamd.) a energiei termice şi electrice.
De la început a fost scandalos modul în care ANRE de fapt a obligat (şi mai obligă) consumatorul final să investească în retehnologizarea producătorului de energie. Din acest punct de vedere, ANRE nu reprezintă decât interesele uneia dintre părți: producătorul, distribuitorul, importatorul, băieții deștepți șamd, ignorând în mod cinic consumatorul, fie că vorbim despre persoane fizice sau juridice.
De aceea o bună parte din banii încasați pentru cogenerare au ajuns în conturile unor companii energetice de stat, ajutându-le de fapt să supraviețuiască, iar sumele distribuite de ANRE în funcție de o formulă de calcul, au dus în unele situații ca bonusul de cogenerare să fie de două ori mai mare decât valoarea investițiilor pe care cică ar fi trebuit să le sprijine.
Explicațiile oficiale privind creșterea prețurilor la energia electrică și termică se dovedesc, ca de obicei, a fi minciuni ce acoperă interese ale unor băieți deștepți din energie care sponsorizează politicieni care le fac legi în interes personal.
Când furnizorul de energie bagă în factură costurile cu dezvoltarea sistemului de producere a energiei practic îi buzunărește, ca un hoț, pe consumatori. Banii luați așa intră în conturile furnizorului fără să existe un control asupra viitoarelor investitii.
Am o întrebare legitimă: de când într-un sistem privat consumatorul îl capitalizează pe furnizor? ANRE a amestecat (şi amestecă, în continuare), problemele și face jocul furnizorului prostind consumatorii și acoperind foamea de bani a tuturor guvernărilor (inclusiv cea actuală doborâtă economic de pandemie), care crede că în acest fel colectează mai mulți bani la buget impozitând veniturile furnizorului.
De fapt se golesc buzunarele românilor, care astăzi plătesc energie la cheremul furnizorilor în complicitate cu guvernanții, deoarece sunt consumatori captivi, iar de protecția consumatorului nu se mai ocupă nimeni în România.
Altă golănie este prețul la gaze: nu mai contează la facturare câți metri cubi s-au consumat, ci câte Gigacalorii, asta în condițiile în care practic consumatorul nu are cum să verifice puterea calorică a gazului care i s-a furnizat.
Să vă gândiţi că golănii de acest gen vă unflă facturile. Că, numai în 2018, potrivit calendarului de liberalizare, prețurile gazelor au crescut cu peste 90%.
Ce mai contează un fleac de 10 – 20%?
Şi, gata!