Acum, că am aflat de la fostul şef al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Lucian Duţă, cum Cardul de Sănătate a fost folosit de către Coldea şi Maior ca un „cal troian” pentru a supraveghea populaţia şi că fostul preşedinte Traian Băsescu şi fostul premier, Emil Boc, nu sunt străini de crearea acestui sistem de tip „Big Brother”, să nu uităm cum a devenit SRI “organ de cercetare penală specială”, ca Securitatea lui Ceauşescu, sub semnătura lui Dacian Julien Cioloş.
Şi nici cum toţi marii afacerişti de cumetrie şi politicienii români au devenit, practic, slugile noii securităţi – în slujba şi la cheremul toanelor despre “interesul major al Patriei” al unor indivizi pe care nimeni nu-i mai veghează cum “ne supraveghează”.
Adevărata putere a “serviciilor” le-a pus-o în braţe ex-premierul Adrian Năstase atunci când a dat Ordonanţa prin care acestea îşi pot face firme comerciale şi pot angaja diverşi inşi, din diverse domenii, “sub acoperire”. Altfel şi în ziua de azi eram zguduiţi mediatic de tot felul de “cazuri” “Ţigareta”, “Clisura Dunării”, “Eterna şi Fascinanta Românie” şamd.
Aşa, cu firme sub acoperire la cheremul lor, suntem zguduiţi cu “dezvăluiri” numai când câte unul dintre “angajaţi” are impresia c-a fost mai deştept decât “angajatorul” şi din el a izvorât afacerea care l-a făcut multimilionar. Sau când se schimbă “garda” prin servicii şi li se dă la gioale “puşculiţelor” celor care trebuie să treacă în rezervă.
Zeci de ani a făcut Sebastian Ghiţă afaceri cu statul şi a “informatizat” tot ceea ce se poate informatiza (şi “secretiza”) în România. De la începutul afacerilor cu “digitalizarea” României era mânjit de combustibilii de pe Clisura Dunării, cu procese pe rol de care s-a ales praful. Toată lumea a fost mucles până când individul s-a crezut pe picioarele lui şi o fi avut impresii despre independenţă. Imediat am aflat ce “bandit” este.
Zeci de ani, ca preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman, Liviu Dragnea a inventat kilometrul de drum făcut din bani publici de numai 700 de metri. Şi-a tras pe nume personal un întreg judeţ şi o insulă şi şi-a făcut, practic, de cap cu România când a ajuns la putere. Cum a crezut că poate fi independent şi poate schimba regula de joc, cum a fost executat. Spre deosebire de Sebastian Ghiţă, pe el l-au mai găsit în ţară la data execuţiei publice – aşa că-şi execută pedeapsa până învaţă unde, când şi faţă de cine a greşit.
Vorba cântecului: banii vorbesc, unii te ridică, alţii te orbesc…
Prin urmare, fie democraţia cât de grea, tot mai bună-i Securitatea. Aşa că ce să ne mire că în timpul mandatului de premier „tehnocrat” al lui Dacian Cioloş Serviciul Român de Informaţii a fost transformat în poliţie politică, organ de cercetare penală, prin Ordonanţa de Urgenţă numărul 6 dată de Guvern în martie 2016. Asta doar de exemplu.
“Urgenţa” venea din nevoia de a justifica Protocolul neconstituţional semnat de Parchetul General cu acelaşi Serviciu Român de Informaţii. Lumea era veselă, urla după “schimbare” în stradă. Care s-a şi produs. Pas cu pas.
Aşa că să ne amintim şi cum preşedintele Klaus Iohannis, în primul său mandat, a participat la inaugurarea sediului CyberInt al SRI în condițiile în care exista o decizie a Curții Constituționale prin care se explica de ce un astfel de centru nu are de ce să fie făcut și trecut sub controlul vreunei structuri informaționale existente sau inexistente din România.
Citez: „Curtea apreciază că, pentru asigurarea unui climat de ordine, guvernat de principiile unui stat de drept, democratic, înfiinţarea sau identificarea unui organism responsabil cu coordonarea problemelor de securitate a sistemelor şi reţelelor cibernetice, precum şi a informaţiei, care să constituie punctul de contact pentru relaţionarea cu organismele similare din străinătate [aşa cum prevede art. 10 alin. (4) din lege], inclusiv al cooperării transfrontaliere la nivelul Uniunii Europene, trebuie să vizeze un organism civil, care să funcţioneze integral pe baza controlului democratic, iar nu o autoritate care desfăşoară activităţi în domeniul informaţiilor, al aplicării legii sau al apărării ori care să reprezinte o structură a vreunui organism care activează în aceste domenii.”
Aşa de tare i-a durut în controlul informatic “civil” (în fond e plin de “civili” în societatea română), încât, încă din 2010, au plantat acel “cal troian” în sistemul Cardului Naţional de Sănătate. Care este menit să, citez: “ofere discreționar, în orice moment, date detaliate despre oricare cetățean al țării, inclusiv despre ofițeri ai altor servicii secrete autohtone.”
Și ceea ce este și mai grav este că SRI a finalizat acest proiect acum doi ani și, conform angajamentelor legale pe care le-am luat la Bruxelles, el trebuia să fie predat guvernului. Care “guvern” nu a făcut nici o structură specializată pentru a prelua acest „Big Brother”, tocmai pentru a le da celor de la SRI posibilitatea să şi-l păstreze.
Sistemul funcționează perfect, a fost făcut pe bani europeni, dar nu în scopuri democratice, ci doar pentru control. Că, democraţie să fie, dar s-o controlăm şi noi! Să nu iasă lumea în stradă, decât cu Ordin de Zi pe Unitate.
Şi, gata!