Editorial

Noi cu inflaţia, ei cu salariile şi pensia

Potrivit datelor publicate azi de către oficialii Institutului Național de Statistică, rata anuală de creștere a prețurilor a fost de 4.1% în iulie 2019. De la începutul acestui an, cele mai mari creșteri de prețuri au fost la cartofi, fructe, legume și tutun, în vreme ce ouăle, fasolea și gazele s-au ieftinit, mai arată datele INS.

Salut, sunt Victor Lungu şi vă arăt că, la câte băşini sunt în spaţiul public, întotdeauna există o relaţie directă între ce scot pe gură politicienii şi dezastrul din farfuriile noastre. Dacă s-ar putea capta această producţie de flatulenţe (pardon, declaraţii) politice, am deveni independenţi din punct de vedere energetic.

Poate nu ştiţi, dar în timp ce societatea civilă şi politicienii fac coregrafie cu jandarmii în pieţele Patriei, Guvernul a împrumutat încă nişte miliarde de lei. Cu acestea, de la începutul anului, ne-am împovărat copiii şi nepoţii cu încă 33 de miliarde lei. Iar necesarul de împrumut pentru întregul an, să-l conducem cum se cuvine, româneşte, cu masa îmbelşugată, către Sfintele Sărbători ale Crăciunului şi pentru a continua fiesta pensiilor nesimţite cumulate cu salarii la fel de nesimţite pentru sinecurile lipitorilor de afişe ale partidelor politice din România este de 72 de miliarde lei. Poate nu vă aduceţi aminte, dar Economia Mapamondului a fost scuturată de câteva cutremure bursiere despre care ministrul Finanțelor, contabilul-discotecar Eugen Teodorovici, a declarat că nu ne afectează. Cică împrumuturile, pentru salarii şi pensii, nu pentru investiţii, „arată foarte clar interesul investitorilor față de piața din România”. Aşa o fi.

Că pe noi nu ne poate atinge nici o criză. În fond imediat e 15 august şi bugetarii se vor retrage într-o nouă binecuvântată şi binemeritată vacanţă, de mână cu Întâiul Deschizător de Pârtii al Patriei, Iohannis, preşedintele nostru mediator. Pardon, meditator. În fond, nu degeaba s-au înmulţit salariile și pensile, ca-n pildele biblice… Este imposibil cu atâta creștere economică să avem și noi parte de criză. Economia românească duduie fix ca în 2008. Și este sublimă. Guvernanţii au luat lecții de “duduieeconomie” de la Tăriceanu Călin Popescu Anton (care face economiile beton). De la el au învăţat ce anume să facă atunci când au în ogradă o creștere economică de 7-8% (din consum), concomitent cu un deficit bugetar de 3% (pe hârtie): salarii, pensii doar cu buletinul, stipendii pe spor de periculozitate la serviciu, că-ţi prinde mânuţa piesa de la jocul de “Tetris” – trai, neneacă, pe banul public!

Cu atât mai nasol cade ziua de azi pentru Domn’ Profesor de dat Ţara de gard până se face ţăndări, Călin Popescu Tăriceanu, când PSD face CEX pe tema avortării lui din Coaliţie. Chit că, zic gurile rele, nici „feotusul” ALDE nu ar vrea să mai stea în pântecul Coaliţiei, că rectificarea bugetară ar fi fost pretextul perfect pe care să îl invoce pentru a-şi tăia cordonul ombilical de la măcelăria bugetului.

Nu-mi fac griji pentru Trădătoriceanu. Oricum Alina Gorghiu declara că acesta a fost cel mai bun preşedinte pe care l-a avut PNL. În PNL, în Pro România, undeva i s-o face loc să-şi lase dâra pe istoria României. Iar noi vom rămâne cu zgomotul de fond al flatulenţelor emise în spaţiul public şi lipsa de agendă a societăţii “civice” şi a politicienilor. Cu lipsa unei strategii coerente privind viitorul României, unul în care ceea ce împrumutăm să nu se ducă pe ace, brice şi carice. Destinul României nu este numai destinul individual al fiecărui om în parte (sau al camarilei sale), ci destinul comun, pe un termen mai lung decât blidul de supă zilnic sau de a doua zi. Din păcate, fiecare schimbare politică vine să pună în aplicare doar interesele celor care sponsorizează clasa politică. Lipsa de transparenţă a intereselor economice din spatele politicienilor ar trebui să ne deranjeze, mai ales că aceştia vin la putere ca şi cum ne-ar fi învins într-un război şi ar fi ocupat România. Şi ştiu că au la dispoziţie cel mult 4 ani să prăduiască, să-şi returneze datoriile şi să rămână cu ceva la teşcherea. Şi-atunci consideră funcţiile publice şi bugetul drept pradă de război. Și viața pe bani publici, viață privată.

Şi, gata!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *