Persoanele care suferă de diverse grade de handicap au fost invitate, în ultima perioadă, să facă o vizită la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului de pe strada Eremia Grigorescu. Chiar și cazurile de handicap grav, cu un diagnostic nerevizuibil și permanent, a căror afecțiune este congenitală sau din copilărie, necesită mai nou o reîncadrare medicală. Bolnavii vârstnici sunt puși pe drumuri, nevoiți să-și întocmească un dosar stufos cu tot soiul de acte doveditoare, spre a le prezenta înaintea unei comisii pentru reevaluarea gradului de handicap. Adică, dacă nu vezi cu un ochi sau nu ai un picior, trebuie să te prezinți la DGASPC pentru reîncadrarea în grad de handicap. Controlul este realizat de către Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Cluj (AJPIS). Aceste noi măsuri au stârnit nedumerirea, dar și revolta pensionarilor bolnavi, care trebuie să cheltuie din pensia mică de handicap pe care o au, să facă analize medicale și copii xerox, pentru ca să beneficieze de o reevaluare a gradului de handicap, reîncadrare pe care nu au cerut-o.
click foto pentru imagine completă
Situația pare neverosimilă, dar este cât se poate de reală. Această aberație birocratică fără sens, ne-a fost semnalată de doamna Ileana C., care suferă de o afecțiune congenitală, în baza căreia a fost încadrată în grad de handicap nerevizuibil. La cei 71 de ani ai săi, Ileana C. a primit o înștiințare prin care era invitată să se prezinte la DGASPC, unde o comisie îi va reevalua starea de sănătate. Ileana C. a lucrat vreme de 26 de ani contabilă la ICSAP Cluj. Prin urmare, chiar și cu afecțiunea de care suferă din naștere, aceasta a lucrat pentru a-și câștiga existența. Pensia mizerabilă pe care o ia pentru handicap reprezintă minimul pe care-l face statul român pentru persoanele cu dizabilități. Și cu toate că situația medicală a acesteia nu se poate schimba decât printr-o minune, care este, de altfel ireală, AJPIS a hotărât să îi pună pe drumuri pe bolnavii patriei, să afle dacă nu le-a mai crescut un picior sau dacă nu văd cu al treilea ochi.
”Pensia inițială pe care o primeam era de 239 de lei. Așa a fost vreme de ani de zile. Pe urmă a crescut la 272 de lei, iar din ianuarie 2018 a ajuns la 350 de lei. Din această sumă mizeră, a trebuit să cheltui bani pe taxi, pentru analize medicale, să mă rog de medici să mă ajute, să fac o groază de copii după acte și să refac un dosar pentru care am plătit 560 de lei. Ca să ce? S-a gândit cineva din Comisia respectivă în ce situație ne pune, că la 71 de ani trebuie să umblăm pe drumuri?”, mărturisește Ileana C.
Aceasta a primit în 11 iunie 2018 o invitație prin care era chemată să se prezinte la DGASPC Cluj, pentru reevaluarea gradului de handicap. Bineînțeles, dosarul cu analizele medicale înnoite trebuie să fie prezentat Comisiei de Evaluare. Cu toate că, după cum relatează Ileana C., peste radiografiile pe care le-a prezentat, Comisia de Evaluare nu a aruncat o privire.
”Dacă la 41 de ani am avut probleme, la 71 nu le mai am? Două săptămâni m-am rugat de medici: ”vă rog să mă ajutați”, ”vă rog să vă faceți timp să mă vedeți”. Pentru mine, umblatul ăsta aiurea, este o problemă. A trebuit să apelez la prieteni pentru ajutor. Am fost nevoită să plătesc pentru taxi ca să ajung la ortopedie, la cardiomed, în fața comisiei. Și aceasta din cei 239 de lei. Numai pentru Ecocardiogramă am plătit 229 de lei. Diferența de bani rămași din pensie îi voi trimite lui Boc prin poștă sau celor care sunt responsabili”, continuă Ileana C.
Ileana C. este revoltată de faptul că o mulțime de asemenea pensionari, care suferă de grade de handicap cu caracter permanent, trebuie să se prezinte pentru reevaluare. Este, pur și simplu, o situație aberantă.
Această aberație birocratică ne-a fost confirmată și de domnul Chioran A., care are 65 de ani și e din localitatea Frata, județul Cluj. Acesta este de profesie economist și a lucrat până la vârsta de 45 de ani. Însă din cauza handicapului accentuat de care suferă (scolioză și ambliopie), a fost nevoit să se pensioneze în baza limitei de vârstă.
”După aproape 21 de ani, vreme în care mi s-a aplicat un diagnostic cu caracter permanent, luna trecută am fost înștiințat prin scrisoare recomandată să ma prezint la DGASPC Cluj, cu un dosar de acte la mine. Nici într-un an nu ne-au chemat sau nu s-au interesat de noi. Acum, s-au apucat să ne revizuiască încadrarea în grad de handicap. Până acum am primit 350 de lei, iar după reevaluarea comisiei, s-a stabilit că trebuie să primesc 60 de lei lunar.
Deși am aceste afecțiuni din naștere, trebuie să mă prezint în fiecare an la control. Situația mea medicală nu se schimbă, pot dovedi cu acte, dar pensia de handicap scade. Umilința este prea mare. Nici măcar nu sunt din Cluj, din oraș. Pentru mine, orice mișcare costă. Trebuie să apelez la prieteni și taximetriști. Până acum am cheltuit 1000 de lei doar ca să-mi fac un dosar de acte. Pe care voi fi nevoit să-l reînnoiesc în fiecare an”, a afirmat Chioran A.
Daniel Tămaș, directorul DGASPC Cluj, recunoaște că situația este una nefirească și reflectă ”grija” statului pentru probleme create în mod artificial. Conform acestuia, responsabilitatea îi revine Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Cluj.
”Din păcate, nu noi suntem cei care am inițiat un asemenea demers. Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială face asemenea verificări în cadrul instituției noastre.
Ei au tematică de control în toate instituțiile din țară și pe baza controlului pe care-l fac, solicită reevaluarea persoanelor respective.
Iar noi suntem obligați să chemăm aceste persoane la reevaluare, chiar dacă ei sunt cu grad ”permanent” de handicap de foarte mulți ani.
Rostul este să vedem dacă la cel cu picioarele amputate i-a mai crescut un picior – sună hilar, dar astea sunt instituțiile statului, din păcate.
Am avut recent chiar o contradicție cu inspectorii de la AJPIS, pentru că ei se prezintă la DGASPC ca o ”poliție politică”, ne verifică nouă activitatea… Sunt atâtea probleme în centrele private de bătrâni, unde nu sunt autorizații, dar suntem obligați să ne conformăm pe tematica de control pe care o au.
Comisia de încadrare în grad de handicap este în subordinea Consiliului Județean, funcționează la noi în curte, dar aparține de CJ. Comisia de Evaluare îi citează pe oameni. Este stupid.
Îi chemăm și îi purtăm pe oamenii aceștia pe drumuri, ca să certificăm că nu s-a schimbat nimic în viața lor, din contra, în cel mai bun caz, n-au decedat. Și în cel mai rău caz, sunt la fel de neputincioși și fără ajutor”, a declarat directorul DGASPC Cluj, Daniel Tămaș.
Conform celor implicați fără voie în aceste proceduri de revizuire a situațiilor medicale, umilința la care sunt supuse persoanele cu handicap este prea mare. Și, practic, umblatul pe drumuri și pensia care se stabilește în urma reevaluării de către comisie, toate acestea relevă ”grija” Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială de a scăpa, sub o formă sau alta, de cetățenii bolnavi.
Este această procedură parte a programului de asistență și protecție socială? Care e diferența atunci, dintre boala curabilă și incurabilă? Cine din Comisie a întocmit Procesul verbal de control 9814/04.05.2018, în baza căruia sunt puși pe drumuri cetățenii cu diverse grade de handicap? Au pregătire medicală acești ”specialiști”?
Din păcate, chiar dacă au afișate numere de contact, reprezentanții AJPIS Cluj par a fi într-atât de ocupați cu stabilirea noilor încadrări în grad de handicap a persoanelor vârstnice care beneficiază deja de un diagnostic nerevizuibil, încât nu mai răspund nici măcar la telefon.
Am încercat să-i contactăm în câteva rânduri, fără succes însă.