Vă întreb: ce semnal dă un guvern care îşi dă, peste noapte, 25 de Ordonanțe de Urgență, chiar înainte de ziua votului pentru moțiunea de cenzură? Cumva că e sigur că mai apucă încă o noapte în care să dea Ordonanţe, aşa, „ca hoţii”?
S-au dat Ordonanţe la tot românul, mai ceva ca plăcuţe sudeze „pesedeului”: de la mersul cu trotineta, până la mersul la vot, trecând prin privatizarea Sănătăţii şi ştergerea datoriilor de peste un miliard de lei ale Băncii Raiffeisen. Nu sunt bani pentru dublarea alocaţiilor copiilor, dar sunt pentru ştergerea datoriilor băncilor…
Nihil sine OUG!
Cred că acesta este noul moto al Guvernului Mandolină. Ludovic însuşi nu ştie că-l cheamă Orban dacă nu-şi dă o ordonanţă în acest sens şi nici nu se dă jos din pat până nu-şi reglementează prin OUG acţiunile pe care le va întreprinde în vederea datului jos din pat. Nu poţi să te scarpini în anumite zone decât reglementând ordinea: să nu te mai scarpini ca Dorel în fund şi apoi să dai pe la ochi, nu? Başca trebuia reglementat şi pentru „cât” anume se poate da jos din pat politicianul pentru a vorbi cu unii, cu alţii, nu?
Mersul la budă: altă OUG. OUG pentru câţi paşi se fac până la „umblătoare”, cu ce cadenţă se execută paşii – că de aceea se dă Ordonanţă „de Urgenţă”, că e vorba despre urgenţe. Plus: trebuia reglementat modul de acţiune în caz de surprindere a politicianului cu chiloţii în vine. Prin OUG se stabileşte clar că se trage iute chilotul şi se neagă vehement fapta. De şters se şterge mai târziu.
Spălatul pe mâini – altă OUG. Că spălatul pe mâini la politticieni este o adevărată artă.
Mâncatul cu polonicul – altă OUG care stabileşte ce şi cum mănâncă politicianul înainte de a-şi vedea sacii în căruţă prin votul prostimii, şi ce şi cât după.
Traseele politicianului printre doctrine şi prin partide – modul în care aceştia se regăsesc agitând cuţitul şi furculiţa în faţa câte unui ciolan. Încă o Ordonanţă.
Dublarea numărului de parlamentari din Diaspora: două Ordonanţe, că cere şi Uniunea Democrată a Maghiarilor din România dublarea parlamentarilor din Harghita şi Covasna.
La micul dejun, Guvernul Orban îşi trage o Ordonanţă de Urgenţă prin care nu mai pot vota cei cu viză de flotant, ca să nu mai voteze cei cu domiciliul în altă parte decât in lacalitatea de baştină şi să se evite, citez din motivare: „turismul electoral”. Asta este înainte de cafea. După cafea, Guvernului Orban i se limpezesc gândurile, aşa că dă o nouă Ordonanţă prin care se poate vota la orice secție, indiferent de domiciliul votantului.
De data aceasta, sunt ”bazaconii” criticile potrivit cărora acest lucru ar încuraja turismul electoral, „suspiciunile neavând temei datorită sistemului electronic de control al votului electronic”. Important este cine numără, nu cine votează – ce atâta agitaţie?
Nu ştiam de ce nu mă pot ridica din pat de cu de dimineaţă. Mă îngropase Guvernul Mandolină în Ordonanţe de Urgenţă.
Toată noaptea a ţinut-o numai într-o Ordonanţă, ca într-o beţie. Beţie de putere, fireşte. La acestea se adaugă şi 31 de hotărâri de guvern şi două proiecte de legi. S-a găinăţat pe articolul 115 din Constituţia României, Guvernul substituindu-se practic Parlamentului, şi a dat cu jet peste decizii ale Curtii Constituţionale a României care interzic adoptarea de Ordonanţe de Urgenţă pe legi aflate în dezbaterea Parlamentului. Cum ziceam, legea e bună doar când le e favorabilă. Când nu, se scoate lumea în stradă.
De aceea s-a salvat Democraţia de odiosul PSD, s-o îngroape PNL, noaptea, în OUG-uri?
Dar azi nu văd nici un agitat civil pe străzi agitând steagul săritului pe loc şi al marşului forţat prin cartiere. Nu s-a dat Ordinul de Zi pe Unitate.
Şi, gata!