“Niciodata nu m-am uitat inapoi sa zic ce bine a fost”. Povestea baritonului Florin Estefan: de la pasiunea pentru pian la cea pentru canto, de la tanarul solist la tanarul director al Operei Romane

Povestea baritonului Florin Estefan, actualul director al Operei Romane din Cluj, incepe inca din copilarie, in Oradea, cand, printr-o serie de coincidente, acesta a invatat sa asculte si sa priveasca un spectacol de Opera dintr-o noua perspectiva. Pana atunci, Florin Estefan ar fi vrut sa devina pianist, insa pentru ca a inceput studiul muzicii de abia in clasa a saptea, i s-a propus sa urmeze sectia de canto. “Adica Opera? Chestia aceea in care aia urla si nimeni nu intelege nimic?”, descrie amuzat baritonul un gand din copilarie. Un gand, care, in timp, s-a schimbat radical. Astazi, el numeste Opera o nebunie in care uiti de tine, in care esti pe scena si simti enorm, pentru ca, spune el, a fi pe scena e in sine o suferinta dulce-amaruie, e un amalgam de emotii, care-l fac adesea sa-si chestioneze alegerea. Cu toate ca e coplesitor uneori, la final, cand valul de trairi culmineaza cu sfarsitul spectacolului, baritonul realizeaza ca a canta Opera e un virus. Ca asta il tine pe scena si de asta are nevoie de fiecare data sa se reintoarca si sa astepte cu entuziasm urmatorul spectacol.

Inceputul - Traviata pe un disc de vinil

“Intr-o conjunctura, l-am auzit cantand pe Gheorghe Mogosan, baritonul de la Cluj, pe care l-am cunoscut la Oradea prin niste prieteni comuni. El mi-a dat o inregistrare cu Traviata pe un disc de vinil vechi si am stat intr-o noapte sa-l ascult. Atunci, as putea spune,  a fost ca o convertire la un nou cult. Am stat si am ascultat Traviata, citind libretul si urmarind ce se intampla si efectiv am plans la sfarsit cand murea Violeta”, isi aminteste Florin Estefan.

De acolo, din momentul in care a inteles si a trait povestea din spatele unui spectacol de Opera, drumul sau nu putea decat sa se indrepte in aceeasi directie. A inceput sa studieze canto la Oradea cu profesoara lui din liceu, Angela Popescu, si s-a inscris ulterior la Liceul de Muzica, la canto. 

“Practic, asta a fost prin ‘95-’96. De atunci, fiecare zi a fost doar cantat, doar voce si studiu. Perioada din liceu era tot asa cum e acum, ca director la Opera din Cluj, plecam dimineata si veneam seara si stateam si ii ascultam pe toti colegii mei, mai buni mai rai, mai mari, mai mici. Am invatat si de la ei, din greselile lor, din realizarile lor si am inceput sa fac performanta”, adauga el.

Despartirea de Oradea

In anul doi de Conservator baritonul a inceput o colaborare cu profesorul sau de canto, Alexandru Farcas, la vremea aceea director al Operei Romane din Cluj. Astfel, pasii sai s-au indreptat inspre un nou oras, caruia Florin Estfan a simtit ca-i apartine inca din primele momente petrecute aici.

“De cand am venit prima data la Cluj am apartinut, parca, orasului astuia. Am fost plecat in strainatate, am cantat, am fost la studii, am locuit in America, prin Australia, peste tot, dar parca nimic nu se compara cu trairea aceea de dimineata, cand ies din bloc si vad dealurile Manasturului. Efectiv, asta e locul meu. As fi putut sa raman in strainatate, as fi putut sa ma zbat mai mult sa prind contracte, sa fac cariera internationala, dar nu. Nu e pentru mine. Da, fac cariera, ma duc, cant, am contracte, merg, vin, dar nu mi-ar placea sa fiu cu valiza dupa mine mereu dintr-un teatru intr-altul si sa umblu dupa aceasta himera a unei cariere internationale, mereu singur, fara prieteni, fara viata sociala si fara un loc de care sa apartii. De asta am ales sa raman aici”, marturiseste acesta.

Florin Estefan a fost obisnuit cu scena inca din liceu, cand avea roluri in piese de salon, cum le numeste el. De la rolul lui Colas din “Bastien si Bastienne” de Mozart, la cel al lui Enrico in “Il campanello” de Donizetti, a ajuns in primul an de Conservator sa joace in spectacole alaturi de nume mari. Astfel, urmatorul pas a fost rolul lui Antonio din “Nunta lui Figaro”, rol jucat alaturi de Nicoleta Ardelean, Ion Ardelean si Angela Tibrea. Insa el simte ca si-a facut intrarea in Opera prin rolul Contelui Robinson din “Casatoria secreta”. Cu toate acestea, indiferent de vechime sau de experientele acumulate, emotiile sunt prezente cu fiecare spectacol, fac parte din meserie.

“Casatoria secreta a fost o productie a Conservatorului, care a fost adusa aici, la Opera din Cluj. Aceasta a fost, practic, intrarea mea in teatru. Am cantat Contele Robinson, “Casatoria secreta”, la momentul respectiv, cu Cristian Orosanu la bagheta. Si a fost dificil. Nu stiam ce sa fac cu mainile, nu stiam cum sa umblu pe scena, nu stiam nimic, eram tot timpul intr-o frica continua de a nu fi penibil. Si cu cat de zbati mai mult sa nu fii penibil, cu atat esti mai penibil. Dar mi-am castigat naturaletea. Noi spunem ca cu cat calci mai mult pe scandura, cu atat te obisnuiesti si te inveti, intrucat pe scandura inveti meseria, scandura fiind scena. De la proiect la proiect, m-am dezvoltat si am acumulat experienta pe care o am si pe care continui sa o acumulez in continuare prin rolurile pe care le am prin si fiecare experienta in parte, fiecare proiect in parte. Emotiile pe care le-am avut atunci, le am si acum. Nu se schimba nimic. Da, ai experienta, stii sa manageriezi aceste trairi mai bine decat la inceput, dar tracul si trairile sunt aceleasi”, explica managerul general al Operei Romane din Cluj.

Mai mult, cand se afla pe scena, nu este singur. E privit de public si canta pentru publicul pe care-l simte si cu ale carui energii jongleaza, explica acesta. De fapt, tot amalgamul trairilor de pe scena de la singuratatea din lumina reflectoarelor, la tensiunea de a stii ca esti privit, la entuziasm si eliberare, toate il fac sa te reintorca pe scena. In jocul cu publicul, Florin Estefan are anual un recital personal in care, timp de o ora, canta anumite lieduri in timpul carora el isi asaza publicul in jurul sau tocmai pentru a provoca prin recital un schimb echitabil de energii si emotii.

“Cand fac recitaluri imi place sa pun publicul roata in jurul meu, sa fiu in mijloc si folosesc foarte mult fenomenul acesta de feedback. Eu dau si in acelasi timp ma incarc de la ei. Daca nu am corespondent, e in van. Imi place sa le vad ochii. La Opera nu, la Opera nu-i vezi. Dar de multe ori ii simti”, zambeste el.

Experienta in strainatate

In timpul masteratului a primit o bursa in Angla la Cardiff International Academy of Voice unde l-a avut ca profesor pe tenorul Denis O’Neill. Experienta de acolo avea sa fie dublata de o bursa obtinuta la Londra in cadrul Royal Academy of Music. Cu toate acestea, Florin Estefan a renuntat la bursa in ultimul moment. In baza unor motive personale si-a anulat plecarea cu o saptamana inainte de a se prezenta la Londra. Insa e o decizie pe care nu o regreta si care l-a determinat sa reintre pe scena romaneasca. Dupa reintoarcerea din strainatate, Don Giovanni a fost piesa de reintrare in circuitul romanesc. Florin Estefan a inceput colaborari cu Opera din Timisoara, cu ce din Bucuresti, din Iasi si, evident, cu cea din Cluj. In 2010 a fost reangajat ca solist al Operei din Cluj, moment in care baritonul a descoperit o noua pasiune, a prins un nou “virus” cum il numeste, acela al placerii de a dezvolta si a se implica in diverse proiecte. 

“De cand eram un tanc, de la 22-23 de ani am tot dezvoltat diverse proiecte manageriale, am facut la un moment dat o organizatie in care strangeam muzicieni din toata Transilvania si faceam si concerte gospel. Prin organizatia respectiva, cat eram prin America, am achizitionat instrumente si am strans logistica pentru o orchestra simfonica intreaga. Faceam mega concerte cu 200 de oameni pe scena. Si totul din fonduri, din ajutoare, de la sponsori sau de la prieteni. Asa am invatat sa dezvolt proiecte din acestea, de management artistic, proiecte private de concert si chestii de genul acesta”, rememoreaza el.

Atent la tot ceea ce se petrece in jurul lui, la tot ceea ce vede nou, Florin Estefan a invatat sa imprumute idei, sa le personalizeze si sa le aplice si acasa, la Cluj. Prin acest refresh continuu in spatiul Operei Romane, el spera sa aduca un aer tineresc, o energie noua si creatoare.

“E un alt virus pe care l-am contactat ca si cel cu cantatul. Vizavi de asta, la un moment dat, chiar erau niste presiuni pe mine sa ma las de cantat, sa ma duc in America unde locuiam atunci, sa-mi fac un business si sa las cantatul. Atunci profesorul meu Denis O’Neill  mi-a zis: “Te poti duce, te poti lasa de cantat, dar iti garantez ca tu, in doi ani de zile, te intorci inapoi. It’s a disease, e o boala pe care daca ai contactat-o, sigur aici te intorci, pentru ca fara asta nu poti trai”. Exact la fel pot sa trag o paralela si cu treaba asta, cu proiectele. Asa cum am fost un tanc angajat in calitate de solist la 20-21 de ani in Opera aceasta, am ajuns, tot un tanc, sa am pe umeri si in mainile mele conducerea acestui teatru. Si incerc sa aduc un spirit tineresc, incerc sa unesc oamenii, sa fie o energie pozitiva, ceea ce am vazut ca se poate”, dezvaluie el.

Spectacolele Operei – sold out, o noutate a ultimilor 15 ani

In octombire incasarile obtinute din vanzarile online ale biletelor au ajuns la cifra celor de anul trecut, de pe intreaga stagiune. Luna decembrie e sold out. “Totul e sold Out!”, exclama el cu bucurie. Luna trecuta, “Boema” era sold out cu doua saptamani inainte, la fel s-a intamplat si cu  “Spargatorul de Nuci” in luna aceasta. Lucruri care-l incanta pe Florin Estefan pentru ca, rememoreaza el, ,,nu s-a mai intamplat asta aici in ultimii 15 ani”.

Experienta ca director general al Operei nu l-a determinat doar sa-si puna in aplicare un plan de dezvoltare al acesteia, cat l-a invatat lucruri despre el. E incantat sa descopere la el o anumita receptivitate si viteza de reactie in situatii critice, pe care nu stia ca le are. Insa, dincolo de asta, incearca pe cat posibil sa-i ajute pe cei mai tineri, asa cum el la randu-i a fost ajutat si indrumat pe aceasta cale a Operei. 

“Vreau sa aduc tineri cat mai multi, e pacat ca nu am posturi, mi-ar placea sa am mai multe pozitii in teatru disponibile pentru ca, eu chiar am si am descoperit niste tineri, sunt multi talentati si au voce si asa, dar sunt foarte putin aceia care sunt seriosi. Am descoperit  niste tineri care sunt foarte seriosi, cu bun simt, ca e impetuos necesar. Eu cred ca e obligatoriu sa aiba o buna crestere si aceasta buna crestere si bun simt. Sinceritatea ta ca om si ca artist se  vede si in cantat, publicul trebui e sa vada si persoana, aluatul ala sincer, care te incanta sa – o face pentru ca vrea sa se arate sau pentru ca ii place ce face. Sunt cativa tineri pe care i-am luat si carora le-am dat deja roluri care sunt importante tocmai cum mi s-a dat si mie o sansa. Vreau sa ii ajut”, spune acesta cu hotarare.

O strategie pe care vrea sa o aplice in timpul mandatului sau e aceea a schimbului de productii intre opera clujeana si teatrele din orasele europene. In timp ce la Cluj se practica un teatru de repertoriu, multe teatre din Europa sunt teatre de proiect, detaliaza baritonul. Ceea ce inseamna ca ele pun in scena 15-20 de spectacole ale aceleiasi compozitii muzicale, dupa care le dau spre depozitare sau il distrug. Pentru ca atat depozitarea cat si distrugerea implica anumite cheltuieli, sunt directori care isi ofera productia in mod gratuit. Astfel, se creeaza un schimb echitabil de spectacole in care Florin Estefan a inceput deja sa implice si Opera Romana din Cluj.

“Am avut “Balul Mascat”, productie pe care am primit-o pe gratis. Sunt in relatii cu inca un teatru de aici, din vecinatate, cu care am discutat deja despre “Barbierul din Sevilla”,  despre “L’Elisir d’Amore” si “Don Giovanni”. Impreuna cu teatrul respectiv vrem sa aducem o montare de “Traviata” de la Opera din Avignon. Ei o vor juca in primavara asta, dupa care, in stagiunea urmatoare, vine Traviata respectiva la noi. Putem sa facem schimburi. Adica eu le dau pentru zece spectacole, montarea noastra de Evgheni Oneghin, de exemplu, pentru ca ei vor sa faca Onieghin si lor le trebuie zece spectacole. In contextul asta, poti sa reduci mult costurile, publicul e satisfacut ca vede lucruri noi si, pe langa asta, cu banii pe care ii primim, cat ii primim, putem sa mai iesim cu una-doua productii care sunt ale noastre, originale si pe care le putem oferi si noi la schimb uneori. Asta e optica pe care o am si cred ca e cea mai OK cale in situatia economica in care se afla Europa la momentul de fata, nu numai noi”, completeaza acesta.

In ceea ce priveste proiectele sale si succesul pe care-l au spectacolele montate recent, astfel incat, luna decembrie e sold out deja, Florin Estefan gaseste toate aceste lucruri normale. Ele fac parte din functia sa, functie pe care si-o asuma pe deplin.

“Toate astea sunt lucruri normale pe care trebuie sa le fac, de asta sunt aici. Ma uit la ceea ce am de facut saptamana viitoare, la ce am de facut luna viitoare, cum vom face un anumit proiect. Niciodata nu m-am uitat inapoi sa zic ce bine a fost. Nici dupa un spectacol. Daca am avut succes aseara, de exemplu, eu ma gandesc ca maine trebuie sa ma pregatesc pentru urmatorul proiect. Cred ca asta e modalitatea, altfel, daca ai timp sa te alimentezi si sa-ti spui cat de grozav a decurs totul, nu o mai faci mai departe. Sunt un tip caruia ii place sa duca la bun sfarsit tot ceea ce a inceput. Daca ma implic in asta, nu vreau sa arat cat sunt eu de grozav si ce am facut, eu vreau sa arat ca se poate face ceva aici. Vreau sa arat ca, totusi, acest colectiv poate sa fie unit, vreau sa arat ca de aici pot sa iasa lucruri pozitive. Asta e cel mai mare challenge pe care-l pot avea”, a incheiat directorul Operei Romane, Florin Estefan.

Surse Foto: Nicu Cherciu, Vasile Covaciu

Comentarii

Melomani decept...

24.12.2015 15:16

Stiu ca vine Craciunul. Totusi, nu se poate ca acest articol sa ramana asa. Pentru ca este vorba doar despre opinia D-lui Estefan (trebuie sa il numesc domn, desi nu merita, doar pentru a fi « politically correct ») despre el insusi, nu despre ceea ce este in realitate. Sa faca bine si sa plece in strainatate, nimeni nu il tine aici. Nimeni nu a auzit de el in strainatate. Eu am cutreierat chiar mai multe continente decat Dl. Estefan, nimeni nu a auzit de el nicaieri. A hotarat sa ramana aici pentru ca nu este apreciat in strainatate si nu are nicio sansa. Vocea este dogita, este si « sasait », no offense, nu il atac pentru un defect congenital, insa putea fi orice altceva, nu cantaret de opera (mai bine facea sa ramana in America si sa se ocupe de business). A hotarat probabil sa devina managerul operei intrucat si-a dat seama (chiar in delirul sau megalomanic) ca zilele lui sunt numarate, ca si cantaret de opera. Adica, bineinteles continua sa cante, dar doar aici. Pentru ca, de cand este manager, canta in cele mai bune opere, astfel incat noi, melomani inraiti (cand inca Dl. Estefan nici nu il descoperise pe Dl. Mogosan si probabil era inca in scutece) nu mai putem merge la opera. Este de ajuns ca Dl. Estefan sa faca parte din distributie, ca noi spunem « PAS ». Am avut cateva incercari, dupa ce l-am vazut / ascultat prima data in « Barbierul » si ne-a stricat seara. Am crezut ca a fost o intamplare. Insa, cosmarul s-a repetat. Nu poate sustine o opera intereaga, pentru ca nu ii permite vocea. Sigur, jocul de scena nu este rau, dar noi nu venim la teatru. Pentu ca Dl. Estefan isi cauta foarte bine miscarile de scena, permanent asteptand aplauze. Din punct de vedere medical, pot sa spun ca Dl. Estefan are un orgoliu patologic. Eu nu am putut sa il aplaud niciodata si a trecut vremea cand se aruncau cu oua sticate sau legume pe scena :) Ceea ce spune despre feedback-ul de la public este fals. Nu il intereseaza decat in masura in care este venerat si primeste aplauze. In plus, ochii se vad si la opera. Fiind foarte aproape de scena, o data m-a vazut ca nu l-am aplaudat si mi-a aruncat o privire care ar fi putut sa ucida. Plin de minciuni acest articol. Foarte interesant, in urma cu cateva saptamani, intr-un alt jurnal din Cluj era vorba despre o licitatie ilegala organizata de Dl. Estefan. A ramas fara raspuns, Dl. Estefan este evident in functie, mai mandru decat niciodata. Asadar, este clar ca este intangibil. Ca si alti melomani, si noi am vrut sa comentam, dar acea functie a fost sistata de catre jurnalul respectiv, evident, probabil « ordin de sus ». Noi nu avem nimic cu acest cetatean, fiecare are dreptul sa se considere perfect. Numai ca, de cand a aparut Dl. Estefan, noi nu mai putem merge la opera, pentru ca ne strica seara. Mai bine vizionam DVD-uri. Am putut merge de cateva ori in viata la opera in marile centre ale lumii, insa nu ne putem permite sa mergem tot timpul la Covent Garden sau in alte parti. Este pacat si trist, Opera din Cluj a devenit « strict interzis » pentru noi, dupa 40 ani. Daca vrea sa cante, sa aleaga opere mai putin celebre sau cele unde cantaretii nu sunt dintre cei mai buni. Pentru ca este frustrant, cand restul distribuitei este excelent, sa stai acasa, doar pentru pentru ca exista si Estefan. Ar fi multe de spus, dar doar un ultim comment. Dl. Estefan spune ca opera este pentru el ca un virus. Inteleg ca Dl. Estefan crede ca este perfect in toate domeniile. Insa, in general, virusurile nu sunt benefice pentru organism. Si, in general, virusurile sunt pasagere. Sigur, exista cateva virusuri, printre care Epstein-Barr sau chiar HIV, care persista pentu mult timp / toata viata (producand chiar deces) si evident nu sunt benefice. Asa ca, fie ca el considera opera un virus este ceva tranzitor si rau, fie ca este persistent si de prognostic prost, tot acolo. In concluzie, pentru a fi sanatos si scapa de virus, il rugam din suflet sa nu ne mai strice serile si sa ne permite din nou sa mergem la opera. Sa ramana manager si sa organizeze licitatii in care sa vanda instrumente celor sus-pusi, la preturi derizorii, dar sa nu mai cante. Va fi una dintre dorintele noastre in noul an ! Dati-ne dreptul de a mergedin nou la opera. Asa sa ne ajute Dumnezeu !

Maria

26.09.2016 09:37

Toamna Operei Clujene a venit odata cu acest directoras. Condoleante actului liric si valorosului sanctuar al artei!  De cand este dansul director, opera a devenit scena de circ. Imbulzeala si oameni indoielnici care nu pricep nimic si, culesi de pe strada, vin sa-si faca poze si sa se pretinda culti. Se mananca in sala de spectacol, se filmeaza cu telefoanele si sta pe internet. Si, desigur, la un astfel de public, repertoriu este pe masura: mult, inzorzonat si prost. Intr-adevar, dansul figureaza in majoritatea productiilor dar oricum nu mai merge nimeni acolo pentru calitatea actului artistic. Cu tristete am renuntat si noi sa mai asistam la asemenea decadere a Operei Romane. Sa va fie rusine, "domnule"!

Adauga comentariu