Nici broaștele nu mai cântă la Castelul Banffy din Bonțida

Cu Electric-ul anulat, în 2020 numai broaștele au mai rămas să cânte la Castelul Banffy, în lacul din spatele castelului. Din păcate, însă, în prezent, chiar și broaștele tac, fiindcă lacul, la fel ca restul castelului, e o cloacă parțial secată și fetidă.

Nimic nu a mai rămas, în anul pandemic de grație 2020, din farmecul castelului de odinioară – de acum un an, doi, când vizitatorii se puteau plimba prin parcul îngrijit, pe aleile luxuriant amenajate cu poteci sălbatice, printre vegetația deasă.

Când intri în Bonțida, te enervezi instantaneu, din cauza drumului decopertat și lăsat, practic, așa. E o probă de anduranță mentală condusul până la castel, pe o uliță desfundată de țară, reconstituită probabil după modelul căii de acces spre castel din secolul XVI.

La intrare, te întâmpină un câine și un domn simpatic, ce îți cere 10 lei taxă de acces, „dar numai prin curte, că asta e situația!”

Când vezi că intrarea este, cât de cât, amenajată, după regulile COVID, te aștepți să găsești oarecare amenajări și în incinta castelului.

Înăuntru, însă, iarbă verde, bălării și ziduri care par mult mai degradate față de anii trecuți.

Terasa e deschisă, câteva bănci vechi fiind scoase la interval, iar lângă terasă, mobilierul de joacă din lemn zace putred, ros de intemperii.

În lacul, pe jumătate secat, broaștele îndrăznesc rar să mai zică ceva. Probabil că, dacă ar putea vorbi, ar striga: „Csf?! Ncsf!”

Iar, de jur împrejurul lacului, podiumuri numai schije putrezite, sălcii rupte sub greutatea ramurilor netoaletate de mult, gunoaie aruncate de către clujenii civilizați, hinte bune de pus pe foc.

În parcul de lângă lac, aleile amenajate cu bucăți de pal sunt alunecoase, jilave, aproape impracticabile.

Totul are un aer de paragină, de delăsare, de părăsire. Instațiile de la Electric, năpădite de vegetație și de rugină, își dau mâna cu castelul ruinat pentru o imagine perfectă de dezolare.

Iar la toaletă când te duci, regreți că nu ai folosit parcul de odinioară, acum doar un mare boschet.

În anul 2008, contesa Bánffy Katalin, fiica lui Bánffy Miklós, proprietara actuală a castelului, care trăiește în Maroc, a încheiat un contract concesional pe 49 ani cu Fundația Transylvania Trust, conform căruia Fundația va reabilita castelul și va înființa un centru cultural și de specializare. (wikipedia.org)

Rezultatele concesiunii le puteți vedea în imaginile de mai sus. Pentru 10 lei/persoană, vizitatorii pot trăi dezamăgirea de a se plimba printr-o ruină putredă. Banii jos, ochii la ușă!

Susține Ziar de Cluj!

Timp de aproape 10 ani, ți-am oferit gratis articolele noastre. A venit timpul să devenim parteneri. Ziar de Cluj va implementa în curând abonamentul de 10 lei pe lună pentru toți cititorii. Pentru toți cititorii care ne respectă curajul și experiența.

Adauga comentariu