Pe 3 aprilie, președintele Klaus Iohannis a promulgat legea care introduce educația sexuală în școli. Dar cum suntem ocupați cu pandemia, știrea a trecut neobservată. A reapărut în atenție acum, când Patriarhia Română a emis un comunicat prin care critică introducerea obligativității educației sexuale în școli.
Dar să o luăm cu începutul. Era nevoie de o astfel de lege, în contextul în România se află pe primul loc în UE la nașteri în rândul adolescentelor, conform datelor Eurostat din 2019. În țara noastră, unul din zece copii are o mamă adolescentă. Procentul național este de 12.3%, în timp ce media europeană este de 4%.
În 2018, 17.981 de adolescente și tinere, cu vârsta sub 19 ani, au devenit mame, arată datele Organizației Salvați Copiii. 674 dintre ele au avut mai puțin de 15 ani, iar 17.307 au avut între 15 și 19 ani. Dintre adolescentele-mame cu vârsta sub 19 ani, 12.906 au fost la prima naștere, 3.657 la a doua, 673 la a treia, 63 la a patra, 7 la a cincea naștere, iar una s-a aflat chiar la a șasea naștere.
În ceea ce privește avorturile, datele Organizației Mondiale a Sănătății arată că România are cea mai mare rată de avort din Europa. Iar în privința avorturilor în rândul adolescentelor, țara noastră are una dintre cele mai mari rate de avort din Uniunea Europeană.
Așadar, e clar că era nevoie de o asemenea lege. Dar cum este implementată ea? Păi… românește. Legea 45/2020 este, de fapt, o completare a legii 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Mențiunea despre educația sexuală este următoarea: „Organele de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţile administraţiei publice locale, precum şi orice alte instituţii publice sau private cu atribuţii în domeniul sănătăţii şi în domeniul educaţiei sunt obligate să adopte, în condiţiile legii, toate măsurile necesare pentru derularea sistematică în unităţile şcolare, cel puţin o dată pe semestru, de programe de educaţie pentru viaţă, inclusiv educaţie sexuală pentru copii, în vederea prevenirii contractării bolilor cu transmitere sexuală şi a gravidităţii minorelor.”
Atât, absolut nimic despre cine și cum ține orele de educație sexuală. Se ridică niște întrebări.
Cine ține orele? Că dacă vor fi diriginții și nu niște specialiști, nu rezolvăm nimic. Cu tot respectul pentru domnii profesori, dar nu cred că au capacitatea să transmită informații pertinente de educație sexuală unor minori.
Începând din ce clase se vor ține orele de educație sexuală? Concret, de la ce vârstă consideră statul român că un copil trebuie să învețe despre sex? Că poate mulți părinți nu vor să aibă discuția asta cu copiii, de la vârste fragede. Cu ce drept îi vorbește statul copilului meu despre sex, când eu încă nu vreau să o fac?
Apoi, legea spune că orele de educație sexuală vor avea loc cel puțin o dată pe semestru. Dacă e să ne luăm după cum se implementează legile în țara asta, va fi doar o dată pe semestru. De ce doar atât? De ce nu o dată pe săptămână? Ce îi poți povesti unui copil despre sex, într-o oră, o dată la trei luni? În așa fel încât să și rețină ceva.
Deci, avem, din nou, o lege făcută pe genunchi, fără să ne pese cum e aplicată sau ce efecte are.
Și intră în ring Biserica Ortodoxă Română, care critică legea. Ei susțin că părinții, și nu statul, sunt responsabili de alegerile educaționale pentru copii. Eu zic că e o combinație între cele două, părinți și stat. La cât de pudici și conservatori sunt românii, în multe case discuția despre sex nu are loc niciodată.
Apoi, aduc ca argument un studiu din Statele Unite Americii, care demonstrează că programele de educație sexuală în școlile publice nu sunt eficiente și au dus la creșterea ratei sarcinilor la adolescență, la reducerea vârstei debutului sexual, precum și la comportamente sexuale riscante. Concluzia cercetării este că astfel de programe sunt mai degrabă „de îndoctrinare sexuală” decât „de educație”.
O fi având partea lui de adevăr și acest studiu, dar există alte studii care arată că educația sexuală este extrem de benefică pentru dezvoltarea unui tânăr. În ziua de azi, poți să găsești studii despre orice, important e cum vrei să le folosești.
Mai spun că în multe state UE educația sexuală în școli e opțională, nu obligatorie. Da, vorbim despre niște țări dezvoltate, cu cetățeni deschiși la minte, unde discuțiile despre sex în familie nu sunt un tabu.
Apoi, e asta: „Considerăm că încadrarea în mod obligatoriu a elevilor în programe de educație sexuală reprezintă un atentat asupra inocenței copiilor, împiedicând dezvoltarea lor firească și marcându-i pe aceștia pentru întreaga viață.”
Ok, hai să păstrăm intactă inocența copiilor, dar ce soluții au cei de la BOR pentru cele 17.981 de tinere cu vârsta sub 19 ani, care au devenit mame în 2018? Dar pentru cele 674 de mame sub 15 ani? Dar pentru cele care au deja 2-3-4 copii și încă n-au împlinit 18 ani? Dar pentru adolescentele care sunt nevoite să avorteze?
Nicio soluție? Doar dăm un comunicat, să nu fie că n-am zis nimic pe un subiect sensibil?
Da, au încheiat frumos: „Conștienți fiind de importanța educației tinerilor pentru a răspunde provocărilor societății actuale, considerăm că identitatea și viața persoanei umane nu se epuizează într-o realitate exclusiv biologică sau socio-culturală. Viața are și o dimensiune spirituală, ignorată în societatea contemporană secularizată, care a pierdut sensul sacru al vieții umane.”
Dar, pe lângă dezvoltarea dimensiunii spirituale, concret, cum ajutăm copiii României să nu mai devină părinți?