I-am zărit chipul acum mai bine de douăzeci de ani pe prima pagină a revistei „NU”. M-a izbit privirea enigmatică a cărei taină era sporită de o pereche de ochelari, o barbă abundentă și o șapcă de tânăr leninist. Apoi textul. Era altceva, avea o savoare aparte și era complet lipsit de patimă la o revistă precum „NU”, angajată, viguroasă, polemică. Era începutul anilor 90 și se pritocea presa liberă. Personajul de pe prima pagină a revistei NU avea să mă obsedeze câțiva ani, invidios fiind pe cei de la NU pentru asemenea texte și inciudat cumva pentru că nu știam mare lucru despre autor, cu toate că omul era deja o legendă urbană. Nu ni s-au intersectat defel drumurile…
Abia prin 1994 sau 1995 prin intermediul colegilor de la „Mesagerul transilvan” cu aplecare (și) spre poezie, Daniel Moșoiu și Ioan Pavel Azap, am ajuns să fac cunoștință cu bărbosul de pe prima pagină a revistei NU. Cred, nu, sigur am eșuat într-o cârciumă unde am zăbovit îndelug sub vraja poeziei și a nemaipomenitelor povești din lumea literară. Așa l-am cunoscut pe Ion Mureșan, Muri pentru cvasitotalitatea cunoscuților săi. Mai apoi i-am propus, timid, o colaborare la „Mesagerul” pe care a acceptat-o cu greu, dar a accepat-o. Așa a început colaboararea, dar și prietenia care mă onorează cu Ion Mureșan. L-am iubit de la primul text al său de publicist, pe poet descoperindu-l treptat cu uimire și bucurie, parțial chiar din recitările autorului din propria operă, pe când de mai împiedecam pe la o vodcă prelungită.
Muri este, pe lângă poet și publicist, un personaj al cetății, un personaj care a devenit personalitate. Va face poimâine 60 de ani și în contextul întâmplărilor rele şi cinice ale actualităţii, omagierea unui poet pare aproape o blasfemie. „Nu am decât o prejudectă – realitatea” zice poetul Ion Mureşan şi nu am la îndemână decât slaba consolare de a-i da dreptate. Căci poeţii au întotdeauna dreptate! Ion Mureşan nu e numai un poet (aproape) clasic in viaţă, ci și un observator al clipei prin sutele de texte publicate în presa locală şi naţională. A combinat gazetăria de opinie cu o operă poetică fabuloasă nu prin cantitate, a publicat trei cărţi de poezie – toate antologice, ci prin „limba” poetică unică în literatura română.
Ion Mureşan – Mury cum este supra-numele său histrionic şi optzecist, a inspirat cel puţin două generaţii de scriitori şi gazetari. Prin text îl omagiez atât pe „clasicul” poet Ion Mureşan cât şi pe Mury cel viu şi scormonitor printre „prejudecăţile realităţii”.