Întreaga clasă politico-economică de cumetrie din România , întreaga turmă de maneliști și pițipoance mânată prin studiourile de televiziune, ne învață că mai bine furi și minți decât să muncești. Reclamele ne învață, alături de acești indivizi ce-o duc extrem de bine din furt și din minciună, că “prost să fii să muncești”, când moca banii îi primești, consumând x sau y produs căruia trebuie doar să-i trimiți codul de bare la o adresă oarecare, sau doar să te uiți sub capac, sau doar punând ștampila pe cine trebuie în cazul propagandei din campaniile electorale. Reclamele îndeamnă la chiul. Chiulul este bun, ajută la carieră. Furtul la fel.
Când vine momentul acela când trebuie să mai dai și pe la serviciu, bagi în tine semințe de floare și bostan cu “nuplecabilitate”, uiți de îndatoriri și stai să te umfli de bere alături de prieteni. Sau, îți vine să ronțăi praf de cartofi cu gust de șaorma și-atunci te prefaci că-i copiatorul stricat, să poți să te ascunzi pe o canapea împreună cu mentenanța. Leafa merge, orișicât. Cum să nu-și dea obștescul sfârșit cuvintele legate de muncă, când nimic din ceea ce o definește nu mai are valoare începând chiar prin faptul că nicăieri nu se mai face educație în a defini dorința „sudorii frunții” în împlinirea muncii? Prin sudoarea frunții obții cu mult mai puțin sau cel mult egal cât se obține prin furt și prin minciună și prin sudoarea limbii (salivă împroșcată odată cu declarațiile pompoase). Și, oricum, în curând și cuvântul sudoare va leșina – în fond nu degeaba s-au inventat atâtea anti-perspirante și deodorante datorită cărora poți să stai cu mâinile sus fără să transpiri.
(Măcar dacă s-ar inventa un spray pentru Lege și Justiție care să-i țină pe toți borfașii cu mâinile sus și lac de sudoare!)
La cât anti-perspirant se inventează, curând vor dispărea și cuvintele legate de curățenie și de baie. Când curățenia se reduce numai la miros, să nu vă mirați că politicienii noștri au învățat că pot mânca chiar și cu polonicul, și gura nu le miroase. Există bomboane mentolate.