Editorial

Moţiunea trece cu “record” de voturi, “otrepele” rămân

Zice Grindeanu Mălai Viteazul: „Am stabilit calendarul alegerilor anticipate. Moțiunea trece cu un număr record de voturi”

Anticipăpate. Sunt sătul de marota aceasta a politicienilor de cumetrie din România. De 30 de ani de când am auzit prima dată cuvântul “anticipate” am ştiut că e dorinţă calpă. Calpă e şi acum. Politicienii noştri latră ca orice cotarlă la poştaşul de după gard.

De ce, din nou, anticipăpate?

UNU: vor trebui să-l prindă pe Iohannis la Cotroceni, să aibă cu cine se consulta şi negocia. Ori ăsta e cam tot timpul plecat.

Glumesc.

DOI: Vor trebui să-şi convingă şparlamentarii care (unii) au dat şi de la câteva zeci de mii la câteva sute de mii de euro „să se ajungă” în Şparlament, că trebuie să aibă încredere, că se vor regăsi şi pe noua listă.

TREI: Trebuie să aştepte să treacă Valul Patru. Şi, prin grija tuturor politicienilor români care s-au străduit să jefuiască Sănătatea românilor, în loc s-o întărească, Valul Patru de COVID-19 la va lua din nou calul ambiţiilor de la iesle. Aşa cum i l-a luat Valul Unu lui Iohannis când s-a sforţat să-şi facă propriile anticipate. Nici lui Băsescu, un preşedinte mult mai decis ca toţi ăştia de azi la un loc, nu i-au reuşit anticipatele.

PATRU: PSD chiar va trebui să-şi asume fizic guvernarea pe criza asta – ceea ce nu cred că-şi poate permite să facă. Până în 2024 românii uită complet cui datorează criza. Se vor uita la cine-i guvernează şi vor tropoţi pe străzi scandând: “Ciuma Roşie” – chestii văzute deja, auzite, fumate.

În rest, este de nepreţuit să-i vezi pe toţi cei azvârliţi de la guvernare prin moţiune de cenzură, ca nişte măsele stricate, bucurându-se de ciobul Florin Cîţu.

Moţiunea trece cu “record” de voturi –asta le este bucuria acestor infantili azvârliţi în Parlament de votul altor infantili.

Şi, ne va încălzi cu ceva asta în iarna care vine? Ne va ieftini facturile? Va construi spitale care să nu ardă cu tot cu pacienţi? Ne va construi autostrăzi acest “record”? Se va îmbunătăţi, brusc, nivelul de trai?

Nu. E bucuria ieftină a unor infantili fără alte soluţii pentru România decât cele pentru mulţumirea găştii din care fac parte. Noi le plătim curvele (indiferent de sex) din buzunarele noastre. Le plătim vilele, maşinile scumpte, traiul pe vătrai ca ei să realizeze doar “recorduri” la moţiuni de cenzură.

Numai în recorduri o ţin băieţii ăştia. Coada Europei la autostrăzi, fruncea acesteia la preţuri la alimentele de bază şi facturi. Başcă că alimentele sunt tot ce deversează alţii de pe piaţă: cu totul şi cu totul altceva decât marfa din galantarele “occidentale”.

Suntem groapa de gunoi a Europei, poligonul de vânătoare a tot felul de “prinţişori”. Codru-i frate cu românul numai ca rumeguş în mobilierul Ikea, după ce-l exploatează Holzindustrie Schweighofer. Suntem aprovizionarea cu „carne” a bordelurilor Europei, cu complicitatea şi implicare directă a organelor statului. Piaţă de desfacere a tot felul de prafuri. Port de tranzit pentru interlopi.

Dar nu putem învinui de toată mizeriiile aceastea, ca Tudor Arghezi, vreun baron străin. Căci îi avem pe baronii noştri, cărora li se potriveşte foarte bine textul:

“Ţi-aduci aminte ce sfrijit erai pe când erai sărac şi cum ne pălmuia căutătura ta aţâţată după ce te-ai procopsit. Îndopat cu bunurile mele, nu-ţi mai dam de nas şi ţi s-a părut că eram pus pe lume ca să slujesc mădularele tale, burţii, guşii, sacului şi dăsagilor tăi: ăsta era rostul meu, a trebuit să-l aflu de la tine, flămândule, roşcovanule, boboşatule, umflatule.

Mi-ai împuţit salteaua pe care te-am culcat, mi-ai murdărit apa din care ai băut şi cu care te-ai spălat. Picioarele tale se scăldau în Olt, şi mirosea pănă la Calafat, nobilă spurcăciune! (…)

Mi-a ieşit o floare-n grădină, ca o pasăre roşie rotată, cu miezul de aur. Ai prihănit-o. Ţi-ai pus labele pe ea şi s-a uscat. Mi-a dat spicul în ţarină cât hulubul şi mi l-ai rupt. Mi-ai luat poamele din livadă cu carul şi te-ai dus cu el. Ţi-ai pus pliscul cu zece mii de nări pe stânca izvoarelor mele, şi le-ai sorbit din adânc şi le-ai secat. Mocirlă şi bale rămân după tine în munţi şi secetă galbenă pustie în şes. Şi din toate păsările cu graiuri cântătoare, îmi laşi cârdurile de ciori.”

Cam atâta am a spune despre “recordul” lor de azi: aţi luat România în mizerie acum 30 de ani, aţi dus-o într-o mizerie mai mare!

Şi, gata!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *