Moș Crăciun al Clujului sau fotograful care oferă nemurire momentelor frumoase. Dorel Găină, un veritabil personaj al orașului

Fotograful și profesorul Dorel Găină este un personaj bine închegat în viața culturală a Clujului. Iubit atât de studenții săi din cadrul Universității de Artă și Design, cât și de oamenii cu care s-a întâlnit de-a lungul anilor prin oraș, fotograful a știut să lase un zâmbet și o vorbă bună, în viețile celor care s-au „lovit” de el pe stradă. 

Îl putem vedea la evenimente sau pur și simplu pe stradă. Mereu, cu cel puțin un aparat de fotografiat la gât, cu un baston care îl ajută să meargă, fiindcă trecerea anilor și-a lăsat amprenta asupra oaselor firave, Dorel Găină merge fără grabă și din loc în loc se oprește. Își pune aparatul la ochi și surprinde un zâmbet, o încruntare, un copil care se bucură de o înghețată. Mii de momente ar fi putut să treacă neobservate, dacă profesorul nu s-ar fi oprit din drumul lui să le „înghețe” în câte o fotografie. Cu o barbă lungă și ninsă, acest Moș Crăciun al Clujului nu poate să treacă neobservat. Și de când a fost adoptat definitiv de oraș, bărbatul a reușit să intre în sufletele celor pe care i-a întâlnit.

„Cred că asta se datorează înfățișării mele de Moș Crăciun, cu barba și părul lung. Adevărul este că las barba atât de lungă fiindcă în ultimii ani am fost înlocuitor de Moș Crăciun pentru două familii de prieteni. Este un secret dezvăluit și știut de toată lumea. Altfel cred că se datorează acest lucru, în măsura în care este adevărat, acestei relații de fotograf. Când spun fotograf mă refer la un personaj care știe să se bucure în fața lumii, să se bucure de ceea ce se întâmplă în lume, să se întristeze de ce se întâmplă în lume și să aibă o poftă nestăvilită de a povesti tot ce vede, tot ce-l miră, fie că este vorba de imaginea vizuală sau de povestirea clasică, arhaică, cea orală”, a explicat Dorel Găină. 

Pasiunea pentru arta vizuală, pe care Dorel Găină a transformat-o într-un stil de viață, a apărut în tinerețe, dintr-o întâmplare. Și odată ce fotografia i-a pătruns în sânge, nu s-a mai despărțit de aparatul de fotografiat.

„Accidental făcusem fotografii în copilărie cu aparatul altor oameni, făcând pe fotograful, înlocuitor de selfie cum s-ar spune astăzi. Pasiunea era predilectă pentru desen, pictură și chiar un fel de design. Nu știam că îi spune design atunci. După ce am început să fotografiez nu mi-au mai ajuns clișeele și m-am îndrăgostit de fotografie. De atunci nu am mai avut aparatul la mine, oficial, de trei ori. O dată a fost în armată. O dată în închisoare la Aiud, într-o tabără internațională în cadrul căreia formele administrative cereau să nu avem aparat la noi și după aceea o dată când l-am uitat acasă”, a povestit fotograful. 

Când a fost invitat să predea în cadrul Universității de Artă și Design, avea de ales între Design și noua secție de fotografie, atunci înființată. A ales fotografia ca să poată petrece mai mult timp în Oradea, orașul său de baștină, prima lui iubire. Și timp de câțiva ani, zilele petrecute în Oradea s-au rărit, iar clipele petrecute pe străzile Clujului și în sala de cărți au devenit din ce în ce mai multe. În final, orașul Cluj-Napoca i-a devenit casă și Oradea a devenit doar o amintire, plină de nostalgie. 

„Până în 2003 am reușit să fac o navetă clasică, după care am rărit-o și cam din 2005 nu mai reușesc să ajung la Oradea decât dacă trec cu trenul prin gară și privesc orașul. Așa că, vrând nevrând nu numai că am fost adoptat și confiscat de Cluj. Am o parabolă pe care o tot spun, oricât aș iubi eu Clujul, Clujul mă iubește chiar mai mult decât îl pot eu iubi”, a spus profesorul. 

De-a lungul anilor, Dorel Găină a reușit să surprindă zi de zi schimbările care au transformat orașul Cluj-Napoca în ceea ce este astăzi. Magazinele care s-au închis, altele care le-au luat locul, clădiri noi care s-au ridicat în spațiile unde cândva erau clădiri vechi, martori ai istoriei orașului. Însă, pentru acest fotograf, orașul rămâne la fel, fiindcă „sufletul” de care se îndrăgostesc toți cei care trec prin Inima Ardealului, a rămas același. 

„Când iubești un loc nu poți să fii un martor credibil al schimbării. Pentru mine Clujul, începând din Clujul studenției, nu s-a schimbat deloc chiar dacă văd, semnalez și reprezint prin fotografii aceste schimbări, sufletul, spiritul Clujului nu s-a schimbat. Întotdeauna dau exemplu primele versuri dintr-o celebră poezie a lui Horia Bădescu: E toamnă nebun de frumoasă la Cluj. Și asta fiindcă se întorc studenții. Rămâi student al Clujului și dacă locuiești în America sau în Slobozia, în București sau pe undeva prin Olanda. Studenția Clujului e poate starea aceea de studenție a prerenașterii, de loc exatrordinar, de loc protejat pentru cei tineri, unde parcă tinerilor nu li se poate întâmpla nimic rău. Și cu această moștenire rămâi oriunde te-ai duce”, a explicat Dorel Găină. 


Adauga comentariu