Mononucleoza infectioasa (boala sarutului)

Aceasta boala infectioasa benigna este produsa de un virus din aceeasi familie cu cel al herpesului, virusul Epstein-Barr. Ea afecteaza mai ales adolescentii si adultii tineri.


Virusul Epstein-Barr se transmite in general prin saliva, fapt care explica si celelalte denumiri ale mononucleozei infectioase: boala sarutului, a indragostitilor sau a logodnicilor.


Contaminarea. Virusul in cauza (Epstein-Barr, din familia herpes virusurilor) este foarte raspandit. In tarile occidentale 80 % dintre adulti au fost in contact cu el si 20 % dintre ei sunt purtatori de virus, acesta fiind prezent in saliva.


Virusul e putin contagios si contaminarea presupune un contact intim, cel mai adesea un sarut. Primul contact cu virusul (primoinfectia) mononucleozei se produce in general la adolescenti si la adultii tineri. Primoinfectia singura a capabila sa declanseze boala. La adult, primoinfectia cu virusul Epstein-barr nu mai provoaca nici o reactie.


Odata patruns in organism, virusul se multiplica in limfocite, care sunt un tip de globule albe (leucocite) catalogate drept mononucleare deoarece nu poseda decat un nucleu. De unde si numele stiintific al bolii – mononucleoza infectioasa.


Simptomele. Incubatia dureaza 2-6 saptamani. Boala debuteaza prin febra (intre 38-39° C) insotita de dureri de cap, de oboseala marcata (astenie) si de angina eritematoasa (rosie). Uneori gatul rosu e acoperit de membrane cenusii care se aseamana cu cele intalnite in difterie. Cel mai adesea bolnavul este un adolescent cu varsta cuprinsa intre 15-17 ani.


Ganglionii de la gat sunt mariti in volum. Ei pot determina dificultati la deglutitie si chiar la respiratie. Frecvent se constata marirea de volum a ganglionilor axilari si inghinali. Splina creste in dimensiuni. Cateodata apare si icterul.


Diagnosticul se bazeaza pe un examen de sange care evidentiaza o crestere a numarului de limfo-monocite si pe prezenta unor forme atipice de limfocite (mononucleare mari, albastrui). Acest aspect hematologic diferentiaza mononucleoza infectioasa de anginele bacteriene, care determina o multiplicare a globulelor albe (leucocite) cu mai multe nuclee, adica a polinuclearelor. Diagnosticul se poate confirma prin evidentierea prezentei in sange a anticorpilor specifici dirijati impotriva virusului prin testele Paul-Bunnell (Hanganutiu) si Davidsohn.


In cazul indoielii, medicul trebuie sa efectueze imediat un exudat faringian si sa prescrie urgent un tratament impotriva difteriei, inaintea sosirii rezultatului de la analiza.


Evolutie si tratament. In marea majoritate a cazurilor, mononucleoza se vindeca spontan in 3-4 saptamani, cu o convalescenta ce poate dura cateva saptamani. Cu exceptia existentei unei indoieli asupra diagnosticului (exista un risc de confuzie, in special cu difteria) nu se administreaza antibiotice; de fapt acestea din urma nu numai ca nu sunt eficace impotriva virusului, dar chiar, in cazul unei mononucleoze infectioase, ar putea sa agraveze situatia, provocand unele simptome cum ar fi o eruptie la nivelul pielii.


Deseori mononucleoza e o boala fara consecinte grave si frecvent trece neobservata. Cateodata insa ea determina o perioada indelungata de oboseala marcata. In aceasta situatie, medicul ii recomanda pacientului repaus prelungit, evitarea activitatilor solicitante timp de o luna cu scopul de a-i permite sistemului sau imunitar sa distruga virusul si sa invinga boala.


Manifestarile
sunt diferite de la un pacient la altul; la unele persoane oboseala persista 2-3 luni, altele sunt deprimate, lipsite de energie si se plang de somnolenta in timpul zilei. In cazul in care episodul initial de angina a trecut neobservat, ceea ce nu se intampla rar, cauza acestei oboseli cronice e cateodata dificil de diagnosticat. Aceasta este cu atat mai adevarat, cu cat testul serologic nu e intotdeauna pozitiv in acel moment si cresterea numarului de limfocite nu mai e manifesta.


In unele cazuri, cresterea de volum a ganglionilor e foarte importanta, determinand dificultati la respiratie; in aceasta situatie se prescrie un tratament pe bazade corticosteroizi de la inceputul bolii timp de circa 10 zile.


Adauga comentariu