Misterul Fondului Secret de la BCU Cluj. Povestea ramasitelor unui sistem parsiv care controla pana si lecturile romanilor

E greu de imaginat astazi, cand oricine poate accesa orice pe Internet, ca au existat vremuri in care informatia era controlata strict, ca angajati vigilenti scoteau din circuitul public carti in functie de interesele partidului si chiar dupa propriul plac. Nu aveai voie sa citesti orice, asa ca publicatiile "periculoase" au fost mutate intr-un fond secret. Mecanismul era halucinant si detaliile incredibile. Au existat scriitori interzisi, oameni carora li se urmareau lecturile si opresiuni. Doua rafturi ale unui dulap de la intrarea in sala de lectura a Bibliotecii Centrale Universitare (BCU) “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca ascund in sertare ceea ce a mai ramas de cercetat din acest fond, pentru ca secretul a functionat atat de bine incat, la sfarsitul erei comuniste s-a anihilat de la sine. Acum, la 25 de ani de la Revolutie, fondul secret nu mai este atat de interesant pentru cititori. 

Sertarele cu pricina se afla intr-un loc foarte vizibil, aproape ca iti sare in ochi eticheta “Fostul fond secret”. Totul incape pe doua randuri, iar fisele sunt aranjate in ordine alfabetica. Daca le rasfoiesti la intamplare gasesti titluri inocente, care astazi ar mai suscita un interes cam palid, daramite sa atraga atentia vreunor servicii secrete care sa le faca disparute: “Problemele fundamentale ale sanatatii publice rurale din Romania”, “L'imperalisme britanique et le reprochement franco-anglais”, “Ce a facut Partidul National Liberal in patru ani de guvernare” sau “Spionul. Piesa eroica intr-un act in versuri”.

Kiraly Istvan, conferentiar universitar la Facultatea de Istorie si Filosofie a Universitatii “Babes-Bolyai” (UBB) si editorul-sef al publicatiei Phillobiblon din cadrul BCU, ne-a dezvaluit povestea uluitoare a Fondului Secret, o entitate mult mai vasta decat evoca rafturile cu pricina. Specialistul s-a ocupat timp de doua decenii de problema secretului in general si de cea a Fondului Secret in special si este co-autorul unei publicatii care se numeste “Fond secret. Fond S Special”.


"Raportul intre secret si socialisti a fost cu totul aparte. Societatea care s-a numit comunista sau socialista a fost de fapt, singura in istorie care a facut din categoria secretului o categorie speciala si generalizata a functionarii sale. Nu vorbim doar de secrete de stat obisnuite, ci fenomenul secretului si articulatiile sale au fost atat de extinse, ca, practic, orice institutie functiona pe baza unor reglementari care au fost considerate secrete de serviciu. Din punct de vedere legislativ  erau categorisite ca secrete de stat de ordin superior. Asta se referea la orice institutie, de aceea, tot ce lega de  functionarea institutiilor era considerat secret. Era interzis sa se dea, de pilda, in ziare, alte informatii decat cifra absoluta. In acest context s-au nascut si au functionat si Fondurile Secrete de Biblioteca. Istoric vorbind, ca si legalizare a secretului in socialism s-a facut printr-o cale parsiva care a fost folosita  pe parcurs pana ce s-au conturat lucrurile care ulterior au functionat istoric. Un punct de cotitura a fost aici trecerea Romaniei in cel De-al Doilea Razboi Mondial de partea Aliatilor, din care facea parte Uniunea Sovietica. Fondurile Secrete de biblioteca ca si generalizare in societate au fost deja confirmate la rusi, dar in restul statelor acestea s-au conturat aparte in fiecare caz”, a descris specialistul contextul aparitiei fondului. 

In Romania, aceste fonduri s-au constitutit in conditii de razboi, in primavara lui 1945, cand Romania a semnat un acord cu Aliatii, prin care s-a interzis de fapt propaganda anti-sovietica in tara. 

“Pana atunci, desigur, a existat o alta celula, aceasta cenzurand propaganda pro-comunista. Pe baza aceastor reglementari – care au fost unele publice, publicate chiar – s-au constituit acele fonduri de biblioteca ce se numeau Publicatii Interzise. Aceasta interdictie este insa un act public, nu are legatura cu fondurile secrete decat ca un fel de paravan. Interdictia publicatiilor este la inceput discret, iar in '49 este deja un proces secret care ulterior functioneaza pe baza unor liste de circulatie inchisa in care sunt enumerate publicatiile care trebuie introduse de biblioteci in aceste fonduri secrete deja. E un proces care evolueaza din '49 pana in '55-'56, dupa care nu se mai editeaza liste de acest gen, ci, pur si simplu vin indicatii pe caile deja instituite ale secretului. Este limpede ca asa o structura a secretului nu poate functiona decat impreuna cu o structura ea insasi confidential-secreta care realizeaza aceste indicatii. Prin urmare, in fiecare biblioteca a fost instituit un corp de angajati care, pe baza pastrarii secrete au realizat aceste fonduri”, a continuat Kiraly. 

Asta a durat pana in 1989, an in care, din varii motive ele insele secrete, au fost introduse in Fondurile Secrete ale bibliotecilor diferite publicatii. In acelasi timp, acest corp de bibliotecari au avut propriile lor criterii de supraveghere a circulatiei publice a publicatiilor si au actionat si din proprie initiativa si au introdus in depozitul secret carti din exces de zel. 

“Acolo aveau acces doar anumite persoane. In 1994-1995 am vazut aceste evidente ale Fondului Secret. In decembrie 1989, chiar in ianuarie 1990 au fost introduse publicatii aici. Ceea ce este mai caracteristic pentru Romania este faptul ca nici la ora actuala nu putem sti cu precizie ce structura a avut acest fond si ce a continut el de fapt. Fiindca modul in care au fost repuse in circulatie aceste publicatii a fost de asa natura incat li s-a sters urma, nu mai apare nicaieri ca ele provin din Fondul Secret. In BCU, de exemplu, aceste publicatii au fost introduse in Donatii si, la ora actuala, nu poti sa stii daca o publicatie a fost in Fondul Secret sau nu. Spre deosebire de asta, cunosc cazuri in care administrarea acestui fond s-a facut riguros. Au fost, adica, realizate cataloage si dupa '89 acesta au fost transportate in Sala Cataloagelor Publice si au fost denumite Fonduri Istorico-Documentare si toata lumea poate si astazi sa afle care carte a fost sau nu la Fondul Secret. In Romania acest lucru nu este posibil si ele raman secrete in continuare”, a dezvaluit acesta. 

Volumele care pot fi consultate in cadrul BCU accesand fisierele din sertarele numite Fostul Fond Secret dateaza dintr-o perioada in care s-au facut fise de catalog pentru carte. 

“E o perioada extrem de scurta. O buna parte din publicatii au fost reinglobate in fondurile publice prin calea donatiilor”, a precizat specialistul. 

Ce fel de carti intrau la Fondul secret?

La inceput, in perioada publicatiilor interzise, au intrat aici cartile antisemite, propaganda fascista, nazista, iar apoi tot ce contravenea intereselor de partid ale vremii. 

“Unul din lucrurile mai deosebite din aceasta poveste, este ca Gheorghe Gheorghiu Dej inca a fost prim secretar al partidului comunist care se numea atunci Partidul Muncitoresc din Romania, ca prim secretar. Au fost puse in acea perioada la secret cuvantarile sale care proveneau de la inceputul anilor '50, pentru ca astea documentau stalinismul lui. Pentru a scapa de consecintele stalinismului – pentru ca, dupa moartea lui Stalin, practic toti prim secretarii din restul tarilor au fost schimbati, Gheorghiu Dej nu a fost insa schimbat. El a murit ramas in functie si a murit ca prim secretar cu ajutorul fondului secret, fiindca asta a fost o cale de a ascunde propriul sau trecut stalinist”, a dezvaluit specialistul.

Intre publicatiile care pot fi cercetate la BCU din Fostul Fond Secret se afla si unele din istoria regalitatii in Romania. 

“A fost trecut la secret tot ce nu convenea politicii vremii si care, de fapt, deranjau rescrierea falsa a istoriei Romaniei. Au fost puse la Fonduri Secrete de la regalitate la istoria mai speciala a Transilvaniei. Ideea a fost de a creiona cu forta spatiul public. Fondurile secrete de biblioteca de fapt constituie un element al cenzurii comuniste legalizate. Cenzura comunista a fost ea insasi o cenzura secreta se referea in primul rand la manuscrise. Acestea erau oferite publicarii in fiecare redactie de editura sau publicatiei. Aici au lucrat oameni confidenti, ca in biblioteca, iar ei trimiteau totul la cenzura. Nici o publicatie nu putea aparea fara sa fie supervizata de acest oficiu al cenzurii. Oamenii confidenti din redactii, impreuna cu cenzorii, hotarau care publicatii puteau aparea si care nu", a adaugat Kiraly Istvan.

Erau vanate in mod special cuvintele, erau cuvinte care erau interzise, insa nici autorul nu putea sa stie care erau acestea. Un alt aspect al cenzurii se referea la ceea ce se numeste cenzura retrospectiva. 

Anumite publicatii care au fost deja tiparite au fost retrase din circulatie cu ajutorul cenzurii. Au fost retrase din librarii si exemplarele care au ajuns in biblioteca erau trecute la Fondul Secret. Se inscriau aici si disidentii. Dupa ce au plecat din tara, opera lor a fost retrasa din circuitul public, atat din librarii, cat si din fondurile bibliotecii. Potrivit specialistului, in randul scriitorilor clujeni au existat mai degraba interdictii de publicare, care insemna ca un autor nu putea publica sub nume propriu, trebuia sa isi aleaga un nume fals. 

“Desigur, tot acest sistem nu poate fi inteles fara functionarea unor structuri cum este politia politica. Unul dintre rolurile Fondului Secret si ale celor care il manipulau a fost tocmai acela de a-i tine sub observatie pe intelectuali. Erau legate si adunate fisele dupa care citeau la biblioteca diversi universitari ai Clujului, cum era Adrian Marino. Ei veneau in biblioteca si citeau, iar pentru asta trebuia sa completeze fise de cerere, ca orice cititor. Ei citeau prin Sala Profesorilor, iar acolo au existat persoane care urmareau ce citesc eu. Puteau sa isi dea seama ce citesc si cu ce se ocupa din cartile pe care le solicitau. Adunau buletinele de cerere si informau politia politica. A fost un sistem foarte parsiv si cu diverse directii de actiune”, a atras atentia Kiraly.

Biblioteca era vizata si in timpul Razboiului Rece, mai exact a celui ideologic care il insotea. 

“Se faceau eforturi pentru contracararea ascultarii radioului Europa Libera. Pentru asta, nu e foarte clar in ce fel, dar au intrat in biblioteca anumite carti ale dizidentilor polonezi, de pilda. Acestea au fost folosite pentru a contracara efectul psiho-social al dizidentei si erau citite de catre oamenii partidului. Ei aveau o bibliografie la dispozitie pentru asta. In acelasi timp, ei erau oamenii de incredere care ulterior scriau impotriva lor in presa romaneasca. Imi aduc aminte de o figura destul de sinistra, profesorul Achim Mihu care era secretarul centrului universitar clujean si care, in primavara lui 89 a scris un eseu antologic impotriva lui Vaclav Havel, a lui Adam Michnik si a unor dizidenti unguri. Dupa '89 acestora li s-a cerut, totusi, o socoteala si a reiesit ca acest gen de pozitii s-au nascut si pe baza publicatiilor din fondurile secrete. 

E greu de crezut, insa s-au facut si persecutii politice in urma unor activitati din biblioteca. 

”La BCU stiu de un caz petrecut in anii '70, cand un bibliotecar a scos anumite publicatii din Fondul Secret. Puteai obtine sa citesti cartile de acolo doar intr-o singura perioada, la inceputul anilor '70, cand acestea au fost catalogate. Cataloagele se aflau in catalogul intern al institutiei. Acesta le era accesibil inclusiv bibliotecarilor de aici, dar figura la cota o litera I care insemna interzis. Pentru a accesa acea publicatie era nevoie de o aprobare speciala, iar asta venea de la Comitetul de Partid a universitatii, ba de la conducerea bibliotecii. Folosindu-se de aceasta oportunitate, un angajat al bibliotecii a dat anumite publicatii unui intelectual din Ungaria care, ulterior, a fost depistat, iar omul a avut de suferit in urma acestui gest. De asemenea, unul din capetele de acuzare aduce celor arestati era si detinerea in biblioteca a unor carti care erau considerate interzise”, a dezvaluit Kiraly. 

De multe ori se facea exces de zel. 

“Au existat foarte multe exemple de acest fel. De exemplu, una dintre cele mai bune enciclopedii din lume este Enciclopedia Iudaica. E editata in Israel si e apreciata la nivel mondial. La un moment dat, lucrand cu aceasta, am observat ca nu se mai poate accesa in BCU. Pana la un moment dat s-a putut citi, dupa care a disparut. Am facut sapaturi, am incercat sa aflu pentru ce au retras-o, pentru ca era realmente foarte buna. Am aflat ca a fost inclusa in fondul secret din urmatorul motiv: ca la rubrica referitoare la Dacia se mentiona ca o buna parte din legiunile romane care au ocupat Dacia au fost concentrate de pe teritoriul Iudeii. Asta ar fi insemnat, in capul celui care a facut asta, ca in felul acesta originea pur romana si daca a poporului roman este stirbita. Pe acest motiv, acela a propus si pana la urma a reusit sa scoata din circulatie una dintre cele mai valoroase enciclopedii ale vremii, pe care noi o aveam acolo, nu stiu pe ce cale, ca la vremea respectiva aprovizionarea cu carti straine era foarte problematica. E un exemplu aberant, abia poti sa concepi”, a povestit specialistul. 

Depozitul cu pricina era  situat la unul din cele 7 etaje ale cladirii BCU si aveau acces doar 2-3 persoane. 

Dupa '89, nu doar ca Fondul Secret nu mai avea o justificare, ci, dimpotriva, lichidarea acestor fonduri secrete a facut parte din emanciparea institutiei si a spatiului public din Romania.

“Din cate stiu, a mers destul de anevoios. In '94-'95 am intrat acolo fiindca am scris o carte, alaturi de Doru Radosav, actualul director al BCU si de colegul Ionut Costea. Am publicat-o in '95 si contine toate documentele oficiale, toata documentatia pe care am gasit-o in biblioteca referitor la fondul secret. Contine trei studii si reglementarile oficiale de pe parcurs. E o carte-document”, a mentionat specialistul. 

Potrivit volumului, intre publicatiile scoase din uzul public s-au numarat chiar si studii de medicina sau de agronomie. 

“Daca autorul era plecat din tara, ce a publicat el nu mai conta, indiferent in ce domeniu”, a explicat acesta. 

Scoaterea la lumina a ceea ce a mai ramas din Fondul Secret a creat la acea vreme o emulatie in randul cititorilor de la BCU. 

"Secretul are un interes aparte si evident ca oamenii au observat ca anumite carti pe care nu le-au putut citi se afla la liber in biblioteca si evident ca le-au citit cu multa placere. Au existat si publicatii care explicau democratia si atunci au fost puse la secret si, evident, lectura acestor publicatii a ajutat la emanciparea intelectuala si morala a cititorilor”, isi aminteste acesta. 

In prezent, interesul publicului din BCU pentru aceste carti odinioara secrete nu mai este atat de viu. 

“Nu pot sa spun exact, pentru ca nu lucrez cu cititorii, dar mi se pare ca nu prea mai intereseaza. Exista o redare poate mai generalizata a acelei epoci si istoria noastra recenta s-ar putea sa fie in umbra astazi, desi nu ar trebui sa fie asa”, a conchis Istvan Kiraly. 

 

Adauga comentariu