Mircea Miclea: În toamnă ne vom confrunta cu două pandemii: pandemia de frică și cea a coronavirusului. Există deja o tendință, din cauza supraprotecției pe care o asigură părinții în ultimii 10-15 ani

Riscul cu care se va confrunta societatea românească în această toamnă este “ca pandemia fricii să depășească impactul negativ pe care îl are pandemia coronavirusului”, a declarat pentru Edupedu.ro fostul ministru al Educației Mircea Miclea. Acesta a atras atenția că “supra-protecția atât din partea părinților, cât și din partea profesorilor, deși pe termen scurt e liniștitoare, pe termen lung accentuează anxietatea”.

“Cu măsuri de siguranță, dar dacă copiii intră la clasă, atunci se va reduce frica. Prin expunere repetată se va reduce frica”, a precizat Miclea.

Fondatorul școlii cognitive în psihologia românească și profesor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, acesta a explicat pentru Edupedu.ro ce efecte produce mai departe frica, în dezvoltarea copiilor. “Și există deja o tendință, din cauza supraprotecției pe care o asigură părinții în ultimii 10-15 ani. Există date care arată că anxietatea nu numai că a crescut (1 din 3 oameni pe parcursul vieții are o tulburare de tip anxios), dar a și coborât la nivel de vârstă. Incidența cea mai mare nu e la 27 de ani, ca înainte, ci la adolescență. Acest lucru arată că protecția excesivă duce pe termen lung la creșterea anxietății. E firesc ca părinții să-și protejeze copiii, dar excesul de protecție îi va dezavantaja pe propriii lor copii”, avertizează Miclea.

Rep: Care este opinia dvs cu privire la condițiile de redeschidere a școlilor, cuprinse în Ghidul lansat în dezbatere de Ministerul Sănătății?

Mircea Miclea: Apreciez lăsarea deciziei la nivel local. Este un pas înainte, pentru că permite mai multă flexibilitate. Cred că este un ghid care poate fi îmbunătățit pe măsură ce apar situații concrete.

Aș sublinia că în toamnă nu ne vom confrunta cu o singură pandemie, cea de coronavirus, ci cu două pandemii: pandemia de frică și pandemia coronavirusului. Riscul este ca pandemia fricii să depășească impactul negativ pe care îl are pandemia coronavirusului. E posibil ca părinții să fie extrem de anxioși să-și dea copiii la școală, e posibil ca profesorii să fie extrem de anxioși să intre la clasă și, dacă nu vom scăpa de aceste frici oricât de greu ne-ar fi, atunci anul școlar va fi puternic periclitat, indiferent de cazurile de coronavirus.

Supra-protecția atât din partea părinților, cât și din partea profesorilor, deși pe termen scurt e liniștitoare, pe termen lung accentuează anxietatea.

În sensul că pe măsură ce te protejezi, creierul accentuează pericolul. Dacă ne uităm la cercetările științifice, vedem că expunerea este calea de a scăpa de frică. Cu măsuri de siguranță, dar dacă copiii intră la clasă, atunci se va reduce frica. Prin expunere repetată se va reduce frica.

Rep: Cum estimați că vor reacționa autoritățile în cazurile de apariție a unor focare de COVID-19 în școli? Vom avea închideri și redeschideri așa cum vedem în Germania, de exemplu, sau credeți că la un moment dat vom ajunge tot la închiderea tuturor școlilor?

Mircea Miclea: Eu sper să luăm exemplul Germaniei și al Angliei, unde nu sunt multe cazuri deși școala a început și să continuăm să facem școală și să reluăm cursurile cât mai repede cu putință de fiecare dată [după perioada de izolare impusă de apariția unui focar – N.Red.].

Expunerea repetată reduce anxietatea. Trebuie să fim foarte atenți, pentru că altfel anxietățile pe care le dobândesc acum copiii prin evitarea mersului la școală se vor accentua în viitor și este detrimental pentru copii, deci trebuie cu orice risc evitat acest lucru.

Rep: De ce trebuie să evităm cu orice preț acest lucru? Ce produce frica?

Mircea Miclea: Dezvoltarea ulterioară a fricii înseamnă mai multe lucruri: că ajungi să devii supra-reactiv, adică să vezi pericole acolo unde nu sunt, și să reacționezi excesiv în raport cu mărimea pericolului.

Te împiedică să îți dezvolți relații interpersonale de calitate, îți reduce performanța, mai ales școlară, și te împiedică să îți folosești potențialul mental pe care îl ai.

Și există deja o tendință, din cauza supraprotecției pe care o asigură părinții în ultimii 10-15 ani: există date care arată că anxietatea nu numai că a crescut (1 din 3 oameni pe parcursul vieții are o tulburare de tip anxios), dar a și coborât la nivel de vârstă. Incidența cea mai mare nu e la 27 de ani, ca înainte, ci la adolescență. Acest lucru arată că protecția excesivă duce pe termen lung la creșterea anxietății. E firesc ca părinții să-și protejeze copiii, dar excesul de protecție îi va dezavantaja pe propriii lor copii.

Prin închidere, școala nu va realiza una dintre funcțiile fundamentale pe care le are: aceea de dezvoltare socio-emoțională a copiilor. Adică de a-i ajuta să interacționeze cu colegii lor de aceeași vârstă, de a-și rezolva conflicte, de a coopera, de a intra în competiție – aceasta înseamnă dezvoltare socio-emoțională. Ea e la fel de importantă ca dezvoltarea cognitivă. Prin urmare, închiderea școlii va avea efecte extrem de negative asupra dezvoltării. Ea trebuie evitată cu orice preț și trebuie evitată mai ales la copiii care sunt în învățământul primar.

Rep: Care sunt soluțiile pe care autoritățile trebuie să le pună acum în practică, pentru deschiderea optimă a anului școlar?

Mircea Miclea: Ar fi bine ca autoritățile să comunice și măsurile pozitive pe care le iau în fiecare zi, nu numai aspectele negative ale acestei pandemii. În fiecare zi ni se prezintă numărul de infectați, dar nu și numărul de paturi nou achiziționate, de aparatură. Să fie prezentate și aceste aspecte pozitive, altfel induc frică. Deci ar trebui dublată de o comunicare care să arate și aspectele pozitive, care să inducă sentimentul de siguranță, că se face ceva pentru protecție.

Eu cred că situația din spitale nu este atât de negativă cum e în capul oamenilor. E o exagerare. Dacă stăm să ne uităm la incidența mortalității, nu cred că trebuie să ne facem griji exagerate.

Acum atât ca părinți, cât și ca profesori avem șansa de a-i învăța pe copii asumarea riscurilor, faptul că viața presupune asumări de riscuri, că nu exista viață cu risc zero. Că riscul face parte din natura vie. Numai natura moartă nu are riscuri. Și trebuie să îi învățăm asumarea riscurilor pentru că aceasta îi va ajuta ulterior în viața pentru a-și alege o carieră, pentru a face descoperiri, pentru a schimba societatea. Cea mai bună modalitate de a învăța e prin propriul exemplu. E o foarte bună oportunitate.

În afara acestui risc de pandemie de frică, mai e un risc: riscul de a compromite învățarea online. Ce ar trebui făcut: trebuie selecționați profesorii foarte buni din țară și filmate lecțiile lor și construit în jurul acestor lecții filmate alte resurse, de genul textelor, animațiilor, aplicațiilor audio-video care să se constitutie într-o lecție model. În acest fel, elevul va putea compensa calitatea slabă a profesorului de la clasă cu accesul la o lecție foarte bine făcută. Trebuie spus foarte clar: cine predă prost la clasa, nu ne putem aștepta să predea bine online. Va preda online și mai prost.

Deci a construi lecții model nu înseamnă că orice profesor poate oricând să predea o lecție online, altfel se compromite ideea de lecție online și asta este un mare risc, de asta am spus de acum 10 ani că trebuie făcută biblioteca virtuală.

Dacă tu selectezi toți profesorii foarte buni de matematică din țară și îi înregistrezi cu lecțiile, atunci vei avea o colecție de lecții foarte bine făcute care să fie un echivalent viabil pentru lecția de la clasă.

Dacă s-ar fi făcut în urmă cu 10 ani așa cum era trecut în lege [realizarea Bibliotecii Școlare Virtuale, cu lecții online pentru elevi – N.Red.], atunci această situație nu era. Dacă masteratul didactic era aplicat de acum 10 ani, atunci această situație legată de modul de pregătire a profesorilor să predea online nu era. Acum am fi avut și profesorii pregătiți pentru utilizarea lecțiilor digitale, dar și lecțiile digitalizate la nivelul corespunzător. Din păcate, deși aceste lucruri sunt de 10 ani în lege, nu s-au pus în practică și avem situația de acum.

Rep: Credeți că mai pot fi chemați copiii la școală de la 1 septembrie, pentru un prim contact cu profesorii și învățătorii?

Mircea Miclea: Cred că ar fi o idee bună, am spus-o de la începutul verii, lăsând la nivelul opțiunii părinților să facă acest lucru. Ar fi și o modalitate de a-i convinge că riscurile sunt mici și ar fi o modalitate de recuperare a materiei pierdute. Ar fi trebuit făcută toata vara învățarea remedială, dar asta nu înseamnă că ea nu mai trebuie făcută acum.

Adauga comentariu