Mircea Miclea, despre abandonul școlar și problemele din educație: „Aceste generații slab educate, cu un abandon școlar mare, vor construi România de mâine”

„Aceste generații slab educate, cu un abandon școlar mare, vor construi România de mâine. Și dacă ei au incompetențele de mâine, vom avea o Românie și mai incompetentă pe viitor”. România nu a atins niciuna dintre țintele pe care și le-a asumat în urmă cu 10 ani, în Strategia Europa 2020 la capitolul Educație și Cercetare, a anunțat Eurostat în aprilie 2019. Angajamentul semnat de România stabilea reducerea ratei abandonului școlar la 11,3%, creșterea procentului persoanelor care au studii superioare în vârsta de 30-34 de ani la 26,7% și de asemenea creșterea procentului din PIB alocat cercetării la 2%.

Fostul ministru al Educației, Mircea Miclea, consideră că una dintre soluțiile pentru criza din domeniul educației poate fi reprezentată de un angajament categoric din partea tuturor factorilor politici implicați pentru „relansarea” educației și cercetării.

„Eu cred că orice problemă are soluții, chiar dacă soluțiile sunt complexe. Cred că există soluții: un angajament ferm pe o perioadă de 5 ani a tuturor partidelor politice pentru relansarea educației și cercetării, indiferent de coloratura lor, ar putea rezolva problemele cu care ne confruntăm. Cu siguranță nu va putea rezolva aceste probleme un singur un ministru și nici măcar un singur guvern. Dar dacă am avea o astfel de coaliție, ceea ce am încercat cândva, deci un pact național pe educație care să fie luat în serios, atunci se poate rezolva problema”, a declarat Mircea Miclea într-un interviu pentru Edupedu.ro

CITEȘTE ȘI: Mircea Miclea, despre „reformele” propuse de Andronescu: „O reciclare sub forma unor principii vagi a unor soluții concrete prezentate cu 8 ani în urmă”

Una dintre cele mai acute probleme se referă la abandonul școlar.

Fostul ministru al Educației a apreciat că din cauza acestui flagel, generațiile viitoare vor avea de suferit. De altfel, conform ultimului comunicat publicat recent de Eurostat, România a ratat toate obiectivele asumate în domeniul educației în urmă cu 10 ani.

„Într-un fel, datele Eurostat confirmă ceea ce știam cu toții, dar e bine-venit acest comunicat pentru că este un nou semnal de alarmă că situația e gravă și că trebuie luate măsuri. Altfel, se știa că nu ne încadrăm în rata de abandon școlar pe care ne-am propus-o: suntem la 18,5% și ar fi trebuit să fim la 11,3%. Nu ne încadrăm nici la fondurile pentru cercetare: alocăm doar 0,5% din PIB pentru cercetare, când trebuia să ajungem la 2% din PIB (1% PIB – sector public și 1% PIB – sector privat). Ca și informație, comunicatul nu spune ceva nou, dar importanța lui e dată de faptul că atrage atenția asupra a cât de gravă e situația.

Pe cale de consecință, factorii decidenți – ministerul, politicienii – trebuie să facă din acest comunicat agendă politică. Adică să ia decizii pentru ca această situație să fie remediată, pentru că ea este gravă. Dacă nu au luat în seamă semnalările aceleiași situații din interiorul țării, măcar să sperăm că vor lua în seamă avertizările grave din exteriorul țării.

Abandonul școlar ar presupune intervenție în primul rând la învățământul primar și gimnazial. Acolo este cea mai mare rată de abandon școlar și la examenul de trecere din clasa a VIII-a în clasa a IX-a. Deci se cunosc și locurile unde trebuie intervenit.

Când e vorba despre sumele alocate cercetării, intervenția trebuie să fie la nivelul guvernului, pentru a crește alocarea de resurse pentru cercetare și pentru a crea programe de stimulare a participării mediului privat la cercetare. De pildă, să fie neimpozabile sumele alocate pentru cercetare sau să favorizeze, prin accesul la diverse fonduri garantate de stat, firmele care se angajează în activități de cercetare. Deci nu trebuie să le dea bani, ci doar să le ajute. Investiția în cercetare e cu risc: o firmă investește în cercetare, dar nu știe dacă rezultatele îi vor aduce profit sau, dimpotrivă, o vor falimenta. Și atunci o protecție din partea guvernului prin garantarea unor împrumuturi ar fi binevenită.

Deci se poate stabili foarte clar unde anume trebuie intervenit, pentru a remedia situația. Avem nevoie de voință politică”.

De ce am ratat țintele pe care ni le-am asumat?

Mircea Miclea: În primul rând, din cauza fluctuației legislative și neluării în seamă a legii. În legea educației naționale era scris foarte clar alocarea a 6% din PIB pentru educație, 1% fonduri publice pentru cercetare. Adică trebuia respectată legea. De asta s-a scris în lege, pentru că se știau țintele și am considerat că prin stipularea explicită în lege a măsurilor, se vor implementa pentru că se va respecta legea. Din păcate, nerespectându-se legea, nu s-au atins țintele.

În al doilea rând, este miopia electorală a celor cu funcții politice, întrucât educația nu produce efecte electorale imediate, nu duce la noi voturi. O reformă majoră produce efecte după 5 până la 10 ani. Din cauza acestei miopii electorale, politicienii au ignorat constant educația și alocarea de resurse pentru educație. Nu le servea scopurilor electorale și această miopie electorală se dovedește acum falimentară.

Cine suferă?

Mircea Miclea: Suferă beneficiarii de educație, în primul rând. Cei primari – elevii, cei secundari – familiile, terțiari – societatea. Și, din păcate, cred că va suferi și viitorul, generațiile viitoare, pentru că aceste generații slab educate, cu un abandon școlar mare, vor construi România de mâine. Și dacă ei au incompetențele de mâine, vom avea o Românie și mai incompetentă pe viitor.

Care este cea mai sângerândă zonă a României, în țintele acestea 3 ratate?

Mircea Miclea: Cu siguranță, abandonul școlar. Competențele sistemului educațional sunt cumulative. Faptul că îți faci anumite competențe în învățământul primar te ajută ca pe ele să construiești alte competențe în învățământul secundar. Dimpotrivă, dacă nu îți formezi competențele la un nivel de școlarizare anterior, de exemplu în învățământul primar nu dobândești bine scris-citit-socotit, atunci nu poți dobândi competențe de a face analiză literară la gimnaziu. Adică incompetența produce și mai mare incompetență și atunci de aceea reducerea abandonului școlar care reduce incompetența e critică.

Eu cred că orice problemă are soluții, chiar dacă soluțiile sunt complexe. Cred că există soluții: un angajament ferm pe o perioadă de 5 ani a tuturor partidelor politice pentru relansarea educației și cercetării, indiferent de coloratura lor, ar putea rezolva problemele cu care ne confruntăm. Cu siguranță nu va putea rezolva aceste probleme un singur un ministru și nici măcar un singur guvern. Dar dacă am avea o astfel de coaliție, ceea ce am încercat cândva, deci un pact național pe educație care să fie luat în serios, atunci se poate rezolva problema”.

 

sursa info: edupedu.ro

sursa captură: cursdeguvernare.ro

Adauga comentariu