Mircea Bertea, despre „urgența” dotării elevilor cu echipamente digitale: „Depinde, desigur, de ce înțelegeți fiecare prin urgență”

După ce activitatea didactică a fost transferată în mediul online, o bună parte dintre elevi, mai ales din mediul rural, nu dispun de logistica necesară participării la aceste cursuri: adică de laptopuri, calculatoare și tablete inteligente. În privința demersurilor neavenite ale Ministerului Educației, desfășurate sub imperativul unei „urgențe” mai urgente decât însăși starea de urgență, profesorul clujean Mircea Bertea surprinde în articolul Euristica disponibilității, aceleași mecanisme românești care fac din învățământul românesc o expresie lămurită a formelor fără fond.

în imagine: Mircea Bertea, directorul Colegiului Național Pedagogic „Gheorghe Lazăr” Cluj-Napoca, profesor asociat al Universității „Babeș-Bolyai”

Euristica disponibilității

Mă abat puțin, în aceste rânduri, de la ideile dezbătute în ultimele două articole publicate sub genericul Educația la urgență. Aceasta pentru că se întâmplă ca peste urgența urgențelor pe care o reprezintă lupta noastră cu pandemia să vină alte ”urgențe” mai urgente, ca de exemplu, adrese prin care li se cere directorilor de școli (unități de nivel primar, gimnazial, liceal, profesional) să transmită ”până mâine la ora 11:30” (solicitarea fiind transmisă pe mail către secretariatele școlilor ”azi” la ora 17:03) următoarele informații:

• Număr elevi din clasa a VIII-a care nu dispun de mijloace tehnice pentru a se conecta la soluțiile de predare online (laptop/tabletă); 

• Număr elevi din clasa a XII-a (zi) care nu dispun de mijloace tehnice pentru a se conecta la soluțiile de predare online (laptop/tabletă);

• Număr elevi din celelalte clase (excepție VIII și XII zi) care nu dispun de mijloace tehnice pentru a se conecta la soluțiile de predare online (laptop/tabletă).

Se sugerează apoi că solicitarea se face pentru a transmite ”mai departe” aceste date, pentru a se identifica ”eventuale surse de finanțare”, respectiv pentru a sprijini acești elevi prin furnizarea de echipamente necesare desfășurării lecțiilor online. Cu mențiunea ”telefoanele nu se socotesc aici”.

Sigur că primul gând normal la primirea unei asemenea solicitări te duce spre o păcăleală de întâi aprilie sau la un test privind funcționarea serviciilor de secretariat în școli pe perioada închiderii acestora și a situației de urgență. Dar nu, e pe bune. Adică ar putea fi pe bune, dar nu e. Și nu e o păcăleală de 1 aprilie, ci una mai mare. Personal o socotesc un joc de imagine, o acțiune pompieristică și ineficientă, ba chiar neavenită în aceste momente. Și iată de ce:

1. La ora 17:03 la secretariatele școlilor nu mai e nimeni nici în zile de școală normală, darmite când școlile sunt oficial închise din cauza pandemiei. Să fiu bine înțeles, nu că nu e nimeni, fiind stare de urgență, nu are voie să fie nimeni acolo!

2. Prin urmare, în mod normal, secretariatul va citi mesajul și solicitarea electronică de acasă abia a doua zi, adică ”azi”, cam cu două ore înainte de termenul la care trebuie transmisă situația ”exactă”, pentru ca, ”eventual” dacă se vor identifica disponibilități să se achiziționeze…;

3. Presupunând că circuitul normal al transmiterii informației către direcțiune și anunțarea deciziei mai durează un sfert de ceas, apoi transmiterea solicitării către diriginții celor 35 de clase (în medie la o școală din Cluj-Napoca) mai durează pe atâta, la care adăugăm cele 70 de minute, câte 2 minute pentru fiecare diriginte care trebuie atenționat să-și citească mailul, având o sarcină extrem de urgentă de rezolvat cu clasa sa, suntem deja la ora la care expiră termenul de raportare (asta dacă suntem norocoși și-i găsim disponibili, pentru că, după cum se știe, ei au lecții online sau lecții particulare online, sau lecții cu propriii copii, dacă nu cumva au o urgență cu mama, tata, bunicul sau bunica etc.).

Acum e azi și poate vreți să știți cum stăm cu rezolvarea problemei. Stăm bine. Este la urgență. Depinde, desigur, de ce înțelegeți fiecare prin urgență. Spun asta, pentru că, imediat ce au aflat despre ce este vorba, și diriginții și foarte mulți părinți au sunat să întrebe dacă primesc calculatoare, laptopuri sau tablete, că ei ar dori laptopuri, spre exemplu, pentru elevii de liceu și tablete pentru cei din primar și gimnaziu. Apoi, ce softuri și licențe vor avea instalate, câte device-uri să solicite dacă au trei copii și unul are tabletă, dar nu e a lui, ci a familiei, apoi dacă contează că un copil e la primar și celălalt la liceu, dar la școala profesională de ce le dau și când vor primi laptopurile și tabletele și dacă va trebui să le dea înapoi și cum le vor lua și de unde, din moment ce nu au voie să iasă din casă, și dacă cei care le vor distribui sunt contaminați cu coronavirusul și-i vor contamina și pe ei etc., etc.

Pe de altă parte acum, vă puteți închipui, chiar la puterea economică a unei primării precum cea a municipiului Cluj-Napoca, a crede că așa ceva e posibil și fezabil într-un timp foarte scurt și în condiții de siguranță înseamnă a vinde pielea ursului din pădure. Și a înșela așteptările unor copii nevinovați și cu sufletul curat care cred în ce le spune și le promite școala. Întrebarea e dacă școala crede și ea precum copiii. Spun asta ținând cont că viața și cu deosebire examenul prin care trecem acum în lupta cu coronavirusul ne-au adus în situația precară a deficitului de speranță.

Presupunând, totuși, că le-am putea avea într-un timp rezonabil, tot rămân câteva mari semne de întrebare: 

• cum și cine va rezolva concomitent accesul și ce fel de acces (nelimitat sau nu, 4G sau nu) la internet;

• cum se va face predarea lor către familii și cine va asigura funcționarea/mentenanța lor;

• cum și cine va garanta siguranța navigării pe internet, știut fiind că internetul e un spațiu tentant și cu extrem de multe pericole, cu deosebire pentru copiii de vârste fragede, nesupravegheați îndeaproape și neobișnuiți cu atâtea posibilități virtuale și tentații irezistibile.

Desigur, ar mai fi cel puțin o întrebare foarte importantă și ea: învățătorilor și profesorilor de ce nu li se asigură asemenea device-uri și resurse?

Dar să nu amplificăm supărarea cauzată de pandemie și de izolarea forțată și cu regretul acesta. Oricum, eu i-am trecut și pe ei pe listă, deși, tare mă tem că nu vom primi nimic niciunii, nici alții. Și nici într-un caz până la examene, ca să fiu optimist! Să lăsăm speranța să ființeze în continuare și să ne întoarcem la școala noastră de acasă, școală după posibilități și disponibilități (ale ei și ale părinților) și să ne bucurăm măcar de faptul că avem o promisiune. Mai uităm astfel de izolare, de #Stai acasă!, de străzile și parcurile, de munții și marea care ne așteaptă după ieșirea din pandemie. Cât despre examene…

P.S.: Am văzut subiectele propuse pentru exersarea testării pe promisele device-uri la EN și BAC. Cel puțin la Limba și literatura română, EN, ele sunt de nivel sub medie, uneori ambigue, adresate memoriei. Subliminal întrebările sunt de tipul: Nu-i așa că….? Și nu oriunde, ci anume în punctele esențiale. Cu asemenea subiecte școala poate rămâne închisă bine mersi, pentru că avem certitudinea că vom raporta la evaluare cu siguranță noi ”succesuri”. Suntem ceea ce evaluăm, din moment ce, conform punctajului propus, pe o lucrare ce nu respectă unitatea compoziţiei, coerenţa textului, registrul de comunicare, stilul şi vocabularul nefiind adecvate conţinutului, care nu respectă normele de ortografie și de punctuaţie, aşezarea corectă a textului în pagină și fiind greu lizibilă, se pot obține 86 de puncte, așadar nota 8.60! (A se vedea Nota de la finele fiecărui test propus). În aceste condiții, Prâslea cel Voinic ar putea fi invidios pe un absolvent de clasa a VIII-a, promoția 2020, iar zmeul cel rău supărat foc pe Ministerul Educației pentru că în promoțiile anterioare, pe când studiau zmeii, nu existau asemenea ”promoții” la evaluările și examenele naționale. E drept, nici coronavirus.

Mircea Bertea este Directorul Colegiului Național Pedagogic “Gheorghe Lazăr” din Cluj-Napoca, profesor asociat la Universitatea “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, membru al Centrului Internațional de Cercetări și Studii Transdisciplinare Paris, expert al Uniunii Europene pentru Educație și Cultură.

 

 

 

sursa: edupedu:ro

sursa foto: portalinvatamant.ro

Adauga comentariu