Un cuplu de tineri cu deficiente motorii de la Cluj are o poveste speciala, o adevarata lectie de eroism si depasire a barierelor, dar si de solidaritate. Mihai Tataru si Elena Ilea sunt si fondatorii Asociatiei Handicope, demarata modest, cu resurse putine, insa cu rezultate deosebite, pentru ca a reusit sa aduca impreuna oameni care nu au multe oportunitati in societatea actuala, sa le readuca zambetul pe buze si sa le dea o sansa in plus pentru o viata normala.
Mihai Tataru este primul realizator radio in scaun rulant din Romania si povestea sa uimitoare a fost redata pe larg in presa. S-a nascut prematur, a suferit multe operatii si s-a deplasat o lunga perioada doar cu ajutorul scaunului cu rotile. Cu toate acestea, a urmat Seminarul Liceal Roman Unit „Inocentiu Micu Klein” din Cluj-Napoca si apoi Facultatea de Psihologie a Universitatii „Babes-Bolyai” (UBB). Din 2001 realizeaza emisiunea „A doua sansa” la Radio Renasterea.
Elena Ilea are 38 de ani, are deficienta motorie si l-a cunoscut pe Mihai Tataru in anul 2001 la un eveniment unde activau amandoi ca voluntari.
„Ne-am reintalnit in 2006 si formam, de atunci, un cuplu, de 9 ani”, a rezumat ea.
Clujeanca este asistent social, dar si masterand in anul II la specializarea Asistenta sociala si economie sociala in cadrul Facultatii de Asistenta Sociala a Universitatii „Babes-Bolyai” (UBB) din Cluj-Napoca.
„Colaborarea dintre noi e normala pentru ca suntem un cuplu de aproape 9 ani de zile. E de la sine inteles ca ne unim eforturile pentru atingerea unui scop nobil, acela de a sustine persoane ca si noi. Ne propunem sa aratam faptul ca o dizabilitate nu inseamna un capat de tara, ci poate fi depasita, cu determinare si incredere si prin solidarizarea cu cei din jur”, a precizat el.
Ideea fondarii unei asociatii s-a nascut, astfel, din dorinta de a face mai mult pentru cei asemeni lor.
„Consideram ca schimbarea trebuie sa vina de la cei care cunosc situatia cel mai bine, care „traiesc” pe propria piele provocarile de fiecare zi a unei persoane cu deficienta locomotorie, in ideea ” nimic pentru noi, fara noi”. De asemenea, atat eu cat si Mihai, avem o experienta de peste 15 ani, in mediul ong, ca voluntari”, a explicat Elena.
Ideea s-a concretizat in 2013, anul infiintarii legale.
„Pana acum s-au facut pasi mici, toate activitatile si actiunile fiind suportate din bugetul nostru personal, fiecare dintre noi avand si un job”, a precizat Elena.
Tanara este inspector de specialitate la Centrul de Recuperare din cadrul Complexului Comunitar de Servicii pentru Copilul cu Handicap al Directiei Generale de Asistenta si Protectia Copilului (DGASPC).
La inceput, asociatia nu a avut un sediu, astfel ca s-au organizat doar intalniri informale, de socializare. In 2014, cei doi au inchiriat un mic spatiu pe Motilor 64, au pus la cale intalniri cu membrii asociatiei de doua ori pe saptamana. Organizatia a depus proiecte atat in 2013 cat si in 2014 pe platforma Tara lui Andrei, insa nu a primit finantare. In mai 2014 au participat la prima etapa a programului Assoclic si au organizat campanii pentru atragerea procentului de 2% din impozit.
Handicope are in prezent 57 de membri din Cluj-Napoca, Campia Turzii si din satele din jur. Dintre acestia, sunt membri activi 10-12 persoane, incadrate in grad de handicap grav si accentuat, cu deficiente motorii si asociate. Doi dintre ei sunt in scaun rulant. Mai activeaza si cativa voluntari. Cei care vor sa aplice in acest sens pot lua legatura cu Elena si Mihai pe pagina de Facebook a asociatiei.
„Nici spatiul de 30 de metri patrati nu ar permite un numar mai mare de participanti. In principal, activitatile noastre au rol de socializare – serbam zilele de nastere, discutam despre ce s-a mai intamplat in viata fiecaruia de la ultima intalnire, derulam diverse activitati de relaxare gen Bingo sau board games gen Activity, Monopoly. Board games-urile au fost trimise de catre Libraria Carturesti Bucuresti prin amabilitatea domnului Vali Salageanu, in urma unui apel al nostru. Ne-au mai ajutat Cosmin Milchis, Viorel Verzea si Gabriela Lehene”, a mai precizat Elena.
Asociatia va initia in curand un curs de limba engleza. In prezent, se deruleaza aici si un curs IT numit „Online ii fain – toti diferiti, dar egali”, in cadrul caruia au si castigat prima etapa de anul trecut a programului ASSOCLIC al Asociatiei Ateliere Fara Frontiere.
„Ne-am bucurat enorm sa fim printre organizatiile castigatoare si sa primim 6 pack-uri informatice complete. Asociatia Ateliere Fara Frontiere raspunde, prin proiectul ASSOCLIC, la nevoile de material informatic, prin echiparea cu calculatoare reconditionate a structurilor din Romania care dezvolta programe de acces la educatie, formare si integrare a persoanelor defavorizate, prin acces la IT”, a precizat tanara.
In decembrie 2014, asociatia a aplicat la programul „MOL pentru sanatatea copiilor”, insa aici etapa evaluarii inca nu s-a incheiat.
„Idei avem foarte multe dar, din pacate, nu le putem pune in practica fara finantare”, a rezumat ea situatia.
Tot in cadrul asociatiei, cei doi au initiat un atelier de produse handmade care se numeste Atelierul Handimade. Aici s-au confectionat, intre altele, genti de hartie plastifiata – candy wrapper bags.
De asemenea, alaturi de Fundatia Ecce Homo si a Organizatiei Dorcas Aid, membrii asociatiei distribuie periodic ajutoare umanitare.
In privinta felului in care sunt privite persoanele cu deficiente in societatea actuala, Elena spune ca ii este greu sa generalizeze.
„La locul de munca am parte de colegi normali care au o atitudine normala, fara supraprotectie, fara compasiune. Cred ca acest lucru le este foarte greu celor fara deficiente: sa se comporte normal atunci cand au in preajma o persoana cu dizabilitati. Se cade, din pacate, in extreme. De asemenea, persoanele cu handicap au prejudecatile lor, se tem sa iasa din umbra bolii lor, uneori prefera sa ramana ancorate in statutul de asistati social, invinovatesc usor. Cred ca ar trebui sa fim mai vizibili, sa aratam ca putem avea initiative, si sa nu ne fie rusine sa cerem ajutor atunci cand avem nevoie, cred ca si asta e o bariera”, este de parere Elena Ilea.
