Diete

Migdalele

Intrucat migdalul se cultiva pe suprafete foarte mici in Romania, fructele lui sunt folosite de un numar redus de consumatori. Avand o mare valoare alimentara si terapeutica, migdalele ar trebui sa detina o pondere mai mare in consumul populatiei. In hipermarketuri acest fruct a inceput de cativa ani sa fie tot mai mult prezent pe rafturi.

Fructul migdalului – migdala – este o drupa cu mezocarpul (coaja verde) necomestibil. Cand fructul ajunge la maturitate, mezocarpul crapa, apoi se zbarceste si incepe sa se usuce treptat. De la craparea mezocarpului pana la zbarcirea lui sunt necesare 10-15 zile, perioada in care fructele trebuie sa ramana pe pom. Daca migdalele se culeg mai repede, miezul lor se zbarceste.

In functie de soi si de conditiile climatice ale anului, sezonul de recoltare a migdalului dureaza din ultima decada a lunii august pana la sfarsitul lunii octombrie.

Dupa rezistenta cojii, se deosebesc 3 grupe de migdale: cu coaja fragila, care se sfarma intre degete; cu coaja semifragila sau cu coaja tare, care nu se poate sparge decat cu ciocanul sau clestele de fructe.

La migdalele cu coaja subtire si fragila (Non Pareille, Bumajnai, Ardechoise, Preanai) miezul (samanta), detine 40-63 % din greutatea migdalei, iar la cele cu coaja groasa (Sudak, Lovrin 18) numai 20-27 %.

Miezul migdalelor dulci contine apa (3-6 %), grasimi (33-70 %), substante proteice (15-37 %) de natura celor din carne si oua, saruri minerale, vitamine. Substantele proteice din migdale fac parte din grupa globulinelor. Globulina specifica migdalelor este amandina. In compozitia ei intra o serie de aminoacizi deosebit de importanti pentru organismul uman. Sub raportul continutului de substante proteice, miezul de migdale depaseste sensibil pe cel de nuci si alune. De asemenea, el este bogat si in substante minerale. Astfel, continutul de potasiu al miezului de migdale este de circa 700 mg la 100 g, cel de fosfor de 450 mg, cel de magneziu 225, de fier 4,4 mg la 100 g.
Valoarea calorica a niezului de migdale este de cca 606 kcal la 100 g. Avand o valoare nutritiva mare, migdalele dulci trebuie consumate cu moderatie. Miezul de migdale nu rancezeste in timp.

In miezul migdalelor se gaseste glucozoidul amigdalina, in proportie de 0,001-4 %. In functie de continutul in acest glucozoid, migdalele pot fi dulci sau amare. Sub actiunea fermentului emulsina si a acidului clorhidric din sucul gastric, amigdalina sufera o scindare, din care rezulta acid cianhidric, foarte toxic pentru organism. De aceea, semintele de migdale amare, fiind foarte bogate in amigdalina, sunt toxice. Consumarea 10-20 seminte de migdale amare este periculoasa pentru om. Ca atare, numai miezul de migdale dulci este comestibil.

Miezul de migdale dulci se consuma proaspat sau se utilizeaza la prajituri, torturi, bomboane, praline, la prepararea laptelui de migdale, la extragerea unui ulei superior, folosit in industria farmaceutica (parfumuri, sapunuri si esente). Turtele care raman dupa extragerea acestui ulei se folosesc la prepararea halvalei. In stare cruda, inainte de lignificarea endocarpului, migdalele se pot folosi pentru dulceturi.

Coaja migdalelor dulci si amare se poate utiliza pentru colorarea coniacuriloe noi si aunor vinuri speciale, carora le imprima si aroma specifica de migdale.

Fiind foarte nutritiv si remineralizant, miezul de migdale dulci este indicat in cazuri de sarcina si alaptare, de hipogalactie, demineralizare (tuberculoza), crestere, convalescenta, anemie, astenii fizice si intelectuale (ca reechilibrant nervos). De asemenea, miezul de migdale dulci este eficace in tratarea ulcerului gastric si a gastritei hiperacide deoarece uleiul de migdala formeaza o pelicula protectoare (pansament) pe peretii stomacului, in timp ce proteinele neutralizeaza partial acidul clorhidric din sucul gastric; concomitent se reduc secretiile excesive de pepsina, sporind tonusul tubului digestiv. Avand efect laxativ, emolient, hemostatic si constituind un antisepric intestinal, miezul de migdale dulci da rezultate bune si in cazuri de fermentatii si putrefactii intestinale, inflamatii si spasme ale stomacului si intestinelor.

Laptele de migdale dulci este recomandat copiilor si convalescentilor. Pentru copiii sugari poate inlocui laptele matern. Se prepara din 50 g miez de migdale si 50 g miere de albine la 1 l de apa. Pentru a-l pregati, se inmoaie miezul migdalelor dulci timp de cateva minute in apa calduta, apoi se indeparteaza tegumentul seminal (pielita), se piseaza cu putina apa rece, pentru a se obtine o pasta, se dilueaza pasta cu restul apei (care a fost fiarta in prealabil), se strecoara printr-un tifon fin si se amesteca cu miere dizolvata. Acest lapte se poate folosi contra spasmelor, a inflamatiilor stomacului, intestinului si cailor urinare, a palpitatiilor si acceselor violente de tuse.

Uleiul de migdale dulci, in cantitate de 10-15 g pentru copii si 60 g pentru adulti, este usor purgativ (consumat dimineata, pe nemancate). In amestec cu ulei de nuca, in parti egale, si cu infuzie din paie de ovaz, uleiul de migdale dulci inlesneste eliminarea calculilor urinari. Cateva picaturi de ulei de migdale, puse in ureche, la culcare, reda timpanului supletea. Avand actiune emolienta, acest ulei se foloseste si in cosmetica.

Miezul de migdale dulci poate fi consumat si de diabetici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *