PORTRET

Mia Poruțiu, legendara coafeză de la Foarfeca de Aur: ,,Pentru noi, toți clienții care ne calcă pragul sunt VIP-uri!”

Mia Poruțiu, fondatoarea salonului Foarfeca de Aur, e o figură deja legendară a Clujului, o profesionistă ce a format de-a lungul carierei sale zeci de generații de coafori cunoscuți și recunoscuți drept unii dintre cei mai buni. Prima sa ucenică are acum 60 de ani, iar Mia e în continuare un nesecat izvor de energie și de cunoștințe, pe care le transmite mai departe, cu dragoste și bunăvoință, pepinierei sale mereu proaspete de tineri talentați și dornici să învețe meserie.

Odată ce ai intrat în salonul Miei Poruțiu, intri într-o altă lume. Auriul vesel al pereților, cu irizațiile verzi de la geamuri, muzica luminoasă și oamenii ce populează salonul, cupele ce tronează într-un colț, îți dau instantaneu senzația de încredere și de bună dispoziție, de: ,,aici sunt pe mâini bune!”

Mia Poruțiu e o femeie modestă, care, deși rugată să ne împărtășească povestea sa fascinantă de viață, dorește – ba chiar insistă – să își promoveze și să își scoată în față mai degrabă învățăceii. În salon e, de altfel, o atmosferă intimă, familială, pentru că Mia a fondat aici, nu doar un salon de coafură, ci o familie,  unită de tainele și pasiunea meseriei. E ca o mamă, sau ca o bunică protectoare pentru copiii ei, cărora le transmite ce are ea mai bun.

A început meseria la 13 ani și jumătate

Mia Poruțiu a fost orfană, fiind crescută de o soră a mamei sale, figură providențială pentru viața ei și în ceea ce privește meseria pe care a îmbrățișat-o, de la 13 ani și jumătate:

,,Eu la acea vârstă nici într-un caz nu aveam gânduri de așa ceva, atunci terminasem 7 clase, cum era pe vremea aceea, și ideea a fost a ei, nu a mea.”

La 14 ani deja lucra, iar la 16 a participat la primul său concurs de coafură de tineret:

,,Meseria în vremea aceea se învăța furând, adică stăteai în spatele colegilor și ce vedeai imitai ca o maimuță”, își reamintește Mia, zâmbind.

,,…așa am ajuns printre cei mai buni!”

Chiar dacă la început nu a fost o alegere personală, se pare că meseria a ales-o pe ea. În perioada în care învăța, colegii mai tineri, care deja lucrau, râdeau de tânăra Mia, luând-o peste picior, ,,că și din mine va ieși coafeză…!”, asta ambiționând-o mai tare să ajungă într-adevăr coafeză, dar una de excepție:

,,Atunci am început să învăț mai mult și mai mult, să mă intereseze această meserie și așa am ajuns printre cei mai buni!”

Și pe vremea aceea, după o perioadă inițială, în care ucenicii ,,furau” bazele meseriei, specializarea se făcea prin seminarii, la care nu participau însă decât așii Cooperativei. Deși  era încă novice într-ale coafurii, ambițioasa Mia întotdeauna ,,se înfigea” unde mergeai cei mai buni, chiar ,,cu forța”, dacă era nevoie:

,,Întotdeauna m-am înfipt, unde mergeau ei, intram și eu și mergeam; bineînțeles că aveam multe  neplăceri, pentru că cei care mergeau erau propuși, și eu la început nu eram, și mergeam cu forța, forțam mâna Cooperativei, și așa reușeam să merg.”

Mai apoi, din concursuri în concursuri, Mia și-a dovedit valoarea profesională, și, fiind apreciată de Cooperativă, a început să primească cursanți, învățăcei de care se simte și acum foarte mândră. A participat și la concursurile internaționale din țările socialiste, cum era pe vremea aceea și, pe urmă, în anii ’70, a mers la specializare în Ungaria, la Budapesta.

Povestea salonului Foarfeca de Aur, o mare familie

După Revoluție Mia Poruțiu a lucrat timp de doi ani, tot în domeniul coafurii, în Emiratele Arabe Unite. Acolo s-a născut ideea viitoarei ,,foarfeci de aur”, văzând, la un moment dat, pe un panou mare, scris: Gold Scissor:

,,Când am văzut, mi-a plăcut foarte mult acest nume și l-am tradus. Am vrut să pun inițial Gold Scissor, dar până la urmă am mers cu Foarfeca de Aur.”

Asta se întâmpla în 1994, iar, de atunci, Foarfeca de Aur a avut o evoluție constantă, devenind unul dintre cele mai apreciate saloane, și una dintre cele mai prolifice școli de coafură. Deși sediul s-a mutat de 3 ori, acum fiind situat pe Napoca nr. 8, standardele de calitate au rămas neschimbate.

,,Sunt mândră că aproape trei sferturi din clujeni, dar și tineri din alte județe, care au terminat cursuri la mine, au învățat meserie. Prima mea ucenică pe care am avut-o, Inuți (Ileana Pop), are acum 60 de ani. Și marea majoritate dintre cursanți au participat la concursurile de coafură, unii au luat și premii, și între ei am care deja au propriile lor afaceri: este Tișa Raul, Laurențiu Fulea, Liviu Gudor, Mirela Iancu, Vali Munteanu, Doinel Bocan, Rareș Chira, Gabi Nicoară, și s-ar putea înșira mulți alții, care și-au deschis, și au terminat la mine. Întotdeauna am început la salon cu pepiniere, cu tineri care s-au dezvoltat și au crescut mai departe.”

Mândră de învățăceii ei, Mia Poruțiu ține neapărat să îi amintească pe fiecare, cu grijă și cu dragoste maternă:

,,Alin Cutean a fost și concurent; lui Rareș Bâgiu îi place foarte mult partea de tuns, de bărbați, dar asta nu înseamnă că nu are și cliente femei; Alex Tănase e un bun creator și un bun sfătuitor; Nicu Pop și Rareș Petruț sunt mai tinerei, de doi ani, și sunt mândră de ei, fiindcă și-au însușit foarte bine meseria; Răzvan Santa este un copil harnic, la care îi place să creeze – de fapt, nu pot să mă plâng de niciunul, fiindcă toți sunt cu idei, cu creații, este o bună muncă în echipă, și sunt două fete la manichiură-pedichiură, este Corina Mureșan și Lavinia, ele sunt ajutorul nostru de coafor și manichiură-pedichiură clasică și semipermanentă, pentru care în ziua de astăzi sunt foarte multe cerințe. Sigur că clientele noastre beneficiază și de make-up-uri profesionale cu Rebeca Hrib, pentru că o coafură fără machiaj e un lucru neterminat.”

Și, ca o dovadă clară a afecțiunii pe care le-o poartă Mia Poruțiu tuturor colaboratorilor ce-i animă salonul și viața, a doua zi după interviu, mi-a trimis un sms, prin care mă ruga să o amintesc și pe Julieta, o lucrătoare din salon pe care uitase să o menționeze în ziua precedentă.

De altfel, una dintre marile satisfacții ale meseriei sale, Mia o consideră a fi posibilitatea de a îi forma pe cei tineri, de a crește noi meseriași, la fel de ,,meseriași” ca și ea:

,,Cea mai mare satisfacție o am când văd tineretul că se dezvoltă și când îi văd cum creează și cum, de la o zi la alta, muncesc mai bine. Îmi place să dezvolt și să cresc oameni în meserie. Ce satisfacție mai mare poate fi, decât să  vezi cum cresc oamenii în meserie, și nu se plafonează?!

La salon e o atmosferă ca de familie și niciodată nu am fost un căpitan în spatele lor, ci, din contra, a fost mereu comunicare; salonul se menține în top și datorită colegilor de acum – dacă nu ar fi munca în echipă și o armonie bună, nu cred că mi-ar plăcea, dar așa…!”

,,Meseria noastră nu rămâne pe loc”

După o viață de meserie,  Mia Poruțiu constată că profesia sa nu stă deloc pe loc. Poate asta îi sporește și farmecul, fiindcă mersul înainte al domeniului tău te provoacă să înaintezi, odată cu el. Împreună cu colaboratorii săi, Mia participă mereu la seminarii, fără de care consideră că nu te poți ridica, dacă nu participi, riscând să te plafonezi:

,,Acuma în octombrie  am fost la Londra, iar în mai este finala concursului Wella, unde am fost selecționați. Din Cluj sunt selecționați câțiva cursanți de-ai mei, și și anul trecut la finală erau 12 cursanți numai de-ai mei, din Cluj. Eram mândră de așa ceva și asta vreau, ca tineretul de aici din salon să meargă mai departe, să se dezvolte.”

În crearea salonului, Mia Poruțiu s-a inspirat din tendințele europene, înființând din start un coafor mixt, așa cum era pe atunci și în străinătate. Astfel, toți colaboratorii ei, știu să răspundă oricăror cerințe ale clienților, indiferent că aceștia sunt copii, femei sau bărbați.

,,Această meserie am trăit-o și o trăiesc până Dumnezeu îmi dă sănătate!”

Ceea ce face diferența între salonul Miei Poruțiu și celelalte saloane este profesionalismul. La Foarfeca de Aur colaboratorii sunt selecționați încă de pe băncile școlii, fiind aleși doar cei mai pasionați și mai competenți dintre cursanți:

,,Văd cine e mai conștiincios, cui îi place mai mult să muncească, cui îi place mai mult această meserie, cine o trăiește lângă mine – eu această meserie am trăit-o și o trăiesc până Dumnezeu îmi dă sănătate, și o dau și altuia! Dar cine face superficialitate, îmi pare rău de ei…”

Mia consideră că mass-media este atât de bine pusă la punct în ziua de astăzi, constată că există atât de multă informație, încât cine vrea să învețe cu adevărat, poate învăța, chiar și de pe internet, cu condiția de a-și fi însușit înainte temeinic bazele meseriei.

Un bun meseriaș, în definiția Miei Poruțiu, este unul care cunoaște foarte multă teorie și care a acumulat multă practică, în toate domeniile profesiei sale; trebuie să fie foarte bine informat, și atent mereu la cel mai mare critic – clientul.

Nici după ce a devenit un meseriaș desăvârșit, Mia nu a încetat să își îmbogățească cunoștințele profesionale, chiar acum, în aprilie, urmând a participa la un congres în Austria. Preocupările permanente de a fi din ce în ce mai buni sunt vizibile, de altfel, și în multele cupe ce vorbesc, într-un colț al salonului, despre  toți anii de neapusă glorie.

,,Eu recomand părinților să nu forțeze copilul, dacă nu are înclinații de a merge la facultate, și vrea să facă o meserie”

Ca un sfat părintesc, adresat părinților, Mia le recomandă acestora să nu își forțeze copiii să urmeze o facultate, dacă nu au înclinații spre învățătură, și să îi lase să facă mai bine o meserie, dacă copilul asta își dorește, pentru că ulterior, el dacă vrea facultate, poate să o facă și pe parcurs:

,,De exemplu, la mine am care lucrează și fac și facultatea, sau care au terminat facultatea și fac acum și o meserie, așa că părinții nu ar trebui să își forțeze copiii să facă ce au făcut ei, pentru că nu întotdeauna reușesc – la unii le place să învețe, la alții nu.”

În plus, Mia regretă și faptul că s-au desființat școlile profesionale, care, după perioada studiilor, le ofereau tinerilor un loc de muncă, indiferent de domeniul absolvit.

O meserie frumoasă, elegantă și curată, în care trebuie să cunoști și arta conversației

Una dintre cele mai longevive și mai apreciate coafeze din Cluj, Mia Poruțiu, își definește meseria drept una frumoasă, elegantă, curată, o profesie în care, prin natura ei, ai de-a face ,,cu toată lumea, de la omul simplu, până la mari oameni de știință”. În această meserie ai ocazia să înveți multe de la clienți, deși, era internetului a schimbat mult parametrii comunicării:

,,În vremea de mai demult, comunicarea cu clientul era fantastică, în sensul că multe chestii învățai de la client și primeai o înțelepciune, ba de la unul, ba de la altul, și sigur că îți dezvoltai și tu cultura prin clienți.

Acum, de când cu internetul, întrebi clienta ceva, și îți zice: «Uită-te pe Google, că găsești acolo!». Acuma oamenii sunt mai puțin comunicativi.

Dar la noi sunt comunicativi, pentru că noi în salon creăm atmosferă în sensul ăsta. Și când am început cursul, cu asta am început, cu comunicarea cu clientul, și fiecare știe să comunice bine – dacă comunică și clientul, bineînțeles, dacă clientul nu, atunci sigur că îl lăsăm în pace să se relaxeze, să se simtă bine la noi, nu forțăm nota cu o conversație care nu îi convine sau care nu e pe placul lui.”

Una dintre marile satisfacții profesionale ale Miei, pe lângă cea de a îi învăța pe ucenicii ei, este bucuria cunoașterii oamenilor care îi trec pragul, de la mic, la mare, toți fiind considerați la Foarfeca de Aur clienți VIP:

,,Pentru noi, coaforii din salonul Foarfeca de Aur, toți clienții care ne calcă pragul sunt VIP-uri, indiferent că sunt elevi, oameni maturi, sau oricine ar fi.”

Mia Poruțiu e, așadar, un reper al orașului, în ceea ce privește profesionalismul, simplu și ,,modest”, îmbrăcat cu suflet. E o coafeză ce, prin căldura și amabilitatea ei, nu îți înfrumusețează doar podoaba capilară, ci și ziua, în salonul auriu fondat de ea fiind exemplificată cel mai bine vorba ,,Omul sfințește locul!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *