In ceea ce priveste volumul productiei si solicitarea pe pietele de desfacere, merele ocupa primul loc intre fructele speciilor pomicole cultivate in zonele de clima temperata. Ele sunt reprezentate prin soiuri de vara, cu cocere in iulie –august (Aromat de vara, Red Melba, James Grieve), soiuri de toamna care se consuma in septembrie-noiembrie (Frumos de Voinesti, Parmen auriu) si soiuri de iarna care se recolteaza in septembrie-octombrie si se pot pastra pana in aprilie-mai, uneori pana in iunie (Jonathan, Delicios auriu, Starkimson, Wagener premiat). Practic in conditiile Romaniei, merele se pot consuma in stare proaspata in tot cursul anului.
Merele proaspete contin apa (78-88 %), zaharuri (8-16 %), acizi, tanoide, substante pectice, proteine, saruri minerale, celuloza, hemiceluloza, lignina, enzime, provitamina A, vitamina C, vitamine din grupa B (B1, B2, B6), acid pantotenic, vitamina PP.
Zaharurile din mere sunt reprezentate prin luvuloza, glucoza si zaharoza. Raportul dintre componentele zaharului total variaza in functie de gradul de maturitate si durata pastrarii merelor
Valoarea energetica a merelor este de 46-48 kcal la 100 g in functie de soi si alti factori. Merele pastrate la +2°C si hidroscopicitate de peste 85 % pierd in 4-6 luni circa 20 % din vitamina C, iar in 8-10 luni 40 %.
Din mere se prepara marmelada, compot, peltea, pasta, pistil, suc, cidru, otet si rachiu. Ele au si utilizari culinare foarte variate: placinta, tarte, sufleu, tort, cataif cu mere, budinca, omleta, sos de mere, supa-crema, mere in aluat, etc. Merele proaspete, date prin razatoare, se pot folosi in combinatie cu nuci, cu alte fructe, cu miere, branza de vaci, telina, morcovi, maioneza etc. Din mere uscate (felii) se prepara chisel.
Dietoterapie. In scopuri terapeutice se folosesc merele proaspete, sucul de mere, otetul de mere si infuzia din flori de mar.
Cura de mere. Se recomanda in cazuri de surmenaj fizic si psihic, de anemie, obezitate (cura de slabire cu 1 kg mere zilnic, fara alte alimente, in afara de apa), infectii intestinale, stari febrile, migrene, convalescenta, sarcina, reumatism, ulcer gastric, gastrite, boli de ficat, calculi biliari, demineralizare, diabet etc. Preventiv si curativ, merele au actiune favorabila in hipertensiune arteriala. Pectinele din mere micsoreaza concentratia colesterolului din sange si contribuie la eliminarea acidului uric. Este suficient sa se manance zilnic doua mere (respectiv 15 g de pectina) pentru ca fiecare om sa se asigure , intr-o buna masura, contra aterosclerozei si a infarctului.
Merele contribuie la intarirea muschilor cardiaci si a sistemului muscular, in general; sunt un depurativ sanguin si un antiseptic intestinal deoarece favorizeaza secretia unei diastaze intestinale bactericide. Merele contribuie la intarirea organismului si la prevenirea infectiilor aparatului respirator, in cursul iernii si primaverii. Curatate de coaja si rase marunt, merele constituie, alaturi de morcov, un tratament eficace in diareele acute si cronice, in enterocolite, dizenterie, rectocolita, ulcer gastric, etc.
Consumate seara inainte de culcare, merele au actiune calmanta asupra sistemului nervos, previn insomniile, usureaza somnul. Ca depurativ, se recomanda a se consuma un mar in fiecare dimineata, iar ca laxativ, un mar in fiecare seara. Merele, indeosebi cele acide sunt indicate in diabetul zaharat; cele uscate insa nu, deoarece contin multe zaharuri.
Deoarece pielita merelor contine de circa doua ori mai mult acid pantotenic si vitamina C decat pulpa, se recomanda ca ele sa fie mancate nedescojite; in cazul persoanelor cu digestia mai sensibila, curatirea cojii devine necesara.
Preparate din mere cu actiuni terapeutice:
– Decoctul de mere da rezultate bune in bronsite, reumatisme si afectiuni intestinale. El se prepara astfel: se taie in felioare 2-3 mere nedecojite, se fierb intr-un litru de apa 15 minute. Se bea dupa pofta.
– Infuzia de pielita de mere uscata (o ligura de supa la o cana de apa clocotita, lasata 15 minute sa se patrunda), in cantitate de 4-6 cesti pe zi, este indicata in reumatisme, guta, oligurie.
– Otetul de mere, in scop alimentar si medicinal, se prepara astfel: dupa spalare, merele se strivesc sau se rad imprena cu coaja; terciul rezultat se toarna intr-un vas de sticla sau ceramica smaltuita, se adauga apa calduta care in prealabil a fost fiarta (0,5 l apa la 0,4 kg terci de mere). Pentru fiecare litru de apa se adauga 100 g miere de albine sau zahar, 10 g drojdie si 20 g paine neagra uscata. Vasul se acopera si se lasa sa fermenteze la intuneric la 20° C, timp de 10 zile, amestecand continutul lui de 1-2 ori. Dupa fermentare se strecoara si se preseaza printr-o panza rara, apoi se adauga la fiecare litru inca 50-100 g de miere sau zahar, dupa care se continua fermentarea la teperatura de 2o-30°C. Dupa 10-60 de zile lichidul se limpezeste si se poate trage in sticle, care se astupa cu dop de pluta, se ceruiesc si se pastreaza in camari racoroase. Otetul de mere contine toate mineralele pe care le-au continut fructele; potasiul din el, in mod deosebit, contribuie la mentinerea echilibrului osmitic acido-bazic din organism. Cura cu otet de mere este recomandata in urmatoarele boli: astm bronsic, ateroscleroza, hipertensiune arteriala, arterita, trombangeita obliteranta, obezitate, cistite, nefrite, spondilita anchilozanta, nevroze, gastrita acuta toxialimentara, insomnii, oboseala cronica, migrene, ameteli, sterilitate primara, graviditate, intoxicatii alimentare, nevralgie faciala etc. Otetul de mere (2 lingurite la 100 ml apa), in care se adauga 1-2 picaturi solutie Lugol (5 % iod si 10 % iodura de potasiu), in cure indelungate, contribuie la sporirea longevitatii omului si la prevenirea infarctului.
– Siropul din suc de mere si zahar, in parti egale, fiert la foc domol, pana la consistenta siropoasa, consumat cate 2 lingurite inainte de fiecare masa, are efect laxativ si pectoral, indeosebi la copii.