Cristian Gog e o prezență magică. Tânărul deschis și prietenos, ce a fost desemnat drept cel mai talentat român în 2012 la ,,Românii au talent”, e într-adevăr un talent nativ, deși el nu se consideră ca atare. Iluziile pe care le face să devină sinonime cu realitatea nu sunt născute din talent, consideră el, ci sunt obținute în urma ambiției și perseverenței sale, a pasiunii pentru iluzionism, pasiune însoțită de foarte multă muncă. Talent nativ sau ,,învățat”, e mai puțin important. Cel mai important e faptul că ,,mentalistul” e cu adevărat un magician desăvârșit.
Până și interviul cu Cristian Gog a fost un număr de magie și puțin a durat până să ceară chelneriței din localul unde am stat de vorbă, două linguri, pe care le-a îndoit în fața mea, doar mângâindu-le ușor cu un deget. Și fiindcă Cristian Gog nu e un magician de duzină, ci un mentalist, după ,,trucul” cu lingurile m-a pus pe mine să ghicesc cărți, de care el nu se atingea, și fiindcă toate cărțile ieșeau întocmai și cu foarte puține erori din mâna mea, a reușit să mă convingă pe moment că eu fac totul și că sunt la rândul meu un magician. Asta timp de vreo oră și jumătate, de mai multe ori la rând, până când, desigur, mergând acasă și încercând din nou, cărțile nu mi-au mai ieșit.
,,Și te așteptai să-ți iasă?” m-a întrebat Gog. ,,Nu mă așteptam la nimic, doar am încercat”, i-am răspuns eu, ,,dar cum ai făcut trucul? nici măcar nu te atingeai de cărți!” ,,Tu l-ai făcut, nu eu!” mi-a replicat Gog. ,,Și atunci, acum de ce nu mai merge?” ,,Poate pentru că nu sunt eu de față”, a fost concluzia mentalistului.
Și asta cred că e esența și marea magie a ceea ce face Cristian Gog: să te convingă că tu faci de fapt ceea ce face el, să te convingă pe moment de faptul că în lumea asta plată există magie, cel puțin la nivel de joc al iluziilor, cel puțin ca un act artistic, ce, desigur că nu e real, dar ce tare-ar fi să fie!
Cristian Gog e un artist desăvârșit pentru care jocul iluziilor nu e o joacă. A studiat și a exersat tot ceea ce face acum pe scenă, timp de o viață, dedicându-și o mare parte din timpul liber magiei, hipnozei, mentalismului, pentru a putea acum să ne uimească cu trucurile lui.
Un truc cu un băț de chibrit i-a stârnit de la 6 ani pasiunea
Pasiunea și-a descoperit-o de mic, de pe la 6-7 ani, când tatăl său îi arăta diverse trucuri simple, cu cărți și chibrituri, care însă în mintea micului magician au avut reverberații adânci:
,,Chestia care m-a marcat pe mine cel mai mult a fost un truc banal cu un băț de chibrit (când îl aprinzi și îl ții pe deget și stă așa drept) și îmi aduc aminte că l-am întrebat pe tatăl meu mult timp cum se face; chestii cu cărți mai îmi explica el, mai îmi dădea câteva indicii, dar la asta răspunsul lui a fost că trebuie să crezi. Și am tot crezut eu vreo 3-4 luni și nu îmi ieșea nicicum și m-am supărat pe el că bănuiam că e un alt secret, dar am insistat mult și până la urmă am reușit și eu să țin bățul ăla de chibrit și îmi aduc aminte că reacția lui a fost destul de șocată, pentru că nu aia era metoda. El a fost surprins știind că metoda e alta. Practic trebuia doar să apeși un pic mai tare bățul de chibrit în buricul degetelor și stă, numai că eu nu m-am prins de chestia asta și de acolo a plecat totul pentru mine.”
După ce primul chibrit magic i-a aprins flacăra pasiunii, Cristian a ars pentru iluzionism. După trucurile tatălui a început să urmărească fascinat magicieni adevărați la un prieten, ce avea video pe vremea aceea, și care primea casete de la niște rude plecate în afara țării. Astfel a început să învețe de pe atunci unele trucuri simple, având și două cărți din care a deprins abecedarul magiei.
Când venea la Cluj la mătușa sa lua toate anticariatele la rând în căutarea unei cărți scrise de Aurel Iosif (Iozefini tatăl), pe care a găsit-o după vreo 3 ani de căutări neîncetate, aceea fiind cartea cu care a început practica mai serioasă a iluzionismului. Avea 14-15 ani și iluziile explicate în lucrarea aceea îi erau multe inaccesibile, fiind iluzii mari, de scenă:
,,Care erau mai accesibile erau cele de dexteritate, cu manipulări de obiecte, care pe mine nu m-au ajutat niciodată, că nu era genul meu.”
În facultate a descoperit fascinat mentalismul
Din clasa a XI-a de liceu a început să îl urmărească la televizor pe David Blaine și ulterior, în facultate, a descoperit mentalismul:
,,Deja aveam cunoștințe destul de mari în domeniul iluzionismului, știam cum se fac iluziile mari de scenă, chestii cu cutii, cu flăcări, iepurași, animatoare, iar momentul în care am descoperit mentalismul a fost pentru prima dată în viața mea când ceea ce făceau oamenii respectivi părea real; erau niște oameni care le spuneau altor oameni ce gândesc și asta m-a fascinat. Mi-am spus: trebuie să pot face așa ceva!, și de atunci am început să studiez materiale ca să pot face și eu lucrul ăsta. În facultate am insistat foarte mult pe chestia cu mentalismul, am încercat să pun mâna pe orice material care mi-a căzut în mână și am studiat până mi-a ieșit pe ochi.”
Facultatea a urmat-o în Alba Iulia, Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor, urmată de un master în Administrarea Afacerilor. Tatăl său și-ar fi dorit ca fiul să-i devină polițist, mama l-a vrut popă, iar el a făcut un liceu de informatică și studii universitare în domeniul economic, pentru a ajunge într-un final magician.
Însă studiile economice nu au fost totuși în zadar, Gog jonglând abil și în arta antreprenoriatului, deschizându-și de doi ani și o firmă cu care organizează petreceri pentru copii, cu personaje de poveste, oameni cu picioroange, reușind astfel să transforme în capital financiar capitalul său de imagine:
,,Multă lume îmi cerea să fac magie la evenimente de copii și mi-am dat seama că nu mă reprezintă, deși îmi plac copiii foarte mult. Era și la modă chestia asta, la ziua copilului, hai să chemăm un magician! pe cine să chemăm? Pe Gog! Așa că mi-am făcut și o firmă de animatori pentru petreceri de copii.”
Definiția magiei: momentul în care un copil își găsește cadourile sub bradul de Crăciun
Magia e, în esența ei, pentru Cristian Gog, legată tocmai de spiritul copilăriei. Magia e o experiență, nu un efect, un truc sau o iluzie, magia se trăiește și primul contact cu ea îl avem în copilărie:
,,Cel mai simplu e să o definim prin momentul în care un copil își găsește cadourile sub bradul de Crăciun. Practic acela e un moment magic și eu încerc să fac același lucru, dar pentru oameni mari, și e greu să faci niște adulți, oameni raționali, sceptici, să iasă din cotidian și să intre într-o experiență din-asta pe care să o poată ține minte toată viața și să fie numită o experiență magică. Și atunci am încercat mereu să creez iluziile în așa fel încât să stârnesc, să declanșez în mintea cuiva exact sentimentul pe care îl are copilul ăla.”
Prin reprezentațiile sale, Gog vrea să facă show, nu demonstrații de abilități, care nu ar fi distractive pentru nimeni. Dacă vrei să îndoi un metal pe bune, nu o să poți niciodată să faci lingurița la 90 de grade, spune Gog, o îndoi, dar într-un timp foarte lung și foarte puțin; și atunci, pentru a face show din asta, el suplinește cu alte metode. A îndoit provocat fiind și fier beton de 10, mărturisește mentalistul, dar nu asta e satisfacția sa, ci rezultatul final, satisfacția publicului de a fi participat la un show spectaculos și interesant.
,,Nimic nu e real, dar ce tare ar fi să fie!”
Multă lume îl contestă, spunând că ceea ce face nu e real, că încearcă să prostească oamenii cu capacitățile sale ieșite din comun, dar Gog contracarează toate aceste denigrări afirmând că problema în sine e din start pusă greșit. El nu a încercat niciodată să ducă de nas pe cineva că lucrurile pe care le face ar fi reale, ci el încearcă doar să creeze acte artistice prin care să le transmită adulților magia autentică a copilului ce-și găsește cadourile în dimineața de Crăciun:
,,Eu când sunt pe scenă nu pot să explic cum se face și să zic, mă, nu e pe bune ceea ce fac, pentru că lumea nu are niciun interes să mă privească atunci, dar când cobor de pe scenă încerc să le explic oamenilor cât mai cinstit că ceea ce fac eu e un act artistic, pentru că am întâlnit oameni care chiar credeau că ceea ce fac eu e pe bune, și am primit întrebări care chiar m-au șocat și nu știam cum să le spun, prietene, actorii nu mor pe scenă, se prefac, e un act artistic, și la fel sunt și eu.”
Când era copil Gog făcea aceeași greșeală pe care o fac acum unii dintre spectatorii săi: confunda realitatea cu ficțiunea, pentru că ficțiunea i se părea o realitate mult mai interesantă decât ar putea fi realitatea vreodată. Era fascinat de filmul Superman și se uita la el obsesiv, până când mama sa l-a luat deoparte și i-a explicat că Superman nu e o persoană, ci un personaj, că filmul e o ficțiune, fapt care lui Cristian i s-a părut greu de acceptat:
,,Dar l-am acceptat și continuam să mă uit la film și mă uitam cu vorbele mamei în gând – nimic nu e real; și mă gândeam, mamă, dar ce tare ar fi să fie așa! Și practic asta încerc eu să transmit oamenilor pe scenă, eu nu vreau să zic că e real, dar vreau ca publicul când pleacă să se gândească: mamă, dar ce tare ar fi să fie!, pentru că dacă oamenii înțeleg lucrul ăsta, consider că e suficient de motivant pentru ei cât să vadă lucrurile dintr-o altă perspectivă.”
După facultate a plecat în Grecia, unde a aprofundat mentalismul
Cristian Gog e originar din Baia de Arieș, unde, în liceu, locuia singur într-un apartament, părinții săi mutându-se la casă, iar el rămânând singur acasă, pentru a se putea bucura la discreție de petreceri și chefuri. Fiind și DJ pe atunci, câștiga și banii necesari pentru a se distra și, chiar și în timpul facultății, de fiecare dată când mergea acasă, în apartamentul său erau foarte multe chefuri, pentru că lăsase cheile la mai mulți prieteni, ce foloseau astfel casa drept un fel de club de distracție.
După ce a terminat facultatea a plecat din țară, dorind să aprofundeze prin studiu noua sa pasiune, mentalismul, acasă neavând nici liniștea necesară, nici vreo perspectivă de realizare:
,,Mi-am dat seama că acolo nu puteam nici să studiez, nu aveam nici o perspectivă de viitor, așa că am plecat din țară, în 2006. Am fost plecat 10 luni în Grecia, unde am lucrat la o fermă de păsări. Din primul meu salariu de acolo mi-am luat un laptop, mi-am băgat netul și de toți banii care mi-au rămas și pe care i-am făcut ulterior mi-am comandat materiale de studiu în domeniul mentalismului și acolo practic nu am făcut altceva în timpul liber decât să stau să studiez, iar în momentul în care am considerat că am un bagaj suficient de mare de cunoștințe încât să mă pot întoarce în țară, m-am întors.”
Revenit în țară s-a stabilit la Cluj, orașul studenției soției sale
Revenit în țară a mers din start cu spectacole doar la evenimente corporate, dar și-a luat și un job pe vânzări la o firmă de IT, încă din prima săptămână în care s-a reîntors. S-a stabilit în Cluj, pentru că actuala sa soție, prietena de atunci, făcea facultatea aici. A venit la ea, în 2007 s-au căsătorit și au rămas în orașul în care acum e celebru.
Până în 2011 a mers în paralel cu spectacolele de magie și jobul pe vânzări, lipsit de magie, dar, după ce s-a înscris la ,,Românii au talent” și-a dat seama că nu poate să le facă pe ambele, și, având nevoie de timp pentru a putea pregăti ceva impresionant pentru concurs, a renunțat la job în favoarea pasiunii.
Prietenii din online l-au convins să se înscrie la ,,Românii au talent”
La ,,Românii au talent” inițial nu a vrut să se înscrie, fiind ulterior – cu greu – convins de prietenii săi din online. Cei de la Pro TV au insistat să participe încă de la primul sezon, dar Gog a refuzat, considerând că ceea ce face el nu are suficientă deschidere la public, cât să prindă. La al doilea sezon organizatorii emisiunii au reînceput să insiste, de această dată cu succes:
,,Și totul a plecat de la o postare pe Twitter în care am scris, uite că ăștia de la Pro insistă să particip la concurs, și au început ăștia din online să scrie articole, de ce trebuie să mă duc eu, și a devenit virală chestia asta; în două zile au scris toți oamenii din online din țară, pe care eu i-am cunoscut; a pornit avalanșa aia de articole și undeva decizia de a mă înscrie la concurs a fost luată dintr-un sentiment de obligație cumva față de ei. M-am simțit obligat, dacă ei mă susțin și au încredere în mine, și mi-am spus că, da, trebuie să fac pasul ăsta, trebuie să merg pentru ei și apoi văd eu ce se întâmplă, am șanse, nu am șanse… eu consideram că nu am șanse.”
Încrederea în șansele sale de câștig a început a i se înfiripa după preselecții, iar după prestația din semifinale, încrederea i-a devenit credință și certitudine:
,,În momentul acela, când am coborât de pe scenă, am fost convins: eu o să câștig concursul ăsta! Mi-am setat eu în mintea mea și în momentul în care eu îmi pun ceva în minte, nu există alternativă; și așa a fost!”
Momentul primelor audiții de la Cluj a fost în sine o aventură. Gog l-a sunat pe unul dintre producătorii emisiunii și a fost chemat la audiții în aceeași zi. Neavând timp de alt fel de pregătiri, și-a cumpărat dintr-un magazin două linguri și un ziar și a mers direct și a improvizat un act artistic. Producătorii emisiunii au considerat perfect ceea ce a performat, cerându-i să facă același lucru și la preselecții:
,,Și în momentul în care am văzut că s-a ridicat toată sala în picioare, am zis, ok, e cazul să pun osul la treabă, să muncesc un pic și să construiesc un act artistic cum trebuie pentru semifinale.”
Finala ,,Românii au talent”, între ruleta rusească și oprirea inimii
În finală a vrut să facă o ruletă rusească pe bune, însă nu a primit aprobarea CNA. Procedura presupunea că momentul artistic trebuie pregătit cu 3 săptămâni înainte, dar Gog a mai avut timp pentru a-l construi doar două zile. A avut practic o singură repetiție cu două ore înainte de transmisia live și la repetiție nu i-a ieșit numărul. Nu mai fumase de 9 luni, iar atunci a fost momentul în care s-a reapucat. A vrut să se retragă, dar apoi și-a adus aminte de ce și-a propus în semifinală: ,,Eu nu am cum să câștig dacă mă retrag, trebuie să mă duc pe scenă, să îl duc la capăt și să fac un moment bun.”
Actul din finală nu i-a ieșit așa cum și-a dorit, din punct de vedere artistic:
,,A fost un dezastru pentru mine, nu a fost deloc așa cum aș fi vrut eu să fie, au fost și niște elemente și factori pe care nu i-am luat în considerare, stresat fiind și presat de timp.”
Medicul, angajat al unui spital din București, nefiind obișnuit cu scena și fiind pus sub presiunea atâtor spectatori, s-a pierdut, spune Gog, și atunci au existat multe stângăcii:
,,Mă bucur că într-un final a fost bine, deși nu cum mi-am dorit eu. Eu trebuia practic să stau fără puls un minut jumate, în mintea mea asta a fost, ori nu s-a întâmplat așa pentru că eu mă simțeam penibil, nu știam ce se întâmplă, pentru că nu merseseră lucrurile cum am vrut. Din punct de vedere teatral eu trebuia să cad jos de pe scaun, să se panicheze medicul… Și atunci singurul meu gând a fost să mă ridic și să obțin reacția de final. Deci din punct de vedere artistic nu vreau să îmi aduc neapărat aminte de momentul ăla pentru că a fost unul dintre lucrurile de care nu sunt mândru deloc, și mă bucur că într-un final am câștigat cu el, dar mi-aș fi dorit să fie mai frumos.”
După câștigarea concursului viața proaspăt proclamatului ,,cel mai talentat dintre români” s-a schimbat, el devenind celebru, lucru pe care Gog nu și l-a dorit în mod special:
,,Eu nu mi-am dorit niciodată să fiu vedetă, să mă recunoască lumea pe stradă, am vrut doar să îmi fac mai departe meseria, ceea ce îmi place, lucrul de care sunt îndrăgostit, să ofer familiei un trai decent făcând ceea ce îmi place, și mă bucur oarecum că a trecut tot hype-ul ăsta care s-a creat atunci.”
Însă valul de notorietate de atunci a însemnat pentru Cristian Gog și o creștere exponențială a numărului de evenimente la care este invitat, nemaifiind astfel nevoit a se reîntoarce la vreun alt job în paralel. Așa că în prezent se ocupă doar de spectacole, iar pe lângă asta are planuri mari de viitor.
O viitoare școală de magie la Cluj
Pe lângă trainingurile pentru companii de care se ocupă, pe diferite domenii, de la motivarea angajaților la productivitatea muncii, Gog mai are un proiect amplu în minte, la care lucrează de doi ani – vrea să înceapă o școală de magie la Cluj:
,,O să fie ceva mai intensiv, nu genul de școală la care doar să îi înveți pe niște pasionați amatori niște lucruri. Probabil că or să fie puțini cei care vor termina, dar vor exista 3 etape, în sistem modular, și la finalul fiecărei etape, fiecărui stagiu, îi voi selecta pe cei care vor să meargă mai departe, iar cei care vor termina și ultimul modul, la final, vor putea să urce pe scenă să susțină un spectacol singuri. Consider că doar atunci mi-am atins scopul. Vreau ca cei care termină să poată să aibă o meserie în mână.”
Și fiindcă Gog crede că talentul se învață, neconsiderându-se pe sine o fire talentată, ci doar una foarte muncitoare, orice cursant al său suficient de muncitor și de tenace i-ar putea călca pe urme.
A fost obișnuit să muncească încă din clasa a opta
,,Eu știu sigur că tot ce am obținut în viața asta a fost prin foarte multă muncă. Primul meu job a fost în clasa a opta, când lucram într-un birt într-un sat lângă Baia de Arieș și mergeam 4 km pe jos să ajung acolo și seara mă întorceam, și am fost obișnuit să muncesc de mic, nu m-am dat în spate de la nimic”, își reamintește Cristian.
În timpul facultății, în Alba Iulia, a fost vreo 3 ani ospătar, postură în care mai făcea și 2-3 trucuri pe la clienți, pentru a primi un bacșiș mai mare. Gog a lucrat tot timpul și, pe lângă munca necesară pentru a își asigura existența, a muncit mereu asiduu și pentru pasiunea sa, magia:
,,Am muncit și în domeniul ăsta, care necesită foarte multă disciplină; nu poți să ai rezultate dacă ești delăsător, trebuie să fii foarte ambițios și să muncești foarte mult. De câte ori am dat eu cu cărțile de pereți, și le-am aruncat de pe geam…! E la fel ca în orice domeniu, dacă nu muncești, nu o să ai rezultate.”
Cristian Gog devine încet-încet și un deschizător de drumuri în domeniul său, pentru că a început să inventeze lucruri utile, care pe el îl ajută să obțină anumite efecte: metode, tehnici, instrumente, ustensile, pe care le descoperă uneori ca soluții la unele probleme la a căror rezolvare se gândește săptămâni, luni, sau ani, considerând că nu există problemă fără o soluție, chiar dacă soluția îi scapă uneori pe moment:
,,Merg foarte mult la convenții internaționale, la festivaluri, consider că tot timpul trebuie să fiu conectat la domeniul ăsta și am niște lucruri pe care le-am arătat unor nume mari în domeniu și care au rămas șocați de ele, și sunt mulți care m-au rugat să le lansez pe piață. Sunt lucruri care pe mine mă ajută să fiu conectat la domeniul ăsta și să îmi păstrez pasiunea.”
În ultima vreme hipnoza îl pasionează chiar mai mult decât mentalismul
În ultima vreme, Gog a devenit pasionat de hipnoză, chiar mai mult decât de mentalism și astfel a ajuns să aibă explicații pentru tot ceea ce se întâmplă, în funcție de modul de funcționare al creierului și de modul în care ne sugestionăm noi pe noi înșine, sau de felul în care ne creăm unele modele în mintea noastră:
,,Eu am o filosofie pe care am adoptat-o după ce am studiat niște oameni mai avansați decât mine: noi ne construim realitatea pe baza unor convingeri și e interesant lucrul ăsta pentru că dacă noi suntem convinși că un anumit lucru e negru, suntem convinși, dar nu ne punem întrebarea, mă, într-adevăr așa e? Am convingerea că fiecare are propria realitate și realitatea mea e diferită față de a oricărui altcuiva, dar ca să putem funcționa în viața de zi cu zi trebuie să ne intersectăm cumva.”
În urma studiilor sale aprofundate în domeniu, Gog a ajuns la concluzia că dacă îți poți controla convingerile și gândurile, poți să îți construiești realitatea:
,,Și practic asta încerc să fac cu ceilalți, pentru că într-adevăr e vorba de iluzie, dar nu e vorba de iluzia unui truc sau de iluzia unui efect de magie bine făcut, încerc să găsesc iluzia unei alte realități în care orice e posibil și într-adevăr orice e posibil, atâta timp cât ne dorim suficient.”
Gog susține că oricine poate să facă ceea ce face el, cu condiția de a fi suficient de bun și de pasionat, cât să își piardă mulți ani din viață pentru a descoperi metodele de a face lucrul acesta și, pentru a ajunge la performanțele sale, e nevoie în primul rând de ambiție și de perseverență.
Cristian Gog e un demiurg al unei realități iluzorii, al unui real ireal construit din iluzii:
,,Eu practic creez iluzia că pot să prezic evenimente din viitor, că pot să manipulez anumite obiecte fără să le ating, într-adevăr sunt iluzii, dar în momentul în care conștientizezi că poți să creezi iluzia pentru cineva doar cu ajutorul cuvintelor și iluzia să fie atât de reală încât într-adevăr să fie palpabilă, atunci într-adevăr poți să zici că i-ai oferit individului o experiență memorabilă pentru tot restul vieții, și chestia asta o poți face foarte ușor prin hipnoză, prin cuvinte atent alese și sugerate în așa mod încât creierul să le accepte, și atunci ele devin realitate, creează realitate.”
Creatorul de realități iluzorii paralele trăiește, ca noi toți, în lumea reală. E căsătorit din 2007, cu cea care i-a fost alături încă din clasa a XI-a de liceu și au împreună doi copii, unul de 7 luni, iar celălalt de doi ani jumate.
Se caracterizează pe sine ca fiind foarte meticulos ,,pe orice chestie” și foarte perfecționist; un om deschis, sociabil, jovial, și un foarte bun profesionist, aș adăuga eu. Dacă a reușit în timpul interviului să mă convingă că trucurile pe care le făcea el cu cărțile, le făceam de fapt eu, m-a convins și de faptul că e un magician și un artist de excepție. Cu o lingură împrumutată de la bar și cu un pachet de cărți, Cristian Gog poate face ore în șir minuni. Nu știu dacă e cel mai talentat dintre români, pentru că ,,cel mai” nu există, dar e, cu siguranță, unul dintre cei mai talentați români din domeniul său.