Medici si IT-isti – taxe si fara de taxe

"E preferabil sa mori, decat sa ajungi intr-un spital romanesc" - suna gluma cruda a unui amic. "Medicii nostri nu au depus juramantul lui Hipocrat, ci au jurat doctoului Mengele de la Auschwitz" – e constatarea amara a altuia, dupa ce i s-a conditionat operatia de o suma pe care nu si-o permite, desi e angajat si plateste de ani de zile asigurarile medicale. Dar peste toate, cea mai frecventa remarca in ultimii ani: "Cred ca in Romania au ramas numai cei mai slabi medici… si nici nu te poti duce la cabiente private, ca tot medicii aia is si acolo".

Dincolo de exagerarile din aceste constatari amare, doua lucruri sunt omniprezente in viata noastra de zi cu zi: “sistemul medical” – cu tot ce presupune el: lipsa medicamentelor, lipsa medicilor, lipsa paturilor, toaletele murdare si dezafectate din spitale (asta nu o sa o pot intelege niciodata), 5 diagnostice diferite pentru aceeasi boala - diagnostice care le primesti de la 5 medici diferiti - si plecarea din tara a medicilor si a personalului medical. Aceste realitati sunt ca si mineriadele din anii ’90 – monstruozitati cu care traim, ridicam din umeri, le ignoram…

Asta cu plecarea din tara a unei categorii profesionale nu e noua. Acum 10-15 ani se pleca masiv tot pe o meserie care presupune pregatire: informatica, sau IT, cum e cunoscut in ultimii ani domeniul.
Daca privesc retrospectiv, as spune ca in acest domeniu, in care si atunci activam, plecarile masive din tara au fost stopate prin… plecari. Si avand experienta traita a acelor ani as putea cumva nu chiar sa pariez, dar macar sa presupun ca un fenomen similar din anumite puncte de vedere va avea loc si in medicina.

In economia globala, mai ales in sistemul fara granite al UE, forta de munca este o resursa, ca oricare alta, la fel ca cimentul, fierul, benzina sau sapunul. O resursa care presupune costuri si care trebuie sa genereze venituri. O resursa care inseamna costuri de intretinere si functionare (celebrele mai nou traininguri si team buildinguri). O resursa care se supune, macar partial mecanismului cererii si ofertei. In majoritatea teoriilor economice, valoarea unei resurse este data de nevoia sau cererea, sau de lipsa acelei resurse. In engleza termenul e “scarcity”, poate fi tradus prin raritate, sau prin insuficienta, lipsa, chiar prin foame. Si asta intr-un sistem deschis, unde fiecare poate sa-l angajeze pe fiecare.

Daca intr-un oras sau regiune este de exemplu un singur specialist care face interventii chirurgicale la ochi si regiunea respectiva e mare, va fi coada la cabinetul sau, toti cei care au cataracta sau alte nevoi chirurgicale in domeniu vor apela la el, daca nu au de ales. Si sub o forma sau alta va fi bine platit: ca va fi platit oficial pe cabinet particular, ca va fi recompensat de pacienti prin sistem paralel stramosesc, se va gasi o modalitate. Exemplu rasturnat, daca in aceeasi regiune sunt 100 de medici generalisti care iti prescriu aiurea antibiotic fara antibiograma la orice raceala cu mentiunea "daca nu ajuta asta, vino sa schimbam antibioticul", acei 100 vor fi prea putin cautati si lasati in grija sistemului – sau la mila sistemului. Exemplele sunt extreme si exagerate, dar ilustreaza o idee simpla: daca aurul s-ar fi gasit pe toate drumurile, dintotdeauna ar fi fost gratis sau foarte ieftin, dar pentru ca a fost rar si greu de gasit, intotdeauna a fost scump si dorit de toti.

Revenind la plecari in IT, in urma cu 10-15 ani erau promotii intregi care la absolvire plecau aproape toti. De ce? Simplu: pentru ca in tarile care ii atrageau nu erau suficienti informaticieni si era cerere mare, pentru ca salariile de acolo erau mult peste cele de aici si ii atrageau pe romani, pentru ca salariile de aici nu le permiteau o viata decenta, exact cum nu le permit acum medicilor. In plus, aveam si avem o traditie in domeniu. Nu pentru ca am fi mai inteligenti decat altii, cum ne place sa ne dam uneori cu caramida in piept. Nu sunt prosti nici nemtii, nici finlandezii, nici olandezii. Dar la noi, incepand de pe vremea lui Ceausescu s-a mers pe aceasta abordare: copiii cei mai buni din licee, "crema" a mers fie la facultati de informatica, fie conexe: matematica, electronica, telecomunicatii. Pentru ca atunci nu existau facultati economice sau de business sau, ma rog, existau, dar erau mai mult scoli politice. La fel, sa mergi la drept pe vremea aceea insemna tot un fel de prostitutie intelectuala. Ramanea ca cei care erau elevi buni sa incerce medicina sau ingineria, cu informatica in topul ingineriei. Selectia asta a facut sa avem asa o buna traditie in IT, faptul ca in tari ca Germania sau Olanda cei mai buni copii din licee se distribuiau spre felurite facultati, iar la noi cei mai buni mergeau spre asta. In plus, meseria asta iti oferea pasaportul iesirii din tara: puteai sa te angajezi afara fara examene de diferenta, meseria e aceeasi peste tot, diploma iti e recunoscuta peste tot, engleza o stiai bine pentru ca nu poti invata informatica daca nu inveti engleza in prealabil. Celelalte profesii, jurist, economist, medic, chiar si inginer pe alte specializari, presupuneau si mai presupun uneori echivalari de studii, examene etc.

Stiu ca acum vreo 15 ani am  mers la un medic la un consult si in timpul intrebarilor de rutina (trebuia completata un fel de fisa) m-a intrebat ce profesie am; cand i-am zis a raspuns: "Ohoooo, cu meseria asta puteti merge in America!”. Ce imi spusese batranul medic era emblematic pentru felul in care se gandea atunci in IT: fiecare voia sa evadeze cat mai repede. Si ani de zile am avut exod de creiere din domeniu. S-a oprit totul cand plecarile au ajuns prea multe si prea dese. Sau cum spuneam la inceput: plecarile au fost stopate (sau mult reduse) prin… plecari!

Cea mai serioasa masura luata acum 15 ani pentru a stopa hemoragia IT-istilor din tara a fost aplicarea deducerii impozitelor pe salarii in anumite conditii: daca aveai calificarea respectiva si daca tu ca angajat aduceai venituri firmei de minim 10 mii de dolari pe an. Logica e simpla: daca o firma are cifra de afaceri de 10 mii de dolari pe angajat, firma respectiva are profit – deci plateste impozit pe profit, are bani sa faca investitii si sa creasca, IT-istii respectivi raman in tara si isi cheltuiesc banii aici, in economia romaneasca. S-au creat deci conditii favorabile retinerii acestor oameni prin atragerea firmelor. Firme care pana atunci mergeau taras, platind la negru. Ca angajat nu iti convine sa fii platit la negru. In cativa ani s-a ajuns ca salariile in domeniul respectiv sa permita ramanerea in tara a unui procent semnificativ de absolventi din domeniu, pentru ca s-a ajuns la sume care permit un raport salariu/costul vietii apropiat de restul Europei, sau in orice caz nu la distante astronomice. De plecat se mai pleaca si acuma, e pana la urma o piata libera, dar nu promotii intregi in primele zile dupa absolvire, ca in urma cu 15 ani.

Cei plecati pe afara au convins acolo, au dat idei firmelor de afara sa vina si sa investeasca direct aici in speranta unor resurse mai ieftine si bine calificate.

De-a lungul acestor ani am auzit de multe ori considerente etice sau de orice alta natura: "de ce aia care oricum au salarii mari nu platesc impozit si altii platesc". Nu din motive etice, morale sau religioase. Ci pentru ca aduc sume enorme la buget si in tara din exporturile pe care le genereaza, pentru ca sunt cautati pe piata muncii de afara si, daca nu sunt tinuti cumva aici, pot oricand pleca. Iar bugetul poate pierde sumele platite de industria IT ca taxe si impozite, economia nationala poate pierde sumele semnificative cheltuite aici de IT-isti care altfel le-ar cheltui prin Canada sau Germania.

Cu alte cuvinte, cand resursa umana respectiva a devenit deficitara, au aparut mecanisme economice care au "fortat" sistemul, a aparut o presiune economica reala.

Un aspect extrem, extrem de important, totusi: acum 15 ani, in IT se lucra cel mai adesea la negru, sau in zona gri: plata direct in mana, ca la bisnitarii cu valuta din anii ‘90, plata minimala pe acte si restul pe langa. Evaziunea s-a diminuat treptat dupa ce au inceput sa apara firme serioase care platesc taxe si atunci ii obligau si pe ceilalti sa isi plateasca angajatii legal, altfel ii pierdeau pe cei mai buni. Aceasta schimbare a consolidat domeniul, dar a adus beneficii reale si bugetului public.

Efectul pervers e ca a aparut acum un fel de casta sociala locala, cea a IT-istilor, tot mai infatuati, tot mai aroganti si tot mai rupti de realitate… Sunt din ce in ce mai putini programatori buni pe piata pentru angajatori si orice absolvent care a invatat 2-3 tehnologii la nivel minimal se crede un mic Dumnezeu pe care il vor toate firmele si i se pare natural sa aiba o atitudine de fotbailst sau alta vedeta… dar asta e alta discutie, pentru un articol urmator.

In jurul medicilor si personalului medical, probabil ca presiunea se apropie de cote de alarma, dar nu e inca la punctul de explozie, din simplul motiv ca inca sistemul functioneaza si are personal, cu toate hibele lui. Personalul medical doar a inceput sa plece, inca nu a plecat masiv, nu a devenit inca un personal deficitar. Dimpotriva, la examenele de rezidentiat sunt multi candidati pe un loc, asa ca inca se mai taraste, cu mecanismele stiute: mai cu spagi de la pacienti, mai cu cabinet particular pe langa clinicile de stat, mai cu consultatii nefiscalizate, cu tot felul de supape. Dar, din moment ce inca nu au aparut constrangeri economice reale care sa duca la o schimbare totala de paradigma, inseamna ca inca mai merge asa, indiferent de retorica din viata publica sau din media.

Cineva care a avut recent o interventie chirurgicala mi-a spus o poveste halucinanta – nu am garantia ca nu e inventata sau exagerata – oricum, mi s-a parut destul de plauzibila: un chirurg bun a emigrat in Franta, unde castiga 7-8 mii de euro pe luna, dar muncind serios, venind la timp, nu cand avea chef la spital, si mai ales responsabil: adica raspunzi pentru erori si raspunzi la greu. Dupa o vreme, omul a revenit acasa, pe motivul, atentie, ca: din spagi castiga aici mai mult de 7-8 mii de euro pe luna, dar fara sa aiba riscuri reale daca taia in bataie de joc pe careva, fara bataie de cap si responsabilitati reale. Povestea pare exagerata, dar cine din tara asta nu are o poveste halucinanta din sistemul medical??

Asta, cred eu, spune si altceva: mizeria din sistem nu o rezolvi numai cu masuri legale. Au si alea un rol, DNA a luat unii medici care conditioneaza operatiile in ultimii ani. Oricum, nu cred ca fenomenul de masa din sistem il poti rezolva doar asa: cati oameni cand au o tumora, au nevoie de o interventie pe cord deschis, au pietre la rinichi, cati mai au atunci taria sa mearga la procuratura, sa denunte, sa faca pe James Bond si sa organizeze flagrant… cand esti bolnav grav, vrei doar sa scapi, nu mai exista nimic altceva si nu iti mai arde de nimic altceva. De asta cred ca solutiile reale presupun ori reacii de masa ale populatiei, ori pur si simplu vor veni la presiunea "pietei" pacientilor asupra sistemului, ma refer la presiunea economica, sau mai precis socio-economica.

In momentul cand va aparea un vid tragic de resurse medicale in piata, ma refer la resurse umane medicale, medici in special, in momentul acela mecanismele economice – spitale private, asigurari private de sanatate, sistem medical public – vor reactiona. Si mai ales concurenta reala intre medici, spitale. Pana atunci, nu cred. Din acel moment, nu doar ca sistemul va deveni mai uman si va putea ajuta oamenii la modul real – lucrul cel mai de dorit in toata ecuatia – dar banii din sistem vor deveni "albi" – fiscalizati si la vedere, exact asa cum au devenit cei din industria IT de cativa ani incoace.

In rest, naivii pot visa cai verzi pe pereti. Aud tot felul de "solutii": "responsabilitate politica, gandire strategica pe termen lung, prioritate nationala", plus alte declamatii aiuritoare. Numai ca, de cand lumea si pamantul, aceste "solutii" nu au produs nimic, matematic si statistic nu cred ca e posibil sa produca nici acum ceva. Solutiile vin numai din fenomene economice reale: lipsa stringenta si reala a unor resurse, cum ar fi medicii, nevoia reala (vorbim de cerere si de oferta) de astfel de resurse. Restul sunt povesti de campanii electorale si de emisiuni TV – ambele pentru cretini.
Desi privind situatia de acum din Romania pare o nebunie, as paria destul de sigur ca in 10-15 ani va insemna ceva sa fii medic. Atat salarial, cat si ca prestigiu, ca statut. Nu pentru ca decidentii ar dori sau ar incerca sa faciliteze asta. Ci pentru ca economia reala va obliga la asa ceva.

 

Comentarii

DanT

08.01.2015 17:26

Eu am absolvit informatica acum 15 ani si pot sa zic ca sub jumate au plecat din tara dupa ce au absolvit, poate vreo 40%. E greu de zis daca 40% e mult sau putin, nu stiu care sunt procentele la alte genuri de facultati ... insa fenomenul interesant care a avut loc dupa ce conditiile de la noi au devenit mai bune a fost ca aproximativ jumate din cei plecati s-au intors in tara si acum sunt aici. Diferenta e ca acum 15 ani un programator cu ceva experienta lua intr-o multinationala "medie" undeva pe la 250-300 de euro (echivalent, ca nu se raporta la euro atunci), iar azi ia de 4-5 ori mai mult. Daca doctorii tineri ar castiga decent (nu la nivelul din vest, dar decent pentru Romania) ar ramane aici mare parte.

Ovi Barz

08.01.2015 23:40

Asa este, salariile au crescut mult, acum IT-ul are alte provocari: sa vina cu produse autohtone, sa faca fata competitiei preturilor la outsourcing, sa dea pietei numarul cerut de programatori (tot mai mare). Pentru sistemul medical cred ca una din marile probleme care intarzie transformarea e insusi faptul ca e un sistem si functioneaza ca atare: cu constrangeri, rezistenta la schimbare, inertie, etc. IT-ul s-a miscat mult mai usor prin simplul fapt ca nu era propriu zis un sistem, eram un grup profesional, in care fiecare functiona aproape independent. Si foarte important: nu depindeam de bugetul statului (sau ma rog, cei mai multi nu depindeam), asa cu mdepinde azi sistemul medical.

Ibes

09.01.2015 18:57

S-au punctat multe lucruri in articol, nicidecum nu critic ce a fost abordat insa pana nu va fi un interes politic comun in a eficientiza sistemul medical, nu se va schimba nimica. Unde am vrut sa ajung initial?! Tot la oamenii care fac parte din sistem. Pana la urma, nu de putine ori, tot acei profesionisti se regasesc in functii de conducere, unde aportul pentru formarea unei strategii, este determinant. Ma intreb ce s-ar fi intamplat in zona IT daca nu am fi fost destul de determinati sa facem diferenta fata de alte variante existente pe piata internationala. Diferenta facuta nu doar prin talent si cunostinte dobandite in universitati, ci prin atitudine corecta si ferma, prin oferirea de solutii la situatii delicate, printr-o organizare locala suficienta ca sa ofere performanta. Una peste alta, se la un simplu articol, unde este destul de greu sa acoperim realitatea, se poate ajunge, cu un pic de noroc, la o discutie constructiva care ar putea avea un impact similar cu ceea ce s-a intamplat in campanie :-) Multumesc. 

Ibes

09.01.2015 07:59

Nu cred ca se poate discuta despre vreo legatura intre IT si sistemul medical in afara de faptul ca, o mare majoritate a persoanelor care isi desfasoara activitatea in aceste domenii, sunt si au fost la fel de bine pregatite in universitatile de la noi din tara. In rest tot cadrul si contextul creat de-a lungul timpului sunt complet diferite (vezi management, strategii, bugete, progress technologic, noutate, suport inovativ, etc.).  

Ovi Barz

09.01.2015 10:59

Daca vorbim despre domenii in sine , aveti dreptate : nu se poate discuta despre vreo legatura. Eu insa vorbeam despre altceva: despre personalul care deservete aceste domenii: programatorii si medicii. Si mult mai concret: despre salariile lor. Despre mtivatia lor de a ramane si de a lucra in tara. In rest sigur ca da, sunt domenii complet diferite, cu logica de functionare total diferita.

andrei

09.01.2015 11:55

Articolul e ok, prezinta chestiuni de bun simt si o analiza corecta a ceea ce s-a intamplat in ultimii ani.Singurul punct cu care nu sunt de acord e legat de "orice absolvent care a invatat 2-3 tehnologii la nivel minimal.."Nu orice absolvent oricat de putin interesat poate ajunge sa lucreze in IT pe un salariu ok. Avand in vedere ca mai putin de 10% din ce inveti in facultate poti sa aplici, trebuie sa investesti timp suplimentar ca sa ajungi sa lucrezi in IT pe salarii ok. 

Ovi Barz

09.01.2015 13:23

@Andrei, eu ma refeream la fenomenul infatuarii unora: acum 15 ani eram 10 programatori candidati pe un job, acuma la 10 joburi deschise de multe ori ai un singur candidat...si asta da nastere la tot felul de fenomene: oameni care sunt juniori prin orice standard ai judeca, vin cu tot felul de atitudini aberante de vedeta, de genul "eu imi stiu valoarea, habar nu ai cu cine vorbesti, etc.", desi el de abia  face primii pasi in domeniu. Nu toti, desigur. Dar in ultimii ani am fost in postura sa angajez sute de oameni in IT si am vazut cum au evoluat lucrurile. O sa detaliez asta intr-un articol viitor.

Vendel

12.01.2015 12:05

@Ovi Barz: fiind fost angajat al tau, vreau sa te felicit pentru articol, chiar mi-a placut! In legatura cu juniorii atotputernici, trebuie sa-ti dau dreptate. Avand mai multi ani experienta, am intalnit fel si fel de oameni. Unii au fost corecti , altii au purtat nasul sus; dar in ultimele 2-3 ani numarul celor cu nasul sus a crescut considerabil! De cele mai multe ori insa, acesti oameni chiar se supraevolueaza si au impresia ca toata lumea e la picioarele lor, desi cand vine vorba de cunostinte tehnice... ne putem da seama ca ele cam lipsesc! Cred totusi, ca acest fenomen e cauzata de 'miturile salaresti' , auzite de la alti prieteni/cunostinte! Ne place sa ne laudam, ba chiar sa exageram/mintim! Cred ca in romania , la momentul de fata, unii angajati IT castiga mai mult decat ar trebui, daca ne raportam la salariile din UE! Momentan lucrez in Germania si pentru o diferenta nu asa de mare de bani  lucrez mai mult, sunt mai punctual si am mai multa responsabilitate pe umeri. Chiar astept urmatorul tau articol, despre aceasta tema!

Ovi Barz

13.01.2015 11:00
Servus, ma bucur mult ca nu ne-ai uitat :) Cand ma gandesc ca din cauza inclusiv a sistemului medical tara asta a pierdut un om de valoara ta, imi dau seama cam cat pierde tara asta zi de zi din prostie, nepasare si inconstienta :(. Pacat, sper sa se imbunatateasca lucrurile macar in 20-30 de ani...

Adauga comentariu