PORTRET

Mathias Ovidiu Bar, un artist plastic clujean, la început de drum: „Clujul ar avea nevoie de mai multe galerii de artă contemporană și de mai multe spații expoziționale”

Mathias Ovidiu Bar e un tânăr artist plastic clujean ce s-a remarcat recent printr-o expoziție solo de nuduri, o temă curajoasă pentru vârsta sa. Provine dintr-o familie de artiști și de împătimiți ai artei. Bunicul a fondat cea mai veche galerie de artă din Cluj, Galeria Ernest, de care acum se ocupă și tatăl său, mama a terminat Conservatorul, iar unchiul Arte Plastice și Facultatea de Ceramică. Familia, așadar, l-a încurajat și l-a influențat de mic spre tot ceea ce înseamnă domeniul artistic. De la 3 ani, părinții l-au dus la ore particulare de desen, iar Mathias, pasionat și de muzică, a urmat din clasa întâi până într-a patra Liceul de Muzică, unde a studiat pianul. Din gimnaziu s-a orientat spre Liceul de Arte Plastice, pentru că i se părea un domeniu mai liber și mai expresiv. 

Acum trece în clasa a XII-a și a avut deja primele expoziții individuale de pictură, nuduri, o tematică îndrăzneață pentru liceanul ce în prezent își caută calea artistică și propriul drum:

„Sunt un artist plastic în devenire, fără artă nu pot trăi. Mi-am găsit scopul în viață și asta vreau să fac în continuare, arta e pentru mine un lucru primordial.”

De la tematica religioasă la nudul artistic

La început, arta tânărului avea o tematică preponderent religioasă. Era fascinat de Renaștere și cel mai mult l-a influențat Rafael, portretele lui și Madonele. Dezvoltându-și pasiunea pentru arta renascentistă, a intrat într-un grup de artiști, alături de care a luat parte la două expoziții colective: „Nuca în care locuiesc” și o a doua, cu tematică religioasă:

„Nu am început doar cu arta religioasă, am făcut și un pic de abstract și, încă din 2012, am abordat tema religiei cu ciudatul, religia ciudată, acesta a fost un proiect de-al meu pe care niciodată nu am reușit să îl finisez, dar am avut o lucrare de 100×300 cm, un fel de friză.

Nu sunt o persoană religioasă, dar îi respect pe oamenii care sunt religioși. Eu cred în bine, mi se pare mult mai ok un om bun care face bine, chiar dacă nu e religios, decât unul religios, care iese din biserică și face rău. Dacă ești un om bun, indiferent că ești religios sau nu, ai tot respectul! Când eram mic eram religios, mama era religioasă, tata mai puțin, dar m-am născut așa, în religie, și eu singur mi-am impus chestia asta, că religia e faină, dar până la un punct, până nu se ajunge la mizerii.”

Prima expoziție solo Mathias Ovidiu a avut-o pe clasa a X-a, fiind una de portrete. A studiat mai mulți artiști, mai multe stiluri, după care a încercat să picteze în stilul artiștilor respectivi (Amedeo Modigliani, Lucian Freud și Van Gogh) în jur de 13 portrete, dintre care 4 grafică și restul pictură.

A urmat o a doua expoziție solo, de nuduri, ”You can leave your hat on”,  formată din două părți: una ținută în școală, iar cea de-a doua la Galeria Șoimii Patriei, în Insomnia:

„Îmi plăcea tematica, m-a impresionat și Modigliani, care picta foarte multe nuduri, și o pictoriță, Jenny Saville, care, la fel, abordează tema nudului. Au fost vreo 16 nuduri, le-am făcut în tehnica cărbune pe hârtie, cu dimensiuni de 100×150 cm. Una singură am vândut-o, din toată seria. Eu le-am făcut pentru mine, dar dacă se oferă cineva să cumpere, discutăm un preț.

Momentan nu simt nevoia să fac bani. În acest moment mă dezvolt, îmi caut calea, și nudurile erau o etapă. Acum nu aș mai face nud așa, pe față, l-aș interpreta puțin, aș face o interpretare a nudului. Eu tot timpul caut ceva nou și mi se părea că asta ar fi o chestie pe care aș putea să o dezvolt, dar nu aș vrea să rămân la asta, să fac veci nuduri. A fost doar un punct, o etapă.”

„Prima dată trebuie să te găsești pe tine, arta e un parcurs de cunoaștere a sinelui”

Aflat într-un stadiu inițial, în drumul său către împlinire, tânărul caută în permanență noutatea în plan artistic, această căutare constantă făcând parte din stilul său:

„Stilul meu propriu nu cred că se poate defini, cel puțin la mine tot timpul o să fie ceva nou. Dar pot să spun că îmi recunoști desenul, pentru că fiecare are o altă linie. 

Prima dată trebuie să te găsești pe tine, arta e un parcurs de cunoaștere a sinelui. Tot timpul o să găsești ceva nou. Și prin asta te dezvolți, dacă reușești să închei o etapă, să faci mereu ceva diferit, să nu rămâi pe același nivel, să nu stagnezi pe aceeași linie.”

Tânărul constată că e imposibil să creezi acum un stil nou, propriu, pentru că în artă ce se va face s-a mai făcut și, astfel, tot timpul revii involuntar la un anumit stil mai vechi.

În opinia lui Mathias Ovidiu Bar, Clujul este un oraș aflat în plină efervescență culturală, în care se perindă generații de artiști remarcabili:

„Tot timpul sunt generații care vin și care chiar sunt buni. Și în școală sunt oameni foarte buni, care ar putea să facă artă în continuare. Aici trebuie să ai și un pic de noroc, într-un fel. Noroc și multă, multă muncă.”

„Clujul are facultăți bune, dar, din păcate, în România nu prea se caută arta”

Pentru viitorul apropiat Mathias Ovidiu își creionează un nou proiect, o expoziție de pictură sau desen, iar după ce va termina liceul intenționează să meargă mai departe la Universitatea de Artă din orașul natal, de care nu vrea să se despartă, fiindcă îi este aproape de suflet:

„Clujul are facultăți bune, Facultatea de Artă e bună, dar, din păcate, aici în România nu prea se caută arta. Toți artiștii care s-au inițiat în Cluj vând mai bine peste hotare, nu neapărat, dar, din câte am văzut, în principiu cam asta se întâmplă. Eu vreau să continui facultatea la Cluj, momentan sunt la secția grafică la liceu, dar la facultate vreau să mă duc pe pictură.

Îmi place acest oraș, îmi plac oamenii, atmosfera, orașul în sine mi-e drag, nu știu de ce… are și el greșelile și defectele lui, dar îmi place! Clujul ar avea nevoie de mai multe galerii de artă contemporană. Sunt, dar nu sunt destule. Și eventual de mai multe spații expoziționale. În cadrul facultății este programul Erasmus, dacă eventual o să primesc o bursă Erasmus, m-aș duce să văd cum e în altă țară, dar aș reveni înapoi aici!”

Foto: Mathias Ovidiu Bar, Ada Muntean

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *