Matei Boilă – un monument istoric și una dintre ultimele conștiințe vii ale neamului românesc

Matei Boilă e un monument istoric. Nepot al lui Iuliu Maniu, luptător anticomunist, deținut politic 10 ani în închisorile comuniste, hirotonisit preot greco-catolic de către episcopii cu care a împărțit celula fetidă de pușcărie, deputat și fondator al unui partid postrevoluționar, Matei Boilă nu e un simplu om, e o filă vie de istorie. 

În el se simte tremurul de fior patriotic ce i-a însuflețit pe toți adevărații oameni politici antecomuniști, ce s-au jertfit în mod conștient și apostolic pentru această țară, conștienți chiar de inutilitatea imediată a luptei lor și de sacrificiul ce putea avea reverberații doar în viitor. Matei Boilă e urmașul martirilor neamului, a copilărit cu ei, a suferit alături de ei în temniță, a supraviețuit comunismului (și capitalismului postdecembrist prost înțeles), iar acum trăiește pentru a I se ruga lui Dumnezeu ca toată suferința tuturor apostolilor neamului să nu fi fost în zadar. 

Acum el consideră că e momentul în care cu toții trebuie să tragem foloasele sângelui vărsat de adevărații conducători ai acestui popor, ce au înțeles să se jertfească pentru o idee. Pentru ideea de demnitate națională și de dragoste de țară, de patriotism puternic și nedisimulat.

Cuvintele lui Matei Boilă sunt adevărate liturghii, indiferent că vorbește despre politica actuală, despre comunism sau despre ce-a fost înainte de fostul regim. El spune mereu doar adevărul fiindcă astfel consideră că-l mărturisește pe Hristos. Și nu poate altfel. Are regretul însă că istoricii nu l-au crezut întotdeauna, deși mărturia sa vie, de viață, e o felie de istorie ce merită cunoscută și luată în seamă. Așa că-și mai povestește încă o dată, pentru cititorii Ziar de Cluj, sufletul plin de patimi și de pătimiri, de înfrângeri și de deveniri, de lucidități metafizice și de realități istorice cât se poate de fizice. 

 

Matei Boilă e un manual viu de istorie națională

 

Matei Boilă e un manual de istorie, e o liturghie, e una dintre pietrele de temelie care au stat la baza acestui neam, fără de care totul s-ar fi dezintegrat în haos și în disperare. Fără piloni de susținere a fibrei morale a acestui popor, cum e și Matei Boilă, nu ne-am mai fi putut numi de mult popor, am fi fost - ceea ce nu e exclus să fi și ajuns oricum - doar o adunătură de indivizi, ce vorbesc aceeași limbă. Acest portret este imaginea unei istorii deopotrivă personale și naționale.

Refuză o biografie clasică, pentru că biografia sa se confundă cu cea a poporului

Nu vrea să i se facă o biografie, îmi spune. Preferă să își împărtășească tinerilor cititori credința și credințele de-o viață, concluziile gândirii sale, trecute prin timp și prin toate timpurile:

,,Vreau să spun că noi suntem într-o situație foarte grea pe care voi nici nu o intuiți încă și eu aș vrea să începem în a arăta, după părerea mea, marea criză în care suntem și să vă spun după aceea evenimentele pe care le-am trăit și care au avut o teribilă influență asupra crizei în care suntem acum.”

 

Cea mai gravă criză este cea spirituală

 

Matei Boilă îmi vorbește, timp de două ore, despre criza morală, spirituală, politică, și despre efectele ei, cea mai gravă dintre crize considerând-o a fi cea spirituală:

,,Efectul cel mai evident, cel mai grav, care poate duce foarte ușor la dispariția societății noastre este următorul: noi am intrat vrând-nevrând într-o societate cu elemente de globalizare și constituind niște unități mai mari, Uniunea Europeană, euroatlanticul, iar faptul că noi participăm la această Uniune Europeană are printre altele ca efect, acela că începe să acționeze asupra societății noastre principiul vaselor comunicante. Avem posibilitatea de a călători, de a exporta, de a importa bani, iar în momentul în care una dintre aceste țări este mult sub celelalte din punct de vedere civilizatoric, cultural, economic, în momentul acela se produce pe baza principiului vaselor comunicante o golire a societății.”

Cauzele fundamentale ale depopulării, cu consecințe dezastruoase, a societății noastre, Matei Boilă le consideră a fi avorturile și emigrația, emigrare datorată faptului că economic, moral și ,,civilizatoriu” suntem sub celelalte țări din vestul Europei. Cel mai grav consideră Boilă a fi faptul că pleacă tocmai cei mai buni oameni din țară, cei care au capacitatea de a lucra, de a avea inițiativă, cei care sunt spiritualmente mai puternici, rămânând astfel din ce în ce mai mult ,,cu oamenii mai puțin capabili de lupta asta pentru viață, și atunci se petrece un fenomen îngrijorător, această secătuire a țării de oamenii cei mai capabili, de energiile cele mai bune, depopulare ce amenință însăși existența societății noastre.”

,,Am stat și am pipăit rănile și sufletele celor care s-au sacrificat conștient pentru țara asta, de aceea mă doare inima la gândul amenințării dispariției societății noastre”

,,Sigur, sunt convins că și voi tinerii iubiți țara asta și vă e dragă”, mi se confesează Matei Boilă, ,,dar eu ca bătrân ce sunt am un motiv în plus să îmi pară rău de pieirea societății, pentru că eu am trăit, mi-a dat Dumnezeu această șansă sau această suferință de a asista la niște sacrificii extraordinare ale unor oameni pentru țara asta, am asistat, am pipăit rănile și am pipăit oameni capabili de o jertfă extraordinară, de o suferință foarte mare și asta îmi e foarte greu să vă transmit vouă, tinerilor, dar a fost ceva îngrozitor... am stat și am pipăit rănile și sufletele celor care s-au sacrificat conștient pentru țara asta, de aceea mă doare inima la gândul amenințării dispariției societății noastre, dar în același timp este o speranță, totuși am nădejdea aceasta că Dumnezeu nu poate să nu asculte sacrificiile și sângele curs de către oamenii aceștia care s-au sacrificat conștient, știind că merg la moarte, și au acceptat această suferință.

Asta e foarte important să vă transmit tinerilor, să vadă și să cunoască aceste suflete extraordinare care s-au sacrificat pentru țara lor și mă gândesc că Dumnezeu nu poate până la urmă să nu aplece capetele în țărână, chiar și cu greutate și cu suferință, să ascultăm șoaptele celor care au murit pentru țară.”

Corupția – principala cauză a crizei în care ne aflăm

 

Matei Boilă consideră corupția drept principala cauză care a dus la neagra criză în care ne aflăm. Țara e bogată, populația are ,,un grad de inteligență acceptabil”, elementul uman există, bogățiile există, ,,frumusețea care ne poate aduce în sufletul nostru bucuria că trăim într-o creațiune extraordinară a lui Dumnezeu există”, și, cu toate acestea, ,,nimeni nu se gândește care sunt cauzele ca să încercăm să le remediem, tot felul de prostii se vorbesc, tot felul de fleacuri și de afirmații caraghioase și lipsite de sens.”

Boilă consideră corupția și degradarea morală drept rădăcini ale răului înrădăcinat în societatea românească, și care-i amenință existența, rădăcini plantate în comunism și crescute continuu, până în zilele noastre. 

În comunism răul era implementat sub pretextul edificării unei noi societăți economice, care să ducă la egalitate și la lipsa exploatării omului de către om, obiectiv utopic, economia de tip comunist dovedindu-se mai slabă decât cea capitalistă, motiv pentru care întregul eșafodaj socio-politico-economic s-a și dărâmat. 

 

A văzut prăbușirea unei întregi societăți

 

Matei Boilă a văzut cum s-a prăbușit, sub ochii săi de tânăr, o societate, ,,cu relele ei - nimeni nu spune că societatea de dinainte a fost perfectă, au fost multe lucruri rele, foarte multe, dar își avea elementele ei pozitive și încerca o realizare a dragostei acesteia creștine, ori această societate a fost atacată și s-a prăbușit, noi am trăit această prăbușire teribilă, când regulile omenești și într-un anumit fel creștine, chiar dacă de multe ori călcate de conducători și de către oameni, au fost înlocuite cu ura, cu acțiunea satanică.”

Cel mai trist lucru Boilă îl consideră a fi faptul că experimentul economic comunist a eșuat, dar prăbușirea societății și păstrarea urii continuă: ,,Gândiți-vă până unde am ajuns, datorită corupției, a imposibilității noastre de a realiza o economie concurențială: după ce că tu ai eliminat pretextul, motivația prăbușirii vechii societăți, ai renunțat la ea, dar ai păstrat în fundul sufletelor ura.”

 

,,O economie caraghioasă, în care într-adevăr există principiile capitaliste, dar toate regulile nu există.”

Un fin observator al realităților sociale și economice, Matei Boilă crede că economia concurențială capitalistă are totuși nevoie de o anumită regulă, de respectarea unui principiu, de respectarea proprietății particulare, a cuvântului dat, a profesionalismului, superioritatea economiei libere constând în eficiența mărită, însă eficiența mărită în cadrul unei societăți în care lipsește elementul acesta de moralitate și de regulă, nu se poate realiza. Și astfel, la noi s-a realizat ,,o economie caraghioasă, în care într-adevăr există principiile capitaliste, dar toate regulile nu există.”

 

Lupta justiției contra corupției – numai un palid început

 

Conectat la actualitate și perfect informat, Matei Boilă constată că acum s-a început prin justiție o anumită luptă împotriva acestei corupții, de sus, dar această luptă o consideră a fi numai un palid început, ,,că nu numai ăsta este răul, sigur, este bună și necesară această intervenție a justiției independente, este condiția absolut necesară, dar nu suficientă. Până când moralitatea și toată viața economică cu sutele de mii de societăți economice acționează tot pe bază de furt, de înșelăciune, de lene, nu facem nimica. Din punct de vedere politic nu putem asigura o renaștere a societății noastre și o refacere a economiei, fără o altă spiritualitate și o altă moralitate.”

Matei Boilă e convins că doar o renaștere morală și spirituală, care să pătrundă adânc în oameni, să le schimbe mentalitatea, poate să ne ajute în viitor, iar Dumnezeu ne va ajuta, dat fiind și sacrificiul celor de demult, ce nu poate rămâne ca neînsemnat în ochii providenței.

 

Nepotul lui Maniu a văzut și a auzit multe

 

Arătându-mi poza lui Iuliu Maniu de pe peretele camerei sale, altfel austere, ca o chilie de sihastru, Matei Boilă, nepotul providențialului om politic român, consideră drept o șansă dată de divinitate posibilitatea de a trăi ,,alături de unul dintre cei mai mari oameni politici ai tuturor timpurilor, prin faptul că a fost capabil să pună tot sufletul și toată energia și toată capacitatea lui de previziune în slujba neamului său și să realizeze acest teribil sacrificiu, nu numai al muncii lui, al averii personale, dar și al vieții proprii.”

Nepotul lui Maniu a văzut și a auzit multe, având acum regretul că nu întotdeauna istoricii îi iau în considerare spusele, a căror veridicitate uneori i le contestă. Dar, mă asigură Boilă, ,,eu dacă nu mărturisesc adevărul, nu îl mărturisesc pe Hristos, și asta nu pot”. Astfel, îmi povestește o întâmplare, ce merită consemnată, cu titlu de document istoric:

,,Era în 1945, când a fost conferința de la Moscova, la care au participat englezii, americanii și rușii, din partea englezilor a fost Clark, din partea americanilor Harriman și din partea rușilor, Vîşinski, și au discutat despre situația din România.

Occidentalii, care de fapt la Yalta ne-au vândut pentru niște zeci de ani rușilor ca pe niște animale, ca pe niște turme de vaci, s-au prezentat acolo ca să apară în fața lumii că se luptă contra impunerii imperialismului. Ei bine, a fost conferința și la conferință s-a hotărât să se facă în România alegeri libere, și garanția că aceste alegeri vor fi libere, va fi participarea unui ministru în guvernul Groza, din partea național-țărăniștilor, și unul din partea liberalilor. Americanii știau foarte bine că rușii nu vor îndeplini aceste chestiuni, și ei nu erau dispuși să le impună.

Îți spun o întâmplare pe care mi-a spus-o Coposu, care a vorbit cu Clark, și el i-a povestit următorul lucru, ca să îți dai seama cât de imoral au negociat atunci. 

Clark i-a povestit: veneau cu avionul, ei trei, Harriman, Clark și Vîşinski, la București, ca să îndeplinească rezultatele conferinței de la Moscova, și au început să mai bea puțin whiskey, votcă, și s-au înveselit toți trei și au ajuns deasupra României, și atunci Clark l-a întrebat pe Vîșinski: «Ia spune, cum crezi că vor vota românii?» Și Vîșinski zice: «Cu tot ce putem să facem presiuni asupra lor, după informațiile noastre, cam 12% vor vota cu comuniștii și restul împotrivă.» «Dar cum, dumneavoastră admiteți chestia asta?» vine replica lui Clark, la care Vîșinski îi răspunde: «Dar ce credeți dumneavoastră, că noi am făcut revoluția, ca să schimbăm lumea, ca toate acestea să rămână la cheremul unui popor imbecil? Voturile rămân cum vrem noi, doar nu contează cine votează, contează cine numără.»” 

 

La 18 ani asistă la discuții politice care i-au marcat definitiv viața

 

La 18 ani, Matei Boilă asistă în familie la discuții politice hotărâtoare pentru soarta țării, între unchiul său, Ionel Pop (ministru pentru Ardeal în vremea aceea), tatăl său, Zaharia Boilă, și Iuliu Maniu. Maniu stătea de vorbă cu rudele, îi informa referitor la situația pregătirii alegerilor, iar la întrebarea tatălui său, Zaharia: ,,Unchiuțule, că așa îi zicea la Maniu, să meargă Matei de aici?”, Maniu a răspuns: ,,Nu, lasă-l să steie, că el trebuie să învețe să fie și discret și serios în atitudinea lui”. Permisiunea de a asista la discuție au produs o bucurie nesperată în sufletul tânărului Matei, acesta urmând a auzi ,,niște lucruri extraordinare”:

,,Lucrurile au început în felul următor: Ionel Pop spune, unchiuțule, noi ne-am bucurat foarte mult că am auzit că vor fi alegeri libere, că vom putea să ne scăpăm de ruși, doar noi vom câștiga alegerile astea, și eu văd că de când sunteți aici sunteți așa trist: de ce?! Și atunci Maniu i-a spus: «Dragii mei, trebuie să vă spun ceva, nu vor fi alegeri libere, ci vor fi alegeri furate și falsificate de ruși. Pe noi occidentalii ne-au abandonat ani mulți, zeci de ani, să fim sub dominație rusească.» Atunci unchiul meu l-a întrebat de ce să ne angajăm noi în lupta asta electorală, că și așa vom pierde și ne vor fura, și astea vor fi liste pentru Securitate, vom fi arestați și bătuți, și atunci Maniu a zis – până astăzi, la 90 de ani, nu pot să uit privirea lui și ochii lui triști, uitându-se la noi cu o oarecare supărare, și ne spune: «Și voi îmi faceți greutăți? Eu știu că voi muri, fie la zid, fie în închisoare, știu că am fost abandonați, dar singurul lucru ce pot să-l fac pentru națiunea mea este să le dau demnitatea că nu s-au lăsat ocupați de comuniști de bună voie și că au avut demnitatea de a fi împotrivă, pentru că toată lumea va ști că alegerile în realitate le-am câștigat noi, și această demnitate, chiar dacă alegerile vor fi furate și noi vom fi omorâți, această demnitate a poporului meu va fi la baza renașterii morale în momentul în care vom fi liberi. Asta pot să le ofer eu, eu poate voi muri, nu voi ajunge ziua libertății, dar eu asta pot să fac pentru poporul meu.»”

 

,,Când oameni ca Maniu s-au sacrificat, au murit în condiții înfiorătoare în pușcărie, nu se poate ca acest lucru să nu fie luat în considerare de către Dumnezeu”

 

El a știut ce se întâmplă, conștient s-a sacrificat, consideră Matei Boilă, pentru ca sacrificiul său să fie piatra de temelie a renașterii poporului, ,,de aceea îți dai seama eu cât sunt de supărat în sufletul meu când constat că poate nu a fost suficient asta, că poporul nu s-a deșteptat și acuma la momentul eliberării nu a avut această demnitate. Dar să sperăm că totuși o vor avea. Când oameni ca Maniu s-au sacrificat, au murit în condiții înfiorătoare în pușcărie, nu se poate ca acest lucru să nu fie luat în considerare de către Dumnezeu.”

O adevărată istorie în carne și oase, Matei Boilă îmi povestește, în orele care treceau precum minutele, secunde de istorie ce au influențat decenii:

,,Aceasta de până acum a fost mărturia personală a mea, dar acum îți spun una pe care o știu de la Nicky Bărbuș, și el mi-a spus: «La voi în casă, eu, în fruntea unei delegații de tineri național-țărăniști, am venit la Maniu și i-am spus: Domnule președinte, niciodată în țara asta nu a existat un curent așa de puternic pentru cineva, cum este acum pentru dumneavoastră. Noi vrem să ne dați însărcinarea de a organiza fiecare sat, fiecare an de facultate. Pentru dumneavoastră putem să facem lucrul acesta, pentru că așa este curentul în țară.»

Și Maniu le-a spus așa: «Dragii mei, eu sunt așa de bucuros că aud asta de la voi, și Dumnezeu o să vă ajute ca acest eroism al vostru și acest curaj și capacitate să vă fie răsplătite, dar trebuie să vă spun ceva: va fi o perioadă lungă de dominație rusească; eu vă zic un lucru: fiecare român care va apuca ziua libertății este un bulgăre de aur. Nu trebuie să faceți acum nimic, pentru că tot ceea ce se face cu listă și organizări, nu sunt altceva decât liste pentru Securitate, ca să fiți arestați. Nu putem să luptăm cu ei așa. Păstrați-vă caracterul, moralitatea, și așteptați ziua libertății; lăsați-mă pe mine, cu garnitura mea de oameni bătrâni, care și așa vom fi arestați. Voi sunteți tineri, nu o să fiți neapărat arestați, dar noi o să fim, suntem sacrificiu, dar lasă voi să fiți cât mai mulți care să ajungeți ziua libertății.» Și a spus-o și celor din munți: «Nu luptați, rezistați moralmente, dar nu luptați.»”

Matei Boilă vorbește despre Iuliu Maniu cu evlavie, cu un sentiment de admirație profund religios, ca despre un sfânt, un martir al neamului românesc, ca despre un om care a acceptat conștient sacrificiul suprem și suferințele extraordinare, pentru demnitatea poporului său. Aduce în sprijinul convingerilor sale și scrisorile lui Beneș, scrise lui Maniu, pe care Boilă le-a citit, și în care Beneș îi spunea:

,,Iuliule, eu am fost la Stalin și îți spun deci în cunoștință de cauză, noi vom fi sacrificați ani de zile, dar Stalin ar dori și eu pot să fac ca tu să conduci guvernul României în locul lui Petru Groza, și tot mai bine să-l conducem noi, nu alții.”

Maniu i-a răspuns: ,,Te înșeli. Indiferent că eu conduc sau altul, acțiunea rusească va fi dezastruoasă, va fi o distrugere a poporului, a clasei noastre conducătoare, a bisericii, va fi o nenorocire extraordinară și, dimpotrivă, faptul că noi acceptăm acest lucru, le va ușura lor posibilitatea de a acționa în felul acesta. Nu, eu nu voi accepta niciodată lucrul acesta.”

Beneș, care a acceptat aceasta, a fost omorât ulterior, a fost sinucis, îmi povestește Matei Boilă: ,,Nu reușim nimic cu asta, a zis Maniu, decât să fim călăii propriului neam.”

 

Istoria suferinței personale a lui Matei Boilă, îngemănată cu istoria suferinței naționale

 

După două ore de interviu în care Matei Boilă își sacrifică povestea proprie pentru a pune accentul asupra poveștii figurilor providențiale care i-au marcat viața personală, odată cu cursul istoriei colective, după două ore de istorie universală, începe a-mi relata și istoria sa personală, de o universalitate însă la fel de pregnantă ca și evenimentele mărturisite până acum.

Mama sa a fost fata surorii lui Iuliu Maniu. Tatăl mamei sale a murit atunci când ea era de un an, ,,a fost protopop greco-catolic, și Maniu a crescut-o pe mama de atunci”, practic i-a fost ca un fel de bunic.

Boilă asistă astfel îndeaproape, la modul familial și familiar, la prăbușirea societății și a vechii clase politice, fără a-i veni să creadă, și sperând la o intervenție eliberatoare din partea englezilor sau a americanilor. Încă de tânăr, nu poate accepta fără speranță atrocitățile întâmplate și începe lupta anticomunistă, ca și student. A fost secretarul tineretului universitar național-țărănist și a organizat greve contra comuniștilor, a făcut manifestații studențești, care l-au costat enorm de mult, ani grei de închisoare, apoi persecuții, până în 1989, ,,când, vezi Doamne, că s-au schimbat lucrurile”:

,,Eu am vrut să fac asta, să mă lupt cu ei. Îmi amintesc că în închisoare altă situație sufletească aveam eu, decât cei care nu au avut această conștiință. Am fost, de exemplu, în pușcărie, cu un ministru al finanțelor de pe vremea lui Antonescu, Neagu, un om deosebit, fin, bun, cumsecade, mi-a fost drag de el până la urmă, dar el zicea: «Nu pot să înțeleg! De ce eu în pușcărie? Doar nu am făcut nimic...» și era disperat că era în pușcărie, și i-am spus: «Domnule, dar cum poți să fii așa? Eu sunt în pușcărie conștient că sunt pe bună dreptate, că sunt contra comuniștilor și am luptat contra lor.» ”

 

A scăpat ,,ieftin” și ,,ușor” cu ,,doar” 10 ani de închisoare politică

 

,,Sigur, a fost foarte grea lupta asta a noastră, dar am luptat cu toată convingerea și cu toată puterea contra lor, am fost prin vreo 20 de închisori, Canal, Gherla, Galați, Botoșani, în 10 ani de închisoare... am scăpat ieftin!”, consideră Matei Boilă, sincer, fără ironie. Pentru acele vremuri, 10 ani de închisoare politică însemna a scăpa ieftin...

Despre închisoare, Boilă povestește că erau perioade mai grele și mai puțin grele, considerând cea mai grea închisoare, ,,experiment care nu a existat de când e lumea, experimentul de reeducare de la Pitești.” 

,,Ei erau cu rănile sufletești ca și cum ai fi pus mâna pe rană pe ei”, își amintește Matei Boilă, ,,toți dezechilibrați psihic. Eu când am intrat în pușcărie un prieten de-al meu tocmai ieșise de la Pitești, era dezechilibrat, mama lui îmi spunea: «Ce să fac cu el? că nu pot să înțeleg ce are, că e ceva grozav!», și atunci, într-o zi, el mi-a spus: «Hai cu mine pe stradă!», pe stradă, pentru ca să nu ne audă Securitatea, și mi-a povestit experimentul din Pitești. El a avut un noroc extraordinar, că după două luni a fost eliberat, și eu am știut când am intrat în pușcărie acest experiment.”

 

,,Toți au căzut, că nu se putea...”

 

A împărțit celula de închisoare cu oameni de o dârzenie extraordinară, care au intrat în pușcărie cu gândul ,,eu rezist oricum, eu îi înving pe toți prin puterea mea, pentru că se considerau dârji, și erau, dar toți au căzut, că nu se putea...”

La experimentul Pitești doar cei care au avut ,,norocul” să moară în primele trei zile ,,au rezistat” să nu devină și ei bătăuși, povestește fostul deținut politic: ,,Omul e făcut din carne și din nervi și încet-încet, foamea, rănile, suferințele, bătăile, făceau ca toți, săracii, să cadă. Foarte puțini au revenit apoi, unul dintre puținii care au avut această capacitate extraordinară să revină pe bază de credință a fost Calciu Dumitreasa.”

Dumnezeu l-a protejat în închisoare, datorită umilinței sale

Cu toate că avea toate elementele ,,căutate” de Securitate, fiind printre cei mai vulnerabili, pentru că era național-țărănist, student, reacționar, blăjean, greco-catolic, și cât de poate de împotriva regimului, Matei Boilă consideră că a scăpat ,,ușor” în cei ,,doar” 10 ani de închisoare, trecând prin mai multe anchete la care a scăpat ,,nebătut sistematic, doar așa, bătăi ușoare”. Și asta, datorită ajutorului divin, el simțind pe toată durata întemnițării prezența lui Dumnezeu, care i-a ascultat rugăciunea plină de umilință, adresată încă din primele zile:

,,Pentru mine cel mai greu de rezistat era la bătaie, mi-am dat seama de toată situația aia, dar am avut ceva deosebit, care m-a scăpat: umilința adevărată. Eu am îngenuncheat atunci și am spus următorul lucru: Doamne, eu știu că sunt slab, știu că capacitatea mea de rezistență este mult mai mică decât toate metodele și toate posibilitățile de presiune pe care toți ăștia le au asupra mea, de aceea, te rog eu foarte mult, ai milă de mine și nu-mi da mai mult decât pot rezista; cât pot rezista, dă-mi! Și în momentul acela mi-am dat seama că sunt viclean, adică neputând rezista la mult, o să îmi dea puțin, și așa a fost, tot timpul închisorii mele am simțit această binecuvântare și eram păzit, pentru că am avut umilința să îl rog lucrul acesta. Eu am stat în închisoare cu oameni mult mai rezistenți și dârji, de oțel, care toți au avut orgoliu și, săracii, toți au căzut. Eu am simțit binecuvântarea asta și ajutorul acesta și am rezistat.”

 

Într-o celulă în care încăpeau în mod normal 8 inși, erau ,,cazați” 46

 

,,A fost un experiment groaznic”, ne povestește Matei Z. Boilă - cum îi era numele de deținut - acele vremuri de chin și de teroare: într-o celulă în care încăpeau în mod normal 8 inși, erau ,,cazați” 46, iar cei nou veniți erau ,,găzduiți” la cel mai jos nivel, pe ciment, lângă tineta de murdărie. Aici trăiau și dormeau, direct pe ciment, ,,la șerpărie”, dar psihicul bun și credința l-au ajutat pe deținutul politic Boilă să treacă cu seninătate peste toate.

Luni de zile deținuții erau ,,hrăniți” doar cu o ciorbă de morcovi în care morcovul era o raritate și ajunseseră galbeni ca pereții, nemaiputând nici să umble de foame.

Atunci când primeau carne de la deșeuri, uneori de șobolan, era zi de sărbătoare:

,,Îmi amintesc de exemplu că atunci când ne dădeau arpacaș cu carne – carnea era de la deșeuri, era cel mai bun lucru, era așa de bine încât ziceam că vin englezii și că vin americanii...

Erau deșeuri de la măcelării, unde găseai tot felul de organe, și câteodată și câte un șobolan. Era ceva groaznic, dar pentru noi era ceva extraordinar, că era ceva mai consistent.

Îmi amintesc că eram la Jilava și a fost arestat un colonel de-al lor, și încă mirosea a frizerie când a intrat, și când ne-au adus mâncarea, i-au dat gamela cu porcăria asta, el a luat-o, a mirosit-o repede și s-a și dus să o arunce la tinetă. Eu atunci l-am oprit: «Măi omule, nu fă prostii, o să-ți pară foarte rău de așa ceva!» «Nu pot să mănânc!», mi-a răspuns el. «Te rog să te potolești!», nu a vrut, «Bine, o să vedem noi...», i-am spus. Și peste 3 luni el a ajuns mai flămând decât noi toți.”

Frigul era crunt în închisoare, nepunându-se problema de încălzire, iar dimineața, când  deținuții voiau să se spele sau să bea apă, trebuiau sa spargă gheața de deasupra.

 

A fost eliberat în urma decretului din 1964

 

În 1964, când condamnații politic au fost eliberați cu un decret masiv, lui Matei Boilă i s-a permis să-și dea examenul de stat, pe care l-a și luat în 2-3 luni, examenul de jurist, pe care mai apoi l-a echivalat și a fost angajat într-o întreprindere. A învățat economie în particular, singur, scriind mai apoi și o carte, o comparație între economia liberă și cea socialistă, cel care i-a corectat-o fiind Coposu.

După eliberarea din închisoare a fost de toate, întâi tehnician sondor, apoi a ajuns și la Napochim, la fabrica de ipsos de lângă Cluj, iar până la urmă, cunoscând economie politică și lucrând ușor cu matematica, a fost promovat de la tehnician, în biroul financiar, fiind apreciat de superiori, pentru că, deși făcea toate lucrările, nu le putea primejdui poziția, pentru a le lua locul, din cauza dosarului de fost deținut politic.

A fost făcut preot în clandestinitate de către cardinalul Todea

A fost făcut preot în clandestinitate de către cardinalul Todea. A stat în pușcărie cu episcopii greco-catolici Hirța și Dragomir, iar, după ieșire, aceștia i-au zis: ,,Ia, să te facem preot!” La solicitarea fermă a celor doi episcopi (,,Eu nu am știut nimica, liturghii etc., dar ei au zis: «Trebuie!»), Matei Boilă consideră că ,,dacă trebuie, nu am ce face” și a fost făcut preot de către cardinalul Todea, oficiind mai apoi liturghii chiar în casa sa, unde veneau și 50 de credincioși. 

Era vremea când Securitatea nu a mai vrut să se amestece pe chestiuni de credință, pentru a nu crea regimului dificultăți externe, până la urmă, proaspătul preot dându-și seama că ,,securiștii acceptă și nu fac nimic”, fiindcă, într-un final, chiar securistul care-i ,,păzea” casa i-a spus să dea jos jaluzelele, ca să nu îl vadă lumea că face liturghie. Din 1967 și până în prezent, preotul Matei Boilă face în casa sa, în fiecare zi, liturghia. Învățase, de altfel, filosofia, în particular, și știa toate canoanele credinței, ajungând chiar și profesor de drept canonic la Institutul Teologic.

 

La Revoluție îl salvează de la linșaj pe maiorul de securitate care îl anchetase

 

Revoluția îl prinde în Cluj, în 22, în ,,piața Catedralei Ortodoxe” și, fiind numit președintele comitetului revoluționar, declară grevă generală, cu 20 de minute înainte de vestea căderii lui Ceaușescu:

,,Am fost la generalul Topârceanu și el era... că vezi că sunt ungurii care vor să vină în țară, și lumea s-a adunat în jurul Securității de pe Traian și voia să-i linșeze. Atunci eu am cerut un camion de la general și am mers și am vorbit cu oamenii: «Măi, oameni buni, eu am suferit închisoare în timpul comunismului, păi pentru asta am riscat și am luptat, ca să fac și eu la fel, să îi omor pe oameni?»

Și ce greu i-am convins împotriva asaltului... au fost de acord să nu-i linșeze doar cu condiția de a merge eu înăuntru și a vedea dacă nu mai sunt oameni arestați. Am intrat și înăuntru era maiorul care mă anchetase pe mine. L-am asigurat că nu va păți nimic și m-a condus prin toate beciurile lor, să văd că nu mai erau oameni captivi

Am ajuns într-o încăpere cu elemente de tortură, tuburi cu care le suflau aer în piept, ciocane, multe lucruri, și-am ieșit afară și le-am spus la oameni să stea liniștiți că nu mai e nimeni arestat și atunci oamenii au plecat de acolo.”

Matei Boilă nu s-a înscris la ,,revoluționari” pentru că ,,nu de-asta a luptat, ca să fie alături de toți securiștii care au fost revoluționari – oamenii lui Iliescu, cu care acesta a manevrat.”

 

Cea mai tristă experiență din viața sa, cei 8 ani în care a fost senator PNȚCD

 

Imediat după Revoluție s-a pensionat și a fost senator PNȚCD, din 1992, până în 2000. Cu toți anii de temniță și toate penitențele îndurate în perioada comunistă, de abia acești ani de politică postdecembristă Boilă îi consideră a fi ,,cea mai tristă experiență din viața mea, pentru că am intrat cu elan că vom face ceva și mi-am dat seama că partidul a fost infiltrat și că în loc să fie ce am vrut să fie, să scăpăm de hoția generalizată, nu făceau decât să participe la această jefuire a țării, sub pretextul privatizării.” 

Atunci, dezamăgit, și-a dat demisia din PNȚCD și a înființat ANCD (Alianța Națională Creștin Democrată), ,,partid politic care a progresat foarte repede”, dar, din păcate, s-a înșelat din nou cu oamenii:

,,Eu când am ieșit din partid am ieșit pe această chestiune, să facem un partid cinstit și corect, să renunțăm cu hoțiile, și am fost la Diaconescu, și i-am spus: «Domnu Diaconescu, nu vă dați seama că partidul nostru este supus unui complot intern și internațional, pentru a fi scos rușinos din istorie?» Și știi ce mi-a răspuns? Mi-a zis: «Știu, dar nu am ce face.» Și atunci i-am zis: «Păi, uite, domnule, dumneata ești președintele partidului, dacă nu ai ce face, eu de mâine nu mai fac parte din latrina asta urât mirositoare.» Și a doua zi mi-am dat demisia. 

La ANCD pe Ciorbea l-am pus președinte, cu el am făcut, și i-am zis: «Domnu Ciorbea, vreau să vă spun ceva, noi organizăm un partid împotriva tuturor mafiilor, a tuturor masonilor din țara asta și vom fi prigoniți, va fi foarte greu, eu vă spun de acum.» Iar el mi-a zis așa: «Domnu Boilă, mă duc până în pânzele albe cu dumneavoastră și fiți liniștit că nu îmi pasă, mergem împreună.»”

Până la urmă s-au făcut presiuni asupra lor, povestește cu dezamăgire Boilă, ca să renunțe, să treacă la CDR, și Ciorbea nu a rezistat și a mers cu ei: ,,Am avut și această deziluzie, a fost un dezastru, lipsa asta de caractere, care și astăzi ne macină. 6 inși, maxim 10, au rămas alături de mine. Restul toți s-au dus, ca să obțină niște deputății și lucruri de nimica.”

La atitudinea colegilor săi de partid, Matei Boilă le-a replicat: «Știți ce faceți dumneavoastră acuma? Muriți urât!»” ,,Ce bine ar fi fost să fi rămas atunci nucleul acesta de partid incoruptibil...”, oftează Matei Boilă, cu nostalgie.

 

Cea mai dăunătoare formă de corupție e nepotismul și clientelismul politic

 

De altfel, una dintre cele mai dăunătoare corupții o consideră a fi, nu furtul de bani, ci ocuparea funcțiilor pe criterii de nepotism, de incompetență, ,,și corupția foarte mare este să accepți un post în care nu ești capabil și nu poți să-i faci față și nu ai calitățile necesare și să accepți totuși”. Asta este ca și cum ai fura, conchide Boilă, este una dintre cauzele cele mai grave de corupție care există astăzi, ea este cauza pentru care fug cei mai mulți oameni din țară. Pentru că poți să fii cât de prost și de slab și de ticălos, dacă ești înscris în partid e suficient. 

Matei Boilă e conștiința vie a aproape 9 decenii de istorie, pline de viață și de moarte, de credință și de datorie, de speranță și de utopie. E un om peste care vremurile au trecut cu bune, dar mai ales cu rele, fără a lăsa urme, fără a-l dezechilibra, din contră, aducându-l doar, mereu, mai aproape de Dumnezeu și de oameni. Matei Boilă le-a trăit pe toate, fără a-și consuma definitiv nici măcar o clipă, speranța, deși speranța vie a renașterii neamului românesc nu i s-a împlinit niciodată. Speranța moare ultima, și să sperăm că Matei Boilă o va vedea îndeplinită aievea, cât va fi încă în viață. Pentru că altfel toată suferința va fi fost în zadar. Nu pentru acești oameni, pe care tragedia i-a transformat în sfinți, ci pentru noi, ceilalți, pe care drama istoriei nu a reușit să ne transforme nicicum.

Comentarii

Adrian Olar

24.11.2014 15:02

O renaștere morală și spirituală este dorită de tot mai mulți. Avem modele și repere sub ochii noștri care deși ne arată clar drumul de urmat, din păcate nu-l vedem. Pierduți în dispute, făra valoare, de a găsi vinovați  nu găsim soluții eficiente în interesul majorității populației și am sfîrșit prin a fi risipiți prin lume căutînd binele material. Din păcate se împuținează numărul celor rămași în viață, care au suferit dovedind verticalitate și care prin viu grai ne istorisesc și ne sfătuiesc. Obsedați de ochiul galben al satanei ne lepădăm valorile și luăm oglinjoarele scliptoare. Schimbarea, cred,va veni de afară prin cei care împinși de corupție, sărăcie, lipsa de perspectivă din țară au ales drumul străinătății. Întorcîndu-se vor trebui să pună pumnul în pieptul furtunii, punînd în practică cele învățate cu trudă și amar departe de cei dragi.

Adauga comentariu