Masca purtată ca un prezervativ pus doar pe testicule

De când purtarea măștii în toate spațiile publice deschise și închise este obligatorie, toată lumea poartă mască „cu mască”. Adică, masca este purtată cu conștiinciozitate exact acolo unde are cea mai mică eficiență, unde purtarea ei are cel mai puțin sens – în spațiile deschise, pe stradă, printre blocuri, la volan, cu șoferul singur în mașină etc., și nu este purtată sau e ținută sub bărbie, la mișto, acolo unde ar avea cel mai mult sens, în spațiile închise publice, dar oarecum private – în băile centrelor comerciale, la sălile de sport, la întâlnirile dintre prieteni la terasele înfoliate încă deschise, la party-uri și reuniuni familiale, ori de serviciu ș.a.m.d.

Obligat să poarte mască practic peste tot în afara locuinței, românul a dat-o rapid în româniste: fiindcă „se sufocă” atunci când merge în mallurile pline, el își trage masca jos la toaletă, să ia o gură de aer curat, fresh, cu iz de urină și coronavirus, de la colegii de pișoar; face sport cu „chin diapers”; se întâlnește cu prietenii, la ceas de seară, la o țigară, cere un foc și-și cere și-un coronavirus, pe care apoi îl dă mai departe la rude; face party-uri restrânse, fără mască, simțindu-se în familie.

Masca a fost deja impusă de suficient de multă vreme ca să-și fi arătat eficiența. Dar, fiindcă coronavirusul a continuat să se răspândească virulent în statisticile oficiale și, cel mai probabil, și în rândul populației, oamenii au ajuns să nu mai creadă în eficiența acestui articol sanitar care a devenit unul pur vestimentar - masca: „O purtăm, să nu ne amendeze ăștia!”, „Nu te vede nimeni aici, poți să ți-o dai jos!”, „Ține-o totuși sub bărbie, în caz că vine Poliția!”

Eficientă sau nu, impusă peste tot, și unde are sens și unde nu, masca a ajuns să se decredibilizeze rapid și să ducă, la fel ca nepurtarea ei, la carantină, ca ultimă soluție, de avarie, pentru împiedicarea îmbolnăvirilor scăpate de sub orice fel de control.

În loc să fie oamenii obligați să umble pe coclauri mascați, ar fi trebui să le fie explicată importanța purtării măștii în spațiile închise, acolo unde se intersectează pentru mai multă vreme, de mai aproape, unde împarte om cu persoană același aer și nu om cu păsările cerului.

Pe străzile aglomerate, purtarea măștii are sens – poate tuși sau strănuta un nesimțit oricând în mulțime. Dar câte străzi aglomerate mai avem acum, chiar și în orașele mari? Și de ce nu este obligatorie purtarea măștii doar pe aceste străzi, unde este cazul, unde și polițienii locali ar putea patrula non-stop, pentru a asigura respectarea măsurii?

Pe străzile aproape goale, pe aleile de cartier, purtarea măștii, cu aglomerarea de mucozități în ea iarna, duce la gestul fiziologic firesc, reflex, de a o da jos acolo unde nimeni nu te vede, sau chiar și unde ești văzut, pentru a-ți șterge nasul – cu mâna, cu batista, după educație! Iar mai apoi, mâinile ajung pe clanțe, pe butoanele de la semafor, pe barele de la autobuze. Porți, aiurea-n tramvai, o mască timp de 15 minute pe o stradă pustie, ca să nu te amendeze cumva Poliția, iar pe urmă, odată intrat în tramvai, simți masca umedă pe față, o tragi jos, te ștergi la nas, apeși butoane, strângi scaune cu mâna.

Măsuri luate de-a valma, cu aplicare tot timpul și peste tot, ajung să aibă efecte inverse celor dorite, efecte adverse. Oamenii poartă masca de frica amenzilor, în spațiile deschise, unde sunt văzuți, și și-o pun de formă sau deloc acolo unde ochii miopi, dar hulpavi de amenzi, ai autorităților, nu pătrund.

Iar cazurile cresc, și e firesc să crească, fiindcă masca e purtată în spațiile închise ca un prezervativ pus doar pe testicule, fiindcă  și ele participă, chiar dacă nu se bagă, deci e ok și-așa! Purtată în acest stil însă masca nu îi protejează pe oameni de carantină, singura măsură eficientă în a îi împiedica pe cetățeni să dea share la un virus perfid care profită de șmecheria celor care nu cred în el.

Problema cu carantina însă e că duce la faliment. Prinse între indisciplina oamenilor și perspectiva falimentului, autoritățile ar trebui să găsească metode mai eficiente, mai bine țintite, de luptă cu noul coronavirus. Nu le poți impune cetățenilor să poarte mască și unde are sens, și unde nu, fiindcă oamenii, în general, gândesc (bine sau prost), și, de lehamite, vor ajunge să nu o poarte  exact unde ar trebui  – acolo unde interacționează intim, unde nu îi vezi. Dar le poți impune, cu biciul sau cu zăhărelul, măsuri punctuale, doar acolo unde are sens. Eficiența ar fi mai mare, disconfortul mai mic. Numai că autoritățile, în general, nu gândesc, ori gândesc pompieristic – sting focul doar după ce a ars jumătate de casă.

Iar când toată lumea arde, politicienii se uită ca Nero la Roma și se fac că guvernează.

Adauga comentariu