Din oras

Mariana Emilia Sucala, croitoreasa care trudeste pentru un Cluj mai elegant

Doamna Mariana Emilia Sucala se trage din neamul cojocarilor moldoveni. Are 61 de ani si o eleganta discreta: bijuterii de chihlimbar, palarioara cocheta de pai si o camasa inflorita croita mestesugit cu mana ei. Povestea ei e simpla, se impleteste cu a multor clujence trecute prin marile fabrici ale orasului, insa ar vrea ca stilul si mestesugul ei sa se materializeze intr-un atelier de haine si accesorii frumoase si de calitate, la preturi accesibile.  

Doamna Mariana e vesela, bine dispusa si isi spune povestea in cuvinte simple, pline de miez. 

“Eu sunt din Radauti. Bunicii mei erau foarte indemanatici. Mama si matusile la fel. Probabil de la ele am mostenit toate astea”, marturiseste ea, din capul locului. 

Mostenirea a fost completata de anii de lucru cu mana, mai ales cei in care si-a ingrijit copiii acasa. Au fost ani in care, pe langa treburile casnice si cele necesare micutilor femeia a brodat, a cusut si a creat nenumarate lucrusoare frumoase.

Familia sa a dat Radautiul pe Cluj inca de cand ea era in clasa I. 

“Clujul mi s-a parut ciudat, eu veneam dintr-un orasel de provincie. Aici mi se parea mult mai interesant, mai mare, cu strazi pavate, era ceva grozav! Mam obisnuit repede. Am stat o perioada in Bulgaria si apoi ne-am mutat in Grigorescu, langa Taietura Turcului. Acolo am copilarit”, povesteste ea. 

Cand era in clasa a VII-a, clujeanca a inceput deja sa faca rochii si sa “foarfece” lucrarile mamei. 

“Asa am inceput. Mama m-a lasat, chiar daca am mai si stricat. La scoala erau la acea vreme orele de gospodarie, unde invatai sa faci tipare, sa cosi si mi-a placut foarte mult. Erau almanahuri vechi, foarte interesante, care veneau cu o carticica, un supliment cu tot felul de minuni… Aveam si o matusa din partea tatalui care ma indruma”, adauga. 

La fel ca tot clujeanul acelori vremuri, doamna Mariana a lucrat in fabrici si ateliere. A trudit la popularele masini de cusut comuniste, Veronica sau Elena, iar apoi s-a folosit de una nemteasca, pana cand masinaria a ruginit si a fost nevoie sa fie schimbata.

“Am lucrat la Munca Invalizilor o perioada , apoi a venit Revolutia si am ramas fara serviciu. Am lucrat apoi la incaltaminte si la croitorie. Acum sunt pensionara”, povesteste ea.

Mica afacere a familiei, Artemi Rose Boutique, a fost demarata in urma cu cativa ani, alaturi de Diana Sucala, fiica doamnei Mariana. Tanara a plecat apoi sa lucreze in strainatate, in SUA, Anglia si Italia, timp in care atelierul a luat o pauza. Din septembrie insa, cele doua vor deschide un nou atelier in casa familiei din Dezmir. Munca este impartita echitabil: fiica se cupa de promovare si concept, iar mama de executia produselor, fie ca este vorba de rochii de mireasa, de rochii de seara, accesorii, decoratiuni evenimente, decoratiuni textile pentru casa. 

“Printre matasuri care flutura pe trup, panglici, dantele si flori brodate creez o poveste care este purtata ca un vesmant de seama sa bucure privirea trecatorului. Cos cu drag vesminte si accesorii pentru suflete frumoase. Pot sa creez o poveste vesmant pentru tine din septembrie 2015, cand usile odaii de primire vor fi deschise pentru oaspeti”, se arata in prezentarea viitorului atelier. 

Intre altele, creatiile doamnei Mariana se deosebesc prin faptul ca sunt realizate predominant din materiale naturale.  

“Eu ma gandesc mereu la situatia materiala in care familia mea a fost multa vreme. Erau multe lucrusoare frumoase pe piata, sunt si acum, dar la un pret ingrozitor de mare. Ar trebui sa se gaseasca si la noi produse de calitate la pret acceptabil. Ne vom adresa publicului tanar sau mai putin tanar, situat la un nivel financiar mediu. Ne dorim sa oferim calitate accesibila. Stiu prin ce am trecut eu in 30 de ani cand vedeam mereu lucruri frumoase, dar aveam intotdeauna alte prioritati”, marturiseste clujeanca. 

Viziunea ei este simpla si de efect. 

“Rochiile de mireasa ar trebui sa fie ca cele din anii 1900-1940. Erau atat de fluide, de frumoase si de feminine… In plus mai facem si rochite pentru domnisoarele de onoare sau pentru fetite, perinite, saculeti cu lavanda, stegulete personalizate, fete de masa cu servetele si alte maruntisuri care fac diferenta”, destainuie aceasta. 

Nu lipsesc din “palmaresul” ei faimoasele frivolite, dantelutele suave crosetate de mana care faceau furori in alte vremuri. 

“Am facut rochii pentru doamne, pentu adolescente si orice comenzi am avut. Ne-am propus sa facem asta in cadru organizat. Fiica mea a zis ca trebuie sa stie lumea cate stii tu, mama, sa faci”, zambeste doamna Mariana. 

Produsele atelierului se vor face la comanda, dar o mare parte din activitate va fi centrata pe vanzarea online. 

“Cel mai mult imi place sa cos, as face asta oricand. Acasa avem si animale, sotul se ocupa de partea de ferma, crestem oi si vite. Mai avem si 12 catei pe care i-am luat de pe strada”, dezvaluie ea.

Marianei Sucala nu ii place cum se imbraca lumea la Cluj si nu se sfieste sa spuna asta raspicat. 

“Fetele astea tinere parca nu mai stiu sa se imbrace elegant. Poti sa fi sexi si fara sa iti descoperi tot corpul. Eu am fost moderna toata viata mea. Nu m-am luat dupa ce zice lumea, nu am fost adepta hainelor lungi cu orice pret. Ce vezi acum pe strada cu atat mai grav cu cat acum poti sa iti cumperi accesorii, bijuterii de orice fel la preturi pentru toate buzunarele. Poate e vorba de lipsa de educatie sau de lipsa de indrumare…”, crede ea. 

Doamna Mariana nu e entuziasmata nici de “moda” masculina de la Cluj. 

“Toti isi iau un nadrag si un tricou si gata! Pe sotul meu l-am imbracat intotdeauna elegant. El a fost contabil, mergea in control pe la unitati si trebuia sa aiba o tinuta. Nu te poti prezenta oricum. Si acum, ca are 76 de ani, cand iese undeva are cravata, camasa si palarie, e foarte elegant. E drept ca am vazut intr-o perioada si la Cluj baieti cu o haina peste costum, atat de eleganti incat imi venea sa merg la ei sa le spun asta…”, a apreciat ea. 

Clujeanca a facut eforturi sa fie mereu eleganta si in anii comunismului, cand nu era usor sa iti faci rost de haine sau materiale de calitate. 

Cum procedeaza cand clientii cer lucruri kitsch?

„Ii refuz, mai mult sau mai putin direct. Am asa un simt: cand simt ca cineva e dificil, atunci nu ma apuc de acea comanda. Evit. Altfel, nu ma trag de la lucru, fac si reparatii pentru haine. Orice este croitorie, de ce sa nu faci?”, concluzioneaza clujeanca.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *