La Muzeul Satului din Hoia astazi a fost claca de seceris. Clujenii care s-au nimerit in vizita printre casutele stramosesti, cu nepoti, umbrele si aparate foto au avut surpriza sa urmareasca si apoi chiar sa ia parte la o zi de secera ca pe vremuri, cu maramureseni imbracati in costumele lor de senzatie si grai dulce, ba chiar cu Stefan si Andrei Petreus, coborati parca direct de la Tezaur Folcloric, cantand la zongora intre ei. Totul s-a incheiat cu o hora ca-n povesti si ar fi greu de ghicit acum, la a doua editie, ca a inceput cu incercarea de acoperi o nevoie a muzeului: lipsa de paie pentru acoperisuri.
Ca sa intri in Parcul Etnografic „Romulus Vuia” sambata la pranz ai de strabatut alaiuri radioase de nunti, venite sa se fotografieze in cadrul rustic al muzeului: miri, nuntasi, domnisoare de onoare in rochii identice, si, mai ales, neaparat trebuie sa incremenesti inainte sa intri in cadrele atat de pretioase.
O iei piezis, printre brazdele de fan de langa drum si depasesti problema. Zona secerisului e vizibila de departe: holda de un galben stins e secerata pe trei sferturi, cu snopi aranjati „in cruce”, iar maramuresenii in costumele lor de un alb stralucitor misuna peste tot. Barbatii nu prea sunt de vazut, dar femeile robotesc de zor printre paie, aplecate de mijloc.
Ileana Rus e o maramureseanca inalta si mladie, prima din sirul seceratoarelor. Ea stie bine, inca din frageda copilarie, cum se procedeaza la seceris:
„Prima data te aprovizionezi cu unelte: secera, coasa si mai e necesara si o grebla. Daca mai raman niste paie, avem nevoie de rachita, desi, acum noi am legat acum snopii cu sarma. Apoi intri in holda, prinzi cu mana stanga un manunchi de grau sau secara, cum avem aici. Secera trebuie sa fie bine ascutita. Taiem spicele, dupa care barbatii fac snopi si ii leaga cu firele de rachita. Apoi se cladesc snopii in cruce. Mergem apoi in padure si aduce un par si vom face o claie mare, mare. Acum fac o cununa de spice de secara””, lamureste ea.
Tanara are cu grai limpede, privire semeata si e mandra sa spuna ca e nascuta in Barsana.
„Am venit aici la Cluj la 14 ani la liceu, dupa aceea la facultate si am ramas aici, ca toata lumea, dar sufletul tot acolo imi este. Nu poti sa negi locul de unde ai plecat”, marturiseste ea.
Este membra a Asociatiei Maramuresenilor din Cluj si participa la activitatile lor de prin oras. A venit la claca insotita de sot de de copilasul ei, Matei, un mamamuresean in miniatura, luat in cadrul de toti fotografii prezenti la eveniment.
„Mai merg la secerat si acasa, dar rar, nu prea se nimereste in zilele de sambata, cand ajung pe la ai nostri”, spune ea.
In crucea amiezii apare si un politician: Vakar Istvan de la UDMR, presedintele Consiliului Judetean (CJ) Cluj. Sta de vorba cu Tudor Salagean, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei (MET), lauda initiativa, incearca sa invete cum se face cununa, coborand in mijlocul lanului, apoi se face nevazut.
E primul sef al CJ care se incumeta sa urce pana la sectia exterioara a MET, precizeaza Salagean.
Urmeaza apoi tot scenariul clacii maramuresene: lucratorii se duc la biserica, dupa care o iau in alai spre lan, in cant de fluier si alte instrumente neindentificate, spun Tatal Nostru si se pun pe treaba.
Ultima fasie din holda de secara e pusa la pamant de barbati, cu coasa, iar femeile mesteresc snopi.
Apar muzicantii din familia Petreus, cantand cu foc de sus, de pe coasta, pentru ca apoi sa coboare din ce in ce mai infocat pana in mjlocul secerisului.
Holda se termina, snopii se fac claie, in varf se pune o cununa, apoi gazda e cinstita cu o alta, la fel ca si seceratoarele, si totul se incheie cu o hora furtunoasa.
„Seceratul a inceput de joi seara, sunt sase femei si doi barbati, membri ai Asociatiei Maramuresenilor din Cluj-Napoca. Anul acesta s-a cultiva secara, si nu grau, pentru secara are paiul mai lung si am considerat ca ar fi utila pentru mai multe tipuri de constructii pe care vrem sa le reconditionam. Totusi, anul viitor vom cultiva alta planta cerealiera, poate tot grauȚ, declara Tudor Salagean, directorul MET.
Nicolae Hodor, geograf in cadrul Facultatii de Geografie a Universitatii „Babes-Bolyai” si membru al asociatiei, liderul actiunii de la Muzeul satului, explica ce s-a intamplat:
„Pentru inceput , ne intelegem la biserica sa venim din toate partile din sat, a doua zi. Cosim cu o oasa speciala, care da jos graul. Se fac snopi, ii punem in cruce, facem claie, facem cununa pentru gazda, pentru boier. Ne cerem plata, dar asta e de fapt o petrecere unde se serveste bautura si mancare. Se termina cu un joc, daca sunt unii care vor sa ii invete oferim si un fel de curs gratis celor care nu stiu”, spune acesta.
Actiunea este la a doua editie, desfasurata sub genericul „M-o manat mama la claca/ Sa-mi aleg fata sa-mi placa”. Traditiile stravechi legate de seceratul cerealelor si rolul social si comunitar al clacilor de seceratau fost prezentate publicului vizitator de cunoscutii creatori populari Palaguta si Dumitru Hodor si de colaboratorii lor, imbracati si ei in portul traditional specific. S-au folosit uneltele stravechi.
Intregul show are, de fapt, un scop practic: paiele de secara secerate si prelucrate manual reprezinta unul dintre materialele de baza pentru reconditionarea constructiilor din incinta Parcului Etnografic. Cu paiele din recolta de grau de anul trecut s-a renovat acoperisul unei suri din cadrul parcului.
Incepand de duminica, 20 iulie, in biserica din Cizer (biserica lui Horea) din Parcul Etnografic „Romulus Vuia”, preotul ortodox Dinu Criste, cunoscut ca realizator TV in studiourile Antena 1 Cluj, TVR Cluj, TVR 3 si Agro TV, va oficia liturghia religioasa in fiecare duminica si in sarbatori, intre orele 10 si 12.
„Periodic, la incheierea slujbelor religioase vor avea lor lansari de carte, in parteneriat cu edituri de prestigiu, si vor fi organizate colocvii care se vor inscrie in tematica interferentelor dintre credinta si stiintele vietii, dintre religie si cultura. In acest fel, se urmareste transformarea spatiului muzeal intr-o platforma vie, loc de intalnire a publicului larg cu oameni ai cuvantului si ai credintei.
Programul beneficiaza de sprijinul Mitropoliei Clujului, Maramuresului si Salajului. Vizitatorii care vor dori sa frecventeze biserica din Parcul Etnografic au posibilitatea de a face acest lucru in conditii avantajoase prin achitarea unui abonament anual”, au anuntat oficialii MET.
Biserica de lemn din satul Cizer, judetul Salaj, a fost construita din stejar, in anul 1773, de catre o echipa de dulgheri indrumata –conform unei inscriptii- de Horea, principalul conducator al romanilor transilvaneni in cursul marii ridicari din anul 1784. Ea ilustreaza „categoria bisericilor de lemn cu plan evoluat, avand capete poligonale si pridvor pe trei laturi, destinat adapostirii, in timpul slujbei, a surplusului de enoriasi”. Obiectivul a fost achizitionat de MET instalat in Parcul Etnografic in anul 1968. In ultimii ani, Biserica lui Horea a devenit unul dintre cele mai apreciate biserici din Cluj, aici fiind oficiate un numar din ce in ce mai mare de cununii si botezuri, in principal in riturile ortodox si greco-catolic.