Mănăstirea Nicula, un loc cu har vizitat de credincioșii din întreaga țară, tot timpul anului

„Mânăstirea Nicula este cunoscută ca unul dintre cele mai vechi aşezăminte monahale din spaţiul românesc (1552), şcoală pentru „grija sufletelor şi învăţătura pruncilor” (1659) și centru de spiritualitate şi cultură prin Icoana făcătoare de minuni, care a statuat mănăstirea drept loc de pelerinaj din anul 1699.

Stăreţia a fost construită între 1978 – 1989. Ea adăposteşte un paraclis cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” şi o importantă colecţie de icoane vechi, pictate pe sticlă şi pe lemn, precum şi o colecţie de cărţi vechi de cult, printre care şi „Cazania” mitropolitului Varlaam, tipărită în anul 1643.

Anul 2001 a marcat istoric Mânăstirea Nicula prin intervenţia Arhiepiscopului Bartolomeu al Clujului, care a rectitorit aşezământul monahal, reorganizându-l urbanistic şi, împreună cu obştea călugărească, a demarat construcţia de noi edificii: Biserică, Casă de creaţie, Centru de studii patristice, Corp administrativ, Arhondaric şi Clopotniţă. S-a reuşit, până în prezent, edificarea Casei de creaţie, ce cuprinde reşedinţa arhiepiscopului, biblioteca și atelierul de pictură. Biserica mânăstirii este în faza de finisaj, atât la lucrările interioare, cât și exterioare, de asemenea și Centrul de studii patristice.

Obştea de monahi, treizeci la număr, se nevoieşte cu timp şi fără timp, prin rugăciune şi muncă, asemeni Maicii Sfinte, întru chemarea Mântuitorului Hristos: «Cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea și şi să-Mi urmeze!»” (manastireanicula.ro)

Maica Domnului îi ascultă pe toți cei care-i cer ajutorul

Mănăstirea Nicula nu impresionează în prezent prin frumusețea arhitectonică și peisagistică, multe dintre clădiri fiind în șantier sau în paragină, ci prin harul deosebit pe care îl simt aici credincioșii, prin liniștea și lumina sufletească pe care le-o oferă acest loc sfânt. 

De Paștele de Vară, așa cum mai este numită Adormirea Maicii Domnului, credincioșii din toată țara pornesc în pelerinaj spre Mănăstirea Nicula, curtea mănăstirii devenind neîncăpătoare pentru oamenii care vin aici chiar și cu o săptămână înainte, pentru a-și găsi alinarea sufletească:

„La noi, la Nicula, cu precădere putem să numim această sărbătoare ca un Paște de vară, pentru că, la urma urmei, vin mai mulți credincioși chiar decât la sărbătoarea Paștelui propriu-zisă. Adormirea Maicii Domnului are o importanță cu totul deosebită pentru mănăstirea noastră, datorită Icoanei Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului, prezentă aici, care este punctul de atracție al credincioșilor, nucleul spiritual al mănăstirii, motivul pentru care și noi, ca și călugări, suntem adunați aici. Credincioșii vin, desigur, în tot cursul anului bisericesc, dar cu precădere în aceste zile de sărbătoare. Unii vin cu o săptămână înainte, e un întreg fenomen. Aproximativ începând de la Schimbarea la Față, în mod tradițional, Ardealul începea să freamăte, în mod istoric, de sute de ani, aici, la Nicula, la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, și, sigur, și acum, unii credincioși vin și se stabilesc aici și cu o  săptămână înainte. 

Cel mai important lucru este că oamenii vin aici la Nicula în număr atât de mare la Maica Domnului, pentru că la Maica Domnului vin, tocmai pentru că simt în ea o inimă de mamă, simt în ea o prezență caldă, iubitoare, binefăcătoare, în fața căreia pot să își verse necazurile, greutățile, durerile de zi cu zi - fiecare vine cu propria lui încărcătură. Nu sunt mulți cei care vin să mulțumească, sunt și astfel de oameni, dar cu precădere oamenii vin ca să găsească mângâiere și alinare. 

Și Maica Domnului îi primește! Dacă nu i-ar primi, dacă oamenii nu ar simți această mângâiere și alinare, dacă nu ar vedea un ajutor în ceea ce cer, sigur că nu ar continua să vină, cu atâta stăruință, de ani de zile. Și ajutorul acesta se manifestă în primul rând prin liniștirea inimii, prin bucuria, prin pacea pe care o simt oamenii în fața icoanei Maicii Domnului, pur și simplu golindu-și sufletul, punându-i Maicii Domnului necazurile înainte și Maica Domnului alinând rănile.

Se spune că Maica Domnului se supără numai într-un singur caz, se supără numai pe oamenii care nu îi cer ajutorul în nimic, pe cei care nu îi cer niciun ajutor. Mai ales de sărbătoarea Maicii Domnului, și, în general, în cursul anului bisericesc, avem în Cer un sprijin și o inimă de mamă, care ne poartă de grijă, care îl iubește pe fiul ei, dar ne iubește și pe noi, ca popor al fiului ei, ca și credincioși, care nu ne-a uitat, nu ne uită, și care are îndrăzneală la fiul ei, ca orice mamă”, explică părintele Grigorie Benea, un slujitor al lui Dumnezeu de la Mănăstirea Nicula.

Credincioșii vin în număr mare la Nicula în fiecare zi a anului

Adevărații credincioși nu se îndreaptă spre locurile sfinte numai la ceas de sărbătoare sau atunci când sunt încercați de nevoi, ci și în celelalte zile, când vin la Nicula pentru a se ruga și pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru harul său pe care-l revarsă asupra oamenilor cu credință și cu inima deschisă spre divinitate:

„În general, pur și simplu, o viață în biserică, aproape de biserică, cerând ajutorul Maicii Domnului, cred că e o soluție în vremurile dificile și tulburi și confuze în care trăim, pentru a avea un teren solid sub picioare, care, până la urmă, ne-a ținut în tot cursul istoriei, pentru că istoria a fost întotdeauna confuză și dificilă și cu greutăți; dar, ne-a ținut credința care, dacă ne-o mai păstrăm, o să ne mai țină”, conchide părintele Grigorie Benea, de la Mănăstirea Nicula.

Adauga comentariu