Măi, dragă instituţiile de forţă ale statului, că lui Emil Boc i s-o fi urcat la cap adulația altor debusolați, nu credeți că e cazul să-i dați vreo două palme, măcar contravenționale, să-l treziți la realitate?

Prin educaţia pe care o are şi o dă mai departe, cetăţeanul român este în situaţia melcului care vrea să fugă de-acasă. Este clar că despărţirea de trecutul naţionalist-securist al Partidului Comunist Român nu se poate face fără educaţie. Dar cine îi mai educă pe cei care ne educă? Când educaţia se face cu “educaţii” activiştilor şi securiştilor PCR, România nu mai are nici o şansă. Educaţia trece, apucăturile rămân.

Salut, sunt Victor Lungu şi vă spun că România va pieri din indiferență. Politicienii se vor uita la România cum se descompune, om cu om, alungat în afara granițelor, sau ucis din indiferența unui stat boulean cu funcționari bouleni. Dar nici cetăţeanul care se uită de 30 de ani ca la Poarta Nouă la toate nemerniciile făcute pe banii şi munca lui, fără să ia atitudine, nu este mai breaz.

Cerem reforma clasei politice și nu cerem reforma întregii societăți? Din Decembrie 1989 nu ne dorim prea multe, doar ceea ce ne-a lipsit: libertate, stat minimalist și justiție. Nu dorim decât instituții publice performante unde să nu ne mai frece nimeni pe la ghișee, să nu fim puși pe drumuri pentru aprobări absurde şi generatoare de corupție. Ne dorim să știm că dăm banii pe bunuri și servicii publice de calitate. Dorim să știm pentru ce plătim taxe şi impozite din ce în ce mai diversificate şi mai absurde. Unde se duc banii, mai ales atunci când este vizibil faptul că cerința de a avea bunuri și servicii publice de calitate rămâne un vis neîmplinit. Vrem să știm de ce unii plătesc taxe, iar alții sunt exceptați. Pentru toate acestea am vrut să credem că cei care ne administrează banii sunt oameni onești. Dar nici un guvern post-decembrist nu a generat încredere, fericire, cunoaștere, potențial, norme sau instituții care să confere toate acestea. Şi atunci, prost pentru noi, privitorii la Poarta Nouă, este că așteptăm ca altcineva să facă ceva să corecteze nemerniciile la care asistăm. Noi am participa, dar nu ne băgăm, că nu e treaba noastră. Şi-atunci se bagă ei. Se bagă în banii noştri, în sănătatea noastră, viaţa noastră, în prezentul şi viitorul copiilor noştri. Că, vorba lui Constantin Noica: “toți marii români au făcut ce au făcut și au căzut într-un fotoliu”.

Aşa şi ex-febleţea mea Emil Boc, a făcut ce a făcut şi a căzut într-un fotoliu. Şi de atunci zace parazitat de tot felul de yes-mani, de tot felul de profitori cu şpaga la punga de 1 leu, sau cu relaţii dubioase cu “imobiliari” care erau de fapt proxeneţi. Zace şi e primarul Untold şi al imobiliarilor veroşi, nu al tuturor clujenilor.

Dar el nu este vinovat de unul singur. Avem şi noi complicităţile noastre. Am privit ca la poarta nouă cum, timp de cinci ani, Cluj-Napoca s-a tranformat într-un oraș în care Legea este abolită chiar de către autorități. Un oraş în care patru noapţi la rând se vomită muzică de pe Cluj Arena și se băşesc salve de artificii la fiecare două ore. Într-o totală lipsă de respect față de Lege și de ceilalți locuitori ai municipiului, noapte de noapte şi până dincolo de zori, elicopterele vuiesc pe cer. Dacă celor care se distrează în disprețul legii le mai poți ierta lipsa de educație, autorităților locale, care sunt obligate să aplice și să respecte legea, trebuie să li se aplice corecția necesară. Legea interzice organizarea unor astfel de manifestări în mediul urban după orele 22. Legea interzice organizarea unor astfel de manifestări în vecinătatea spitalelor, în mediul urban. Se-aude Boc? Dar Tișe, tu auzi ceva? Sau nu-i poți zice nimic celui care te-a lăsat să construiești două etaje fără autorizație în plin buricul urbei? La prefectură, se adude ceva? Dar șefii SRI, ai Jandarmeriei, ai Inspectoratului Judeţean de Poliţie, ai Poliției Municipale, ISU, MISU, PIȘU și alte zeci de alte acronime de instituții inutile în plan local, vă sună cunoscute prevederile Legii 60 din 1991 (Art. 5, Alin. 1)? Dar cele ale Legii 61 din 1991, Art. 2, Alin. 26 și 27? Care sunt “lucrurile mai mult pozitive” care rezultă din încălcarea legii, de închideţi ochii la încălcarea acesteia? Ştiam că sunteți plătiți să vegheați la respecatrea și aplicarea acesteia! Că primarul este debusolat și i s-o fi urcat la cap adulația altor debusolați, nu credeți că e cazul să-i dați vreo două palme, măcar contravenționale, să-l treziți la realitate?

Să fie clar: nu am nimic cu distracția nimănui. Am cu nemernicia și cu încălcarea legilor - aceasta e dicuţia, acest este subiectul de discuție, nu calitatea distracției unora.

Şi, gata!

Adauga comentariu