Macesele

Fac parte din grupa “fructe de padure” deoarece productia lor se obtine aproape in exclusivitate de la plantele spontane cunoscute sub numele de maces (Rosa canina L.), rasura, ruje sau trandafir salbatic.


Macesele sunt pseudofructe, rezultate din dezvoltarea receptacului floral. In interiorul lor se afla achenele, adevaratele fructe, denumite impropriu seminte. Au forma sferica si elipsoidala, culoare portocalie in faza de parga si rosie sau rosie-portocalie la maturitate deplina. In scop medicinal, macesele trebuie recoltate cand sunt in parga, neinmuiate, iar nu toamna, dupa caderea brumei, cand sunt complet coapte si devin moi, deoarece in aceasta faza ele contin cantitatea cea mai mica de substante active.


Continutul maxim de vitamina C il au macesele in parga, cu pulpa inca tare. Dupa recoltare, macesele se prelucreaza imediat, pentru a nu se degrada substantele active, prelucrare ce se face in vase de lemn, de plastic sau de ceramica smaltuita, pentru a impiedeca degradarea vitaminei C, pe care metalele o descompun.


Macesele contin apa (49 %), zaharuri (21 %), proteine, acizi, celuloza (23 %), substante minerale, provitamina A (500-5000 mg la 100 g pulpa, in functie de specie), vitaminele B1, B2, E, K si P. Uleiul semintelor de macese contine vitamina F (acizi grasi esentiali: acidul linolic, acidul linoleic si acidul arahidonic). Acizii din macese (malic si citric, in deosebi) contribuie la stabilizarea vitaminei C.


Dietoterapie. In scopuri terapeutice, de la maces se folosesc fructele (din care se prepara infuzie, decoct, sirop, vin medicinal, bauturi racoritoare), semintele si florile. Preparate:


-    Macesele amestecate cu miere (doua parti pulpa de macese curatate de perisori si o parte de miere) se utilizeaza contra limbricilor (ascaridoza), consumandu-se zilnic cate 2-3 lingurite din acest amestec.
-    Decoctul din macese (o lingurita de fructe la o cana cu 200 ml apa) impiedica formarea calculilor renali, deoarece macesele sunt si diuretice. Ele se pun in apa cand da in clocot si se fierb numai 5-10 minute, pentru a nu se pierde prea mult din vitamina C. Acest decoct se foloseste si la tratarea rinitelor, a colitei cronice, a aterosclerozei si a hipertensiunii arteriale, precum si pentru dezintoxicarea alcoolicilor. Se beau 2-3 cani decoct caldut pe zi.
-    Infuzia din fructe de maces este bogata in vitaminele C si P. ea se foloseste la tratarea arteritei, aterosclerozei, hipertensiunii arteriale si trombageitei obliterante, deoarece mentine elasticitatea si permeabilitatea vaselor capilare. Aceasta infuzie se prepara din 2 linguri de fructe la 0,5 l apa clocotita; se bea in cursul unei zile.
-    Infuzia de macese si catina alba, in parti egale, 1-2 lingurite de amestec la o cana cu apa (200 ml), se poate folosi ca ceai alimentar si in tot cursul anului; se beau 2-3 cani pe zi.
-    Maceratul la rece de macese este o bautura racoritoare bogata in vitamine, care se prepara astfel: 100 g macese se macereaza timp de 12 ore intr-un litru de apa rece; se adauga apoi 100 g zahar; dupa dizolvarea lui, amestecul se strecoara; se beau 3 cani pe zi; se pastreaza la rece.
-    Siropul de macese se prepara astfel: peste 250 g macese uscate se toarna 1,5 l apa clocotita si se lasa la macerat 12 ore, apoi se filtreaza, se adauga 0,5 kh zahar si se fierbe pana la consistenta unui sirop. Se toarna in sticle curate, uscate si fierbinti; sticlele se astupa ermetic si se pasteurizeaza.
-    Vinul (cidrul) de macese are actiune diuretica, tonic-aperitiva, fiind indicat in afectiuni hepatice si renale.
-    Infuzia din flori de macese si decoctul de seminte de macese sunt indicate in boli de ficat, de rinichi, constipatie si hemoptizii (scuipari de sange).
-    Extractul de macese este folosit in apifitoterapie, la obtinerea produsului Ciploment T, tablete moi, medicament cu actiune biostimulatorie.


Continutul ridicat de acid ascorbic (vitamina C) imprima maceselor o puternica actiune antiinfectioasa ( vitamina C intervine in procesele de oxidoreducere a microorganismelor, blocandu-le respiratia).


Adauga comentariu