Cum vă ziceam ieri, românii au muncit anul trecut pe “plantația” Statului (și numai pentru a-și achita dările) 174 de zile. Dacă scădem din 365 de zile ale anului și cele 104 de sâmbete și duminici în care nu se muncește, bașca cele 14 zile de sărbători legale, rămân 73 de zile pe an în care românul a muncit pentru sine și nevoile sale. 174 de zile a muncit pentru hoțiile de la buget și promisiunile populiste ale politicienilor săi.
După cum bine știm, în România, pe lângă minoritățile naționale, mai există și minorități individualizate cărora li se suspendă prin OUG obligația de a respecta legea (de exemplu, aleșii locali în cazul OUG de migrație politică și câte și mai câte alte OUG gen cea cu numărul 13, date noaptea ca hoții); de asemenea, există minorități cărora li se acordă amnistii pe criterii de vârstă, boală, pile, apartanențe la categorii sociale șamd. Așa că am ajuns la concluzia că poate exista și categoria de minoritate fiscală autonomă.
Prin urmare, în ședința de Victor Eugen Mihai Lungu de azi, am analizat oportunitatea de a mă auto-amnistia fiscal și de a mă scuti, pe perioada guvernării Grupului Infracțional Organizat impropriu numit Partid Social Democrat (și aliații), de plata obligațiilor fiscale față de statul român.
Cu unanimitate de vot am ajuns la concluzia că OUP mă avantajează. Motiv pentru care l-am și promulgat azi, data, cu amendamentul: fă, borfașilor care temporar reprezintați statul, nu aveți voi chef să îmi înapoiați și banii furați prin supra-accizările de anii trecuți – banii aceia din care ați declarat că-mi faceți autostrăzi, dar v-ați făcut voi averi?
Deci, cu începere de azi mă declar Cetățean Fiscal Autonom. Și-mi proclam dreptul la autonomie fiscală. Referendumul de proclamare a Autonomiei Fiscale față de Grupul Infracțional Organizat care reprezintă vremelnic statul român a fost validat în unanimitate de vot.
Altfel, despre România, s-auzim numai de bine!