O expozitie promovata intens pe Facebook, unde se gasea inclusiv ‘’playlistul” trupei klezmer Mazel Tov si al corului Shira Hadasha a fost vernisata astazi in sala Reduta a Muzeului Etnografic al Transilvaniei (MET). Pe alocuri trist, ca la toate manifestarile in care se evoca suferintele evreilor in cel de-al doilea razboi mondial, melancolic la evocarea uimitoarei arte si a destinului intarsierului Ernest Klein, evenimentul a fost unul complet si continua pe tot parcursul expozitiei.
O mare parte a comunitatii evreiesti s-a regasit la vernisajul expozitiei “Indragostit de lemn… In memoria intarsierului Ernest Klein”. Sala Reduta a fost arhiplina, s-au ocupat nu doar scaunele si spatiul de pe margine, ci si scarile si balconul de sus, din fata spatiului care gazduieste expozitia propriu-zisa. Andrei Klein, fiul artistului, a evocat arta tatalui sau, subliniind ca nu este drept sa fie neglijata si uitata de cei din generatia tanara.
“Clujul este urat si invidiat si discutat de multi, dar aici exista un servus pentru toata lumea, pentru ca apartinem unui oras care are o mare diversitate de culturi, arte si nationalitati. In Asia, e o tehnica ce se foloseste curent la decorarea mobilierului. Metoda era cunoscuta inca de pe vremea egiptenilor iar la noi, in Transilvania apare in timpul Renasterii. Procesul de intarsiere era scump si necesita multa instruire. Am fost intrebat daca e kitsch sau nu si pot raspunde cu tarie ca nu, e un lucru extraordinar, mai ales ca lucrarile au fost facute in timpul razboiului, in incercarea artistului de a supravietui. Nu ar trebui sa uitam acest razboi, ca sa nu lasam sa se mai intample asa ceva”, a declarat Ioan Sbarciu, presedintele Academiei de Arte si Design (UAD) din Cluj-Napoca.
Lucian Nastasa Kovacs, de la Institutul de Istorie a Academiei Romane a prezentat apoi biografia spectaculoasa a artistului.
“In spatele acestei expozitii se ascunde o viata de om, intr-o perioada care nu a fost nici pe departe atat de frumoasa cum se prezinta astazi. Romania interbelica e departe de gloria evocata acum pe toate canalele. Era, de fapt, o perioada in care antisemitismul si violentele erau la ordinea zilei, savarsite de tineri, adesea studenti. Gazetele ieseau cu pagini goale, cu cate o dunga transversala pe care scria “Cenzurat”. Aceea nu era democratie, abia acum putem sa spunem ca este”, a apreciat istoricul.
Acesta a relatat apoi cum Ernest Klein, originar din Reghin, se tragea dintr-o familie de tamplari, cu 9 copii din viata carora nu au lipsit doua din caracteristicile culturii evreiesti, educatia si credinta. In 1927, tanarul artsit a venit la Cluj, unde si-a deschis un atelier de tamplarie si s-a casatorit cu “o tanara extrem de interesanta”, potrivit lui Nastasa Kovacs.
“Viata la Cluj nu ear deloc usoara, incepuse sa se manifeste natisemitismul, asa ca familia lui Erno, cum era el cunoscut intre apropiati, a incercat sa se piarda intr-un oras mai mare, cum e Bucurestiul. Cum asta nu s-a intamplat, s-au mutat din nou, de data asta la Vatra Dornei. Au inceput deportarile, pogromul. Familia a ajuns in Basarabia, trebuia sa fie doar o statie spre Transnistria. Sansa a venit din partea primarului din Radauti, care, profitatnd de prietenia cu prefectul locului, a reusit sa stranga un grup de 1.200 de evrei cu care a inceput sa refaca orasul distrus de trecerea pe acolo a rusilor. S-a facut un fel de uzina metalurgica. Oamenii acestia erau cumplit de solidari”, a povestit istoricul.
Este momentul in care intarsierul clujean incepe sa isi deesavarseasca primele opere, sa intarsieze diverse obiecte, de la cutii fotografice de lemn la port-tigarete, “obiecte de o frumusete, ingeniozitate si inginerie fantastica”, potrivit lui Lucian Nastase Kovacs.
Noua indeletnicire a reusit sa ii tina familia in viata, urmand iar vremuri grele, inrolari in armata rusa, pe lina frontului, o incercare de intoarcere la Cluj a sotiei, care, insa, a gasit un oras pustiu, cu extrem de putini evrei si jumatate din familie disparuta. Dupa intoarcerea artistului la Cluj, acesta si-a deschis un nou atelier, insa a fost nevoit sa il predea comunsitilor si sa intre “in corpul didactic al celor care trebuiau sa te invete o meserie”.
“Ernest Klein a predat mult la o scoala de nevazatori, apoi s-a pensionat in 1972 si a intrat in Atelier 11, un fel de club al artistilor amatori, cu care participa la expozitii. Cand sa se nasca aceasta glorie de ordin artistic, a venit sfarsitul, in 1995. Ernest Klein a lasat sa vorbeasca lemnul, prin tot ce are el. El nu s-a considerat un artist, ci o persoana investita de Cel Atotputernic sa scoata la iveala toate calitatile lemnului”, a incheiat istoricul.
Vernisajul s-a incheiat cu un concert de muzica klezmer, timp in care cei prezenti au putut sa admire exponatele, amplasate in spatiul de la capatul scarii din sala Reduta, lucrari pentru care in alta tara intarsierul clujean ar fi putut fi consideart un geniu, dupa cum s-a spus in cadrul prezentarilor.
Un birou elegant de lemn cu toate accesoriile, diverse obiecte decorative, unele salvate din lagar, instrumente folosire in atelier, o lampa cu abajur, mici instrumente care astazi fac parte din zona de papetarie si fotografii din viata intarsierului pot fi admirate in cadrul expozitiei pana la sfarsitul lunii februarie. Pe tot parcursul evenimentului in sala va rula un film documentar realizat de fiul artsitului care le va fi si ghid vizitatorilor in tot acest timp.