In vizor

Lucian Dunăreanu, directorul executiv al grupului LGBTQ din Cluj: „Candidații la parlamentare fac apel la credință ca să își justifice intoleranța și necunoașterea!”

Ziar de Cluj i-a întrebat ieri pe candidații de pe locurile presupuse eligibile din legislativul 2016-2020 dacă sunt de acord cu căsătoria între două persoane de același sex, cerându-le să își argumenteze punctul de vedere. Majoritatea celor care candidează pe listele din județul Cluj la alegerile parlamentare s-au declarat categoric împotriva căsătoriilor între două persoane de același sex, principalul argument al viitorilor parlamentari fiind ferventa lor credință și practică ortodoxă.

Declarațiile candidaților la alegerile parlamentare le puteți citi integral aici: Confruntați cu tema căsătoriilor între persoanele de același sex, viitorii parlamentari clujeni se declară ortodocși

Dacă ar fi să luăm de bune declarațiile viitorilor parlamentari clujeni, dacă ar fi să-i credem pe cuvânt, ar însemna că avem o actuală și viitoare clasă politică formată preponderent din buni creștini, din ortodocși practicanți, chiar din habotnici care respectă cu fanatism dogmele și normele religioase (de aici și intoleranța și rigiditatea în idei). Fariseismul devine însă evident dacă ne gândim la una dintre poruncile din Decalog – „Să nu furi!”, poruncă eludată cu ușurință, în general, de politicienii români care devin creștini ortodocși convinși doar atunci când pot invoca ortodoxia ca pavăză și motivație pentru opinii și atitudini intolerante, dar aducătoare de voturi, într-o țară unde confesiunea majoritară este ortodoxismul. 

Lucian Dunăreanu, directorul executiv al grupului LGBTQ clujean „Be An Angel România” şi director al festivalului internaţional de film de la Cluj – „Serile Filmului Gay”, a comentat, pentru Ziar de Cluj, opiniile exprimate ieri pe tema căsătoriilor dintre persoanele de același sex de către viitorii parlamentari clujeni:

„Toţi aceşti politicieni ar trebui în primul rând să facă un minim efort să înţeleagă ideea de stat laic, potrivit Constituţiei. Într-un stat de acest tip, cum se vrea România, majoritatea – care are o anumită credinţă şi anumite idei – nu are dreptul de a-mi controla mie sau altuia viaţa şi de a ne obligă să ne conformăm potrivit conceptelor lor discutabile de moralitate. 

Este dreptul fiecărui politician de a face oricâte declaraţii doreşte şi, în funcţie de acestea, primeşte sau nu votul cetăţenilor. Însă candidaţii la alegerile parlamentare nu sunt politicieni, sunt doar, în majoritatea lor, nişte indivizi care acced la o funcţie publică folosindu-se de orice tertip, inclusiv acela de a face declaraţii aşteptate de marea masă a votanţilor. 

Noi nu avem politicieni vizionari care să rămână în istorie. Noi nu avem mulţi politicieni care să înţeleagă şi să militeze pentru ca fiecare cetăţean din această ţară să se simtă egal în obligaţii, dar şi în drepturi. Nu avem mulţi politicieni care să înţeleagă că sunt răspunzători pentru fericirea fiecărui cetăţean. 

Dacă am fi trăit într-o teocraţie, poate opinia lor personală ar fi avut o justificare. Dar, în contextul unei democraţii, când vorbim de stat de drept, declaraţiile lor nu fac altceva decât să surprindă lipsa de reprezentare (pentru alte confesiuni, pentru anumite comunităţi), iar drepturile cetăţenilor sunt puse în umbră de… opinii personale. Adică, până la urmă, reprezentanţii în Parlament din partea unei circumscripţii electorale trebuie să fie capabili să reprezinte interesele tuturor cetăţenilor din circumscripţia respectivă. 

Este nevoie de o dezbatere publică, de informare a cetăţenilor despre problematica orientării sexuale şi a identităţii sexuale. Şi nu este nici corect şi drept să faci un referendum când marea majoritate a populaţiei nici nu ştie despre ce este vorba cu această orientare, despre această categorie de oameni şi problemele specifice. De-a lungul timpului, albii au fost împotriva negrilor, bărbaţii nu au susţinut drepturile femeilor, iar acum ne-a venit rândul. Iar aceşti politicieni ar face bine prima dată să se informeze, să se documenteze şi abia apoi să facă declaraţii publice care pot sădi ură şi discriminare în societate. 

Ar mai fi de adăugat că, pe lângă faptul că declaraţiile lor denotă o slabă înţelegere a democraţiei, a statului laic, denotă şi o slabă înţelegere a creştinismului, care este o religie a toleranţei. Din declaraţiile majorităţii candidaţilor, observăm că se face apel des la religia creştină, la moralitate şi credinţă ca să îşi justifice fiecare intoleranţa şi necunoaşterea, timp în care despre minciună şi furt din bani publici – care sunt şi ele interzise, la fel de creştineşte – se uită cu desăvârşire sau chiar se practică de către unii dintre aceştia.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *