Locul din Cluj-Napoca unde se trăiește ca în vârf de munte și copiii merg la școală cu căruța

În Cluj-Napoca, orașul IT-iștilor, al multinaționalelor și al festivalurilor de muzică electronică, există și locuri în care oamenii trăiesc în condiții de secol XIX, fără asfalt și fără apă curentă. Abia dacă au curent electric. Bătrânii merg cu căruța după cumpărături, o dată pe săptămână și își duc copiii la școală tot cu căruța.

Strada Budunuș aparține de cartierul Someșeni din Cluj-Napoca. Este într-un vârf de deal. Pe o parte se vede vechea rampă de gunoi de la Pata Rât, iar pe cealaltă parte se înfățișează panorama orașului și strada Soporului. Imaginea și locul sunt minunate, dar condițiile sunt exact ca într-un cătun uitat de lume și de timp, undeva prin secolele XVIII-XIX.

Pe strada Budunuș sunt 12 familii. Unii sunt bătrâni și locuiesc singuri, alții trăiesc împreună cu copiii și nepoții. Pentru că sunt într-un loc atât de sălbatic, clujenii de pe această stradă cresc și animale: cai, vaci, porci, găini. Urmele muncii lor se văd la tot pasul: cai și vaci care pasc în grădini, căpițe cu fân, balegă pe stradă și miros de animale.

Cu greu, Budunuș poate fi numită stradă, ci mai degrabă o uliță plină cu gropi.  Oamenii spun că plătesc taxe și impozite ca și ceilalți locuitori ai municipiului, deși condițiile sunt ca în cel mai uitat colț de lume. Clujenii din vârf de deal sunt oameni simpli, învățați cu greul. Tocmai de aceea nici nu își doresc asfalt, s-ar mulțumi cu niște pietriș ca să nu se mai împotmolească pe drum la fiecare ploaie.

„Nu avem nevoie de asfalt, să vină să facă drum din piatră ca să putem circula. Iarna, eu dacă trebuie să mă duc să cumpăr niște pâine, dacă copiii mei, care locuiesc în Cluj, nu pot urca până la mine să îmi aducă ei cumpărăturile, trebuie să îmi iau bagajele să o iau prin sat, prin Sopor și dacă prind o mașină bine, dacă nu, du-te Ioane pe jos și hai pe jos cu hatijacu’, la 68 de ani, că de rândul mâncării trebuie”, spune Ioan Pop, unul dintre locuitorii străzii Budunuș.

Când e uscat afară, situația este acceptabilă. Greul apare iarna și când plouă. Cizmele de cauciuc sunt un accesoriu pe care toți cei care locuiesc în această zonă îl au.

„Iarna și când plouă umblăm cu cizme de cauciuc, luăm lopata și dăm omătul într-o parte și în alta și mergem pe cărăruie. Luăm copiii de mână și îi ducem la școală”, afirmă Nechita Roman, un alt locuitor al străzii Budunuș.

Partea cea mai dificilă și care îi doare cel mai mult pe clujenii din această zonă este transportul copiilor la școală. Niciun autobuz nu urcă până sus la ei, așa că trebuie să se descurce cum pot ca să își ducă copiii până pe strada Soporului, de unde îi preia autobuzul de transport elevi. Ioan Pop spune că în iarna trecută, și-a dus nepoata la grădiniță, cu căruța.

„Astă iarnă, de câte ori mi-am adus fata de la grădiniță cu căruța, de am crezut că îngheață până aici. Le-am spus la copiii care stau cu mine că neapărat trebuie să își caute chirie că la iarnă eu nu omor fata de frig în căruță. Nu că nu vreau să mă duc că eu știu răbda...”, declară Ioan Pop.

Alții merg cu copiii pe jos, peste deal, pe o cărare îngustă cât să pășești cu piciorul.

„Vedeți ce drum avem? Copiii cum îi ducem la școală? Îi luăm în spate și pe lângă gard, mergem până jos în Sopor și îi ducem la mașina care duce elevii la școală”, se plânge Nechita Roman.

Cumpărăturile și le fac tot ca locuitorii de la munte. Coboară în oraș o dată pe săptămână sau îi roagă pe copii să le aducă ei provizii cu mașina.

„Acuma nu cobor că vin băieții la mine, seara, mai și stau peste noapte aici, dar iarna și când sunt ploi de nu pot urca cu mașina nu vin. Și le-am spus să nu își distrugă mașina că mă duc eu. Ori mergem doi și unul stă lângă căruță, dar nici cu căruța nu pot coborî pe drum când îi ploaie, trebuie să o iau prin ierburi, pe pământurile oamenilor”, afirmă Ioan Pop.

Oamenii spun că primarul Emil Boc le-a promis asfalt, doar după ce se face canalizare.

„Eu din ‘88 îs aici și tot așa a fost, nu a fost niciodată făcut drumul. Domnul Boc ne-a zis că atunci când se va face canalizarea aici, se va face și drumul. Dar cum poate să treacă cu canalizarea peste deal, din Sopor până aici?”, subliniază Nechita Roman.

Peste ani și ani, poate va ajunge și canalizarea și asfaltul pe strada Budunuș. Deocamdată nu a ajuns nici pe Sopor, deși de peste 15 ani, conducerea Primăriei le promite și acestor locuitori lucrări de modernizare.

Adauga comentariu