Locatarii de pe Clăbucet, pe punctul de a face infarct: „Să-i ducă Boc în blocul lui pe asistații social!”

Primăria lui Emil Boc, plină de un spirit filantropic prost înțeles, s-a trezit să cumpere, din banii clujenilor, zeci de apartamente ca locuințe sociale, pentru această binefacere alocând peste 2 milioane de euro. Foarte inteligenți, angajații Primăriei s-au decis să achiziționeze aceste locuințe disparat, nu toate în același bloc, ci câte un apartament în blocuri diferite, ca să reintegreze astfel social beneficiarii, expuși stigmatizării și segregării sociale nu pentru că ar fi clujenii rasiști sau hateri, ci pentru comportamentul reprobabil al unora dintre asistați.

Deocamdată, Primăria a reușit să cumpere un singur apartament de 4 camere pe Aleea Clăbucet, la etajul IV, cu 94 400 de euro. Apartamentul este situat într-un bloc cu locatari vârstnici, cu boli grave (cardiace, paralizii), cu proprietari în integralitate cu zero datorii la întreținere. Persoanele de pe scară sunt lipsite de apărare, unele nu se pot deplasa și au nevoie de liniște, date fiind afecțiunile de care suferă.

De când proprietarii au aflat că Primăria a cumpărat apartamentul de la etajul IV, sunt disperați și iau pastile pentru a nu risca un infarct din cauza supărării. Oamenii de pe Clăbucet se tem că noii lor vecini vor fi gălăgioși, violenți, că le vor fura bunurile, se tem că nu vor putea nici măcar să se mai mute, să fugă din calea asistaților social ai Primăriei, pentru că apartamentele li se vor devaloriza acum, din motive evidente.

Citește și: Cum a reușit Primăria să cumpere o „locuință socială” scumpă la periferia Mănășturului

Ziar de Cluj a discutat în această dimineață cu proprietarii de pe Clăbucet care erau acasă. În situația lor ar putea ajunge alte zeci sau sute de familii, năpăstuite de politicile sociale prost înțelese ale Primăriei.

Vă redăm pe larg opiniile a trei familii care se consideră distruse de Primăria Cluj-Napoca:

Doamna Roman, de la apartamentul 19:

„Soțul este bolnav, e paralizat. Dacă aduce romi aici, noi mai avem liniște? Indiferent că sunt romi, români, dacă nu-s oameni, aici nu! Ar trebui să meargă cineva să vorbească în Primărie: cum își permit așa ceva?! Absolut nimeni nu ne-a întrebat nimic! Acuma sâmbătă am aflat, că am văzut că coboară ei mobila! A zis domnul că nu lasă mobila acolo.

Primăria, pe banii mei, pe banii dumitale, a cumpărat apartamentul de 4 camere. Ce va fi aici? Vă dați seama! Acum au făcut asta ca să meargă romii la vot, că sunt alegeri! Dar cum îi aduce la noi în bloc? Cumpără un apartament în câte un bloc, să deranjeze pe toată lumea! Să se ducă la domnul Boc în bloc, să facă acolo minuni! Nu au zis către nimeni nimic! Acum va fi muzică, gălăgie, soțul e paralizat, avem un cărucior electric, îl cobor cu chiu, cu vai, jos, și îl pun pe cărucior, să iasă puțin afară. Căruciorul 100% va dispărea, că e jos. Bineînțeles că ne temem!

Nu am avut probleme până acum cu vecinii din bloc, nici nu știam când urcă, când coboară. Locuim aici de când e blocul. Puțini sunt tineri.

Proprietarii au zis că Primăria le-a și dat banii. Au zis că le-a pus în vedere să elibereze apartamentul. Sâmbătă au și coborât un rând de mobilă, au dus-o.

Noi ce putem face în cazul acesta? Cine să meargă la ședința de Consiliu Local? Soțul depinde de mine, nu se poate ridica fără ajutorul meu.

Apartamentul e și la etajul IV, vă dați seama că pe toată lumea deranjează! Trebuie să urce, să coboare! Vă dați seama, ce va fi aici! Cine știe ce oameni sunt, ce apucături au!

Mergeți la vecina de la etajul IV, de vizavi cu apartamentul vândut. Vânzătorii au zis că pe ei nu îi interesează de noi! Lor să le iasă bani! Nu au primit cât au cerut, pe piață, și probabil că Primăria le-a dat mai mult!”

Doamna Ghiran, de la apartamentul 24, de vizavi cu „vândutul” 25:

Suntem distruși! Distruși complet suntem! Vă închipuiți dumneavoastră, eu sunt o femeie după infarct, cu diabet până la cer, sunt sub tratament, sub supraveghere, singură. Mi-a spus cineva că vor veni aici de pe strada Vlad Țepeș. Asta e de la Pata Rât. De acolo vin musafirii noștri. Nu știu câți vin, dar, în orice caz, vin mulți! Că de-asta l-au luat așa mare. Dar, fără să întrebe pe nimeni, fără să ceară părerea? Aici e proprietate personală, nu e de stat. Dacă a avut domnul primar atâția bani, din banii contribuabililor, nu sunt banii lui, din buzunarul lui, să își permită să distrugă liniștea și pacea oamenilor?! Suntem numai oameni bolnavi în scara asta! Sunt aici pe scară dintre cei mai serioși și mai cumsecade oameni. Și nu suntem tineri, toți suntem în vârstă. Vecina de sub mine are 83 de ani, vecinii de la etajul II sunt bolnavi amândoi și în vârstă, la 75 de ani, domnul de la parter e paralizat. La etajul II mai este o doamnă mai tânără. Mai este o doamnă arhitect, singură, care și-a pus mâinile în cap și a zis: Eu ce mă fac? Unde mă duc de aici? Ți-e și frică să mai stai în bloc, dacă vin asemenea oameni. Gălăgie, vă închipuiți ce o să mai fie aici! Eu am un uscător comun aici, voi mai putea să mai pun ceva în uscătorul acela?

I-am zis doamnei administrator să vină să facem o hârtie, să semnăm cu toții, că așa ceva nu se poate! Vânzătorii au fost să îi ceară administratorului hârtie pentru vânzare și am înțeles că au avut discuții. Doamna care a vândut nu s-a putut gândi, noi ce facem? Mă mut și eu de aici sau unde mă duc? S-au vândut aici la noi în bloc apartamente și pe piața liberă, la 94-95000 de euro.

Acum va scădea și valoarea apartamentelor. Cine mai vine să cumpere aici?

Să cumpere Primăria un bloc nou sau într-un singur bloc, dar să nu distrugă liniștea oamenilor! Distruge liniștea tuturor oamenilor! Bărbat bine și deștept, domnul Boc! Foarte deștept! Dar să-i ducă în blocul lui! Pentru oamenii aceștia merită să investească atâția bani? Domnule, dacă nu te poți întreține, du-te la țară! Dacă ești vrednic de mâncat și de băut și de scandaluri, și de muzică, atunci descurcă-te și trăiește! Că nu ești nenorocit! Cu un nenorocit nu are nimeni treabă, că și eu am stat cu soțul meu pe pat 7 ani, dar nu am deranjat pe nimeni! Nu a venit nimeni la mine la ușă să îmi spună că e gălăgie sau e deranj! L-am îngrijit cu respect, cu liniște și pace. Ca să mă trezesc acuma, în pragul morții, că de abia mă întrețin, și... Eu sunt într-o situație, mai ales după supărările acestea, că nu prea am voie să circul.

Apartamentul vecinei a fost pus în ziar, dar la un preț mai mare, au venit multe agenții, dar nu i-a dat nimeni atâta, că nu avea pentru ce: ușile nu sunt schimbate, nu a făcut nu știu ce în apartament. S-au vândut aici apartamente cu 95 000 la persoane civilizate. Anul trecut s-au vândut două.

Primăria, domnul Boc, să îi pună la el în bloc! În bloc cu dumnealui să îi pună! Dacă aducea o familie necăjită, niște oameni cu probleme de sănătate, care să stea cuminți, să aibă și ei un loc! Dar nu să ne aducă niște techerghei!

Mi-a spus cineva din Primărie: Doamnă, de unde îi aduc, e distrus tot! Acolo e distrus tot, așa oameni sunt! Cumperi 30 de apartamente în 30 de blocuri, distrugi 30 de blocuri și sufletul la atâția oameni!

Eu, când am aflat, așa m-am supărat, am stat numai cu calmante ieri! Să nu te gândești la nimeni, așa, că distrugi! Noi ne-am chinuit pentru apartamentele astea, să le plătim și să le întreținem!

Eu mi-am pierdut soțul de doi ani și, de atunci, stau singură. Și să vând acum apartamentul, să mă mut, se cumpără la un preț de nimic! Cine mai vine, un om serios? Dacă ar fi adus niște muncitori detașați! Dar și aceșta pe care îi aduce sunt periodici, au zis că or să vină să îi supravegheze de la Asistența Socială. Dacă vine un om serios, cu ăla poți să te înțelegi, că e stabil. Dar, cu ăștia, ce poți să faci? Chiar așa, să își bată jos de noi? Așa îmi trebuie mie în ușa casei, Poliție toată ziua și scandal?

Nu pot să înțeleg cum poți să dai atâția bani, din banii contribuabililor, pentru asemenea oameni. Și să le ia la gașcă mare, apartament mare! Să dai tu atâția bani pentru niște techerghei? Eu nu pot să înțeleg! Poate că domnul Boc s-a gândit că, un an-doi, și, pe urmă, o să-l folosească el! O să beneficieze el de apartamentele astea; și gașca lor, că acum vin la putere!

În 4 camere vor băga vreo 12 oameni acolo, câți or încape! E supărare mare! Mai urât nu se poate! Și degeaba suni la Primărie, că nu îți răspund! Nu le pasă de nimeni! Nu le pasă! Chiar nu le pasă de nimeni?!

Eu nu l-am votat pe Boc! E vecinul nostru, că și eu sunt tot din zona asta de munte, dar mie felul lui de a lucra nu îmi place, nu l-am agreat niciodată! În situația în care sunt, mai mare rău decât mi-a făcut, nu are ce să îmi facă! Nu îi e rușine?! Dacă e om civilizat, și se pretinde! Acuma vin la putere și nu le mai pasă de nimeni și nimic! Ți-e scârbă când te uiți la ei!

Suntem distruși! Apartamentul acesta nu îl mai poți vinde, liniștea s-a terminat! Ieri numai că nu am repetat infarctul! Am stat cu medicul lângă mine, așa de rău am fost! Pe noi ne-au nenorocit, suntem gata! Am mers aseară la farmacie și de 500 de lei am luat medicamente ca să rezist până astăzi, așa m-am supărat de tare! Păi, să îți aducă în fața ușii asemenea tămbălău?”

Domnul Ioan Măriuță, de la apartamentul 21, doar acum a aflat despre noii vecini:

„Vai de mine! Eu nu sunt de acord! Nu știam, nu ne-a spus nimeni nimic, eu nu sunt de acord! Aduce mulți oameni în alea patru camere! Dar nu e în regulă! Astea au fost apartamente cumpărate de noi și de ce să îl vândă la Primărie domnul Man? De ce să nu îl vândă pe piața liberă? Eu nu știu ce se întâmplă, dar nu e în regulă, pe scară să îți intre și să îți umble cine vrea! Aiaiai! Ce om nenorocit! Cât i-au dat pe apartament, 94 000? Păi, i-au dat foarte mult! Pe piața liberă poate că nu primea chiar atâta! Ne distruge pe noi, pe locatari! Oricine ar veni, nu e apartamentul lor, e cumpărat de Primărie, ei plătesc ceva chirie la stat și gata, te-au nenorocit! Vă dați seama că numai trebuie să facă câte o inundație, să inunde tot blocul, că ei nu răspund. Nu poți să îi pui la punct, te pun ei pe tine la punct! Trebuia să ne întrebe! Ce fac, își bat joc de noi, de o groază de locatari? Nu știu ce face Primăria! La cine să mergem, la Boc? Niciun locatar nu o să fie de acord!”

Locatarii de pe Clăbucet au plătit o viață impozite, iar acum, din banii lor, Primăria le aduce circul la ușă. O circotecă marca Emil Boc, numită ipocrit: „asistență și integrare socială”.

Nu spune nimeni să nu îi ajutăm pe semenii noștri, însă, când distrugi liniștea a zece familii pentru a ajuta una, nu e filantropie, ci proastă gestionare a funcției și a banului public. Primăria ar putea administra mult mai ușor un bloc întreg de locuințe sociale, decât zeci de locuințe disparate, ar putea cumpăra un astfel de bloc mult mai ieftin decât costă locuințele luate „la bucată”, de pe piața liberă, iar dacă le-ar oferi condiții decente asistaților social, nu i-ar stigmatiza sau segrega pe aceștia cu nimic.

Primarul liberal Boc ar trebui să știe că libertatea cuiva se oprește acolo unde începe libertatea altcuiva. Primăria e liberă să cumpere apartamente de pe piața liberă, însă ar trebui să se gândească la binele tuturor cetățenilor, nu doar al unora.

Adauga comentariu