Pietrele de la rinichi se formeaza cand anumite substante din urina – incluzand calciul si acidul uric – se cristalizeaza si particulele se unesc. De obicei, ele se formeaza in centrul rinichiului (in calice), unde urina se colecteaza inainte de a trece in uretere, care sunt tuburile de legatura dintre rinichi si vezica urinara. Pietrele mici trec in urina si sunt adesea neobservate. Dar pietrele mai mari irita si intind ureterul in drumul lor spre vezica, provocand dureri cumplite si blocand scurgerea urinei. Mai rar, o piatra mai mare poate ramane blocata in rinichi, provocand o afectiune mult mai grava.
De ce unii oameni fac pietre la rinichi si altii nu, nu este prea clar. Acestea sunt mai obisnuite la tineri si la cei de varsta mijlocie decat la batrani si sunt frecvent intalnite la barbati. Persoanele care traiesc in climat cald sunt predispuse la formarea de pietre, deoarece organismul lor se deshidrateaza mai repede si mineralele sunt mai concentrate in urina. Iar cei care beau prea putine lichide pe parcursul unei zile pot face mai usor litiaza urinara.
In 90 % din litiazele renale, cauza ramane necunoscuta. Afectiunea pare sa aiba si o componenta ereditara si sa apara la oamenii care sufera de guta, sindromul de intestine iritabil si infectii cronice ale tractului urinar. Alimentele bogate in oxalate, cum sunt ciocolata, strugurii, spanacul si capsunile, pot determina aparitia pietrelor.
Utilizarea frecventa de antiacide care contin calciu a fost corelata cu pietrele la rinichi. De aemenea, deficientele alimentare, in special de vitamina B6 si de magneziu, si cantitati excesive de vitamina D pot fi factori in formarea pietrelor. Dezechilibrul acestor vitamine si minerale poate creste cantitatea de calciu oxalat in urina; cand nivelul calciului oxalat devine prea mare si nu se dizolva, cristalele incep sa se formeze.
Simptome. In cea mai mare parte a situatiilor, litiaza renala nu se manifesta clinic. Bolnavii pot trai multa vreme fara sa stie ca au asemenea pietre la rinichi. Ea devine simptomatica atunci cand apare asa-numita colica renala, care se manifesta astfel:
– durere ce apare dupa un efort fizic sau o calatorie obositoare;
– durerea se localizeaza in regiunea lombara, pe o singura parte, si iradiaza spre organelle genitale sau spre radacina coapsei;
– durerea este intensa si profunda, continua sau apare la anumite intervale, accentuata de atingerea regiunii, tuse, stranut. Este insotita de agitatie si neliniste;
– apare deseori nevoia imperioasa de a urina; urina poate rosiatica (hematurica).
Pentru ca multe dintre simptomele litiazei pot indica alte afectiuni, medicul trebuie sa confirme prezenta pietrei. O evaluare va include teste de sange si urina si poate o urografie intravenoasa (UIV), o radiografie speciala, pentru a vizualiza rinichii. Ultrasunetele (ecografia) pot arata aspectul rinichilor; o scanare CT va arata rinichii si pietrele, daca exista.
Tratament. Daca ai avut o data piatra la rinichi, este posibil sa faci din nou. Deci este important sa determini exact ce anume a cauzat formarea pietrei si sa previi recidiva.
Deoarece 90 % din pietrele la rinichi sunt eliminate din corp in 3-6 luni, medicul poate prescrie la inceput doar sa consumi multa apa – cel putin 2-3 litri pe zi – si medicamente pentru tratamentul durerii (antispastice). O sticla cu apa fierbinte, pusa pe zona dureroasa, poate usura disconfortul.
Daca eliminati o piatra si o puteti recupera, aceasta va putea fi analizata. O data ce compozitia pietrei este stiuta, medicul poate prescrie medicamente sau poate sugera schimbari in dieta, pentru a preveni dezvoltarea altor pietre cu compozitie asemanatoare.
Daca apar complicatii, cum ar fi o infectie sau un blocaj total al ureterului, piatra trebuie scoasa chirurgical. In functie de marime, tip si localizare, piatra este scoasa fie prin operatie obisnuita sau cu ajutorul endocopului. In endoscopie chirurgul trece tubul prin uretra in vezica si in ureter, apoi trage piatra afara sau o bombardeaza cu ultrasunete, sfarmand-o. Daca piatra este blocata in rinichi, instrumentul este introdus in rinichi printr-o incizie laterala. Alta metoda, cunoscuta sub denumirea de litotritie extracorporeala, foloseste unde de soc puternice pentru a sparge piatra fara operatie, fragmentele obtinute eliminandu-se apoi prin urina.
Masurile de prevenire a formarii calculilor renali privesc in mod deosebit dieta:
– Beti cel putin 2-3 litri de lichid in fiecare zi, in special cand este cald.
– Evitati excesul de ciocolata, telina, struguri, capsuni, spanac, sparanghel, ceai negru etc., alimente care contin oxalati.
– Ia zilnic un supliment de vitamina B6 (10 mg) si Magneziu (300 mg), ambele reducand formarea de oxalati.
– Reduceti acidul uric printr-o dieta saraca in proteine.
– Evitati antiacidele, ele fiind bogate in calciu.
– Ia suplimentele de calciu din lactate.
– Redu cantitatea de sare la 2-3 g pe zi; o cantitate mai mare poate creste nivelul calciului oxalat in urina.
– Evita suplimentele de vitamina D, care pot creste nivelul de calciu.